Tag Archives: ciorapi

Profu` de Zen.

Ieri am luat matura decizie de a mă duce la facultate. Că până la urmă d-aia arunc atâţia bani în secretara suflată în aur. La 2 mii şi ceva dă lei pă an îmi permit şi eu o excursie săptămânală cu liftul, şi o studiere aprofundată a fafaştoacelor/cocozaurilor ce stau la cursuri cu ochelari de soare.

Am pătruns în sala de curs, şi profesorul nostru Oreste (acel Oreste) ţinea nişte beţişoare parfumate în mână şi se uita atent la un laptop. Ţin să precizez de la bun început că orele cu Oreste sunt foarte interesante şi relaxante. Are un stil… zen, de a preda. E greu să îmi imaginez că omul acesta e prieten bun cu Spărgătorul de Pifometre.

După ce a downloadat un mp3 pe laptop, a pornit muzica de relaxare, s-a aşezat în faţa noastră şi ne-a rugat să închidem ochii, să stăm relaxaţi şi cu mâinile pe coapse… ale noastre. Probabil a spus, în mintea lui, “dacă de învăţat nu vă arde, şi mă rog mereu de voi să veniţi cu temele, măcar să vă calmez… de tot!”.

Şi am intrat în transă. Problema e că, mintea mea paranormală, a reacţionat ciudat la starea de transă. Şi nu mă refer la faptul că adormisem şi îmi curgeau bale. Universul descris de Oreste s-a intersectat cu mintea mea bolnavă. Şi totul a devenit o nebuloasă… Cam aşa:

Şi acum închideţi ochii… vă relaxaţi… picioarele, mâinile, corpul vă este din ce în ce mai greu… (dau puţin pe repede-înainte partea cu intratul în transă, dar aţi prins idea. O ardeţi chill!)… deschideţi ochiul minţii, situat în frunte… da, acolo lângă coş… apropo, să nu uiţi să îl storci şi să dai cu o cremă… aşa… intri în al treilea ochi… nu, aia e nara stângă, mai sus… aşa… faci un pas, îl faci pe al doilea… urmeată staţia “GrozavEşti” cu peronul pi şentru… eşti într-o pădure… e pădurea Arhiepiscopului de Suceava… e cea mai mare pădure din România şi tu te plimbi prin ea… te mişti ca samuraiul pe lângă copaci… nu vrei să te vadă teologii-pădurari şi să te scoată din Zen… te îndrepţi spre un copac… pui mâna pe el… îi simţi scoarţa… se urcă o furnică pe tine… te sperii, ţipi ascuţit şi fugi ca o fetiţă în jurul copacului…

Eşti la malul mării… Vama Veche… simţi mirosul sărat şi putoarea algelor… te îndrepţi spre apă… treci peste doi beţivi şi eviţi sticlele din drum… atingi apa… e plină de alge pe care scrie în bulgară: “ţeapă”… intri în apă… vine spre tine o meduză… eşti calm… o aştepţi… din stânga vine Mazăre pe un skyjet şi te loveşte…

Eşti în faţa casei copilăriei tale… deschizi poarta… dacă ai copilărit la bloc mergi cu liftul… dacă stai la 10 şi e stricat liftul, asta e, aşteptam… ăăă… hm… ai ajuns? ok… deschizi uşa… vezi casa exact cum era când aveai 14 ani… tatăl tău e la muncă… încă nu fusese disponibilizat… mama ta e la salon, îşi permitea… te îndrepţi spre camera copilăriei tale… amicul tău îţi repară calculatorul… iar “s-a virusat singur” pe site-uri XXX… eşti singur în cameră… te împiedici de hainele aruncate pe jos… te uiţi pe geam… nu e Piaţa Rahova… eşti Zen… în stânga ferestrei e marea… în dreapta e muntele… pe centru e Stadionul Ghencea… The land of Cio-I-S… auzi că e reducere la SH-ul de sub geamul tău… te arunci…

Şi acum… deschide ochii… scutură mâinile, picioarele şi coapsele vecinului… verifică buzunarele şi portofelul…

Ne vedem săptămâna viitoare…”

P.S. – Guru Bivolaru era în pădure cu nişte fete. Făceau suc de muguri într-un cort.

P.S. 2 – Purtam ciorapi marca Ylang Ylang. Coincidenţă?

Popularity: 5%

Să facem niţel şomping!

Vine toamna, bine-mi pare, în ogradă n-am… opinci. Aşa că am hotărât să ies cu latura mea feminină la şomping, că e soare, frumos, cald, solar, ochelari, roz, botox şi poze. Deci o minunată zi de făcut nimic.

Am ajuns într-un super-cool magazin de fiţe şi am hotărât să îmi cumpăr neşte încălţări răcoroase pentru vară, bune pentru ploile tomnatice şi spaţioase pentru ciorapii groşi de la bunica, pe timp de iarnă.

Am dat peste următorul model:

După cum bine se vede în poză, pantofii aceştia, model CoCa-Colar, au mai multe avantaje, în funcţie de anotimp:

Vara - model sexy-balamuc, culoare şi textură ce atrage fumeile ca muştele la hărtia lipicioasă;

- ventilaţie interioară prin gaura din talpă. Acelaşi model de ventilaţie interioară îl folosesc şi firmele Puna, Haribas şi Bouverse;

- minunaţi pe post de şlapi la ştrandul din cartier şi labe de înot;

Toamna – uatărpruf (waterproof);

- arici cu izolaţie din material de cizmă;

Iarna – poţi îndesa până la 3 ciorapi pe picior şi tot mai ai loc de 2 tabloide în vârf;

- talpă anti-derapantă;

- dacă mergi la Patinoar fără patine, pantofii aceştia te vor transforma în Evgheni Pluşenko;

Primăvară – picioarele tale vor mirosi a levănţică şi păpădie;

După cum bine ai citit, aceste încălţări se mulează pe orice vreme, caracter şi haină. Poţi merge la Operă, Nunţi la Corturi, Fotbal, Chermeze şi Baierame fără să ai probleme cu look-ul.

Eu am fost convins pe loc şi mi-am achiziţionat perechea de pantofi cu numai 49 de lei.

Să-mi trăiască!

Popularity: 6%

Franţuzoaica din tren

Am dat tramvaiul 32, Rahova – Unirii, cutie de tablă şi circ cu durata unui serial de aproximativ 15 minute, pe trenul Personal 1663 Ploieşti Sud – Bucureşti Nord, cutie mai mare, mai lungă şi mai interesantă, serialul fiind mai lung cu aproximativ o oră. Eu câştig la afacerea asta, deoarece nimic nu se compară cu imaginea navetiştilor zgomotoşi şi înfometaţi sexual, ori controlorii RATB care dau şpagă Naşului, şi dacă stau să mă gândesc, Naşu` e un alt personaj aparte.
O poveste demnă de cei 69 (!!!) de kilometri a avut loc acum puţin timp când am avut onoarea să stau lângă o duduie ce presta servicii de franţuzoaică, la facultate şi în particular. A nu se înţelege că făcea amor cu ţigarea-n gură sau că vorbea rârâit. Doar era francofonă.
Eu stăteam pe locul 66, cifră atât de obişnuită în viaţa mea încât nu mă mai miră cornul crescut în frunte. Franţuza era aşezată pe locul din faţă, astfel încât să am o imagine perfectă asupra comportamentului, port-jartierele rupte-n coate, fustei mini, maieul decoltat şi cele trei culori şterse din cap.

Prea ocupat cu muzica din căşti nu am dat atenţie comportamentului “turistei”, dar imediat ce a pornit o discuţie la telefon am fost nevoit să îmi împing căştile în creier. Proces fără un rezultat notabil:
“Da fatăăăă! Vin de la facultate! Am terminat! La limba franţuză fă ce dracu, hihi, mă cunoşti! Mie îmi place cu limbile! TU?! Eşti ok fă?! Hai că te ador! Je ta ime fă! Pierd semnalul p*****ş pe el de Vodafone…

După ce a reuşit să atragă atenţia întregului vagon a început să ne uimească. În ultimele 20 de minute de drum a arătat cât de diferiţi sunt franco-românii faţă de francezi sau români. În primul rând franco-românii nu au jenă, bun-simţ, 7 ani acasă, 12 de liceu, şi 25,9 zile pe WC, loc numai bun de citit Codul Bunelor Maniere. Duduia era atât de je man fiş (mi se peşte) că nu o durea nici în basca de franţuză de ceilalţi. A început preludiul cu o uşoară descălţare erotico-tactilă, etalând ciorapii cu vedere la cartofi, apoi a continuat cu o scobeală insistentă la molari de unde au rezultat mai multe scuipături pe jos, iar în final, (cred) că încerca să îşi bage limba-n nas să vadă dacă poate, ori de foame. Oricum, Bon Hepatit!

Cu părere de rău (şi rău la stomac) a trebuit să cobor la Ploieşti Sud. Duduia a continuat drumul, poate până în Franţa. Niciodată nu voi uita această lecţie de spirit civic francofon, tipic românească, şi nici faptul că o Mademoiselle nu se poate scărpina în nas cu limba. Dacă vizitez Parisul e bine de ştiut.

Acum voi încerca să îmi conving prietena să abandoneze dorinţa de a viziona Shrek 3D, pentru că suntem mult mai câştigaţi la Şmen 6D.


Popularity: 11%