Tag Archives: click

Gură contra 40 de lei

liderul de opinie

Spre deosebire de Ungaria, în România presa scrisă e liberă. Atât de liberă încât poți să te duci să lucrezi pentru publicația România Mare (ziarul lui Vadim Tudor) și să lași sindromul Tourette să zburde liber în cadrul articolelor.  Dar România Mare, credeam până ieri, e singura publicație care nu se poate abține de la ocări cât casa. Hai, că mai dau și Cațavencii/Kamikazii o înjurătura, bine, dar ăla e umor. Trebuie să știi când să spui una bună de carne. În rest, nu îmi amintesc să mai existe un ziar axat exclusiv pe așa ceva…

Îmi place să citesc presa locală din România. E plină de subiecte bune de glume, și dacă grupurile umoristice de la noi ar pune mâna măcar pe un ziar, chiar și național, poate ar mai diversifica glumele alea săptămânal de răsuflate. Dar avantajul meu că nu citesc ei, pentru că altfel descoperea toată lumea bunătate și talent de articol din fițuica constănțeană Liderul de Opinie. Articol integral îl găsiți AICI, și merită reclamă pentru că e scris în tonul profesionalist care face diferența dintre (ca exemplu) un radio pe FM și unul pirat pe tranzistor.

Doamna Carmen Ștefănescu, pentru că e o doamnă ce textul ei, a realizat un amplu material despre un călugăr, un alt călugar, al nu știu câtelea bisericos, ce se dă la carne fragedă și comite păcatul pedofiliei. Pentru fețele bisericești nu mai e nimic nou. Poate nu știm noi cei din afara clerului, dar pe lângă șpagă și milogeli, e posibil să fie și pedofilia o probă de acceptare în cadrul BOR. Dar să fie la ei…

Cum spuneam, doamna Carmen Ștefănescu a dat un titlu foarte explicit articolului: „Muie contra 40 de lei”. De ce să te cenzurezi până la urmă? Oricum și în Constanța cel mai citit ziar e tot Liberlickcan. Concurența e dură și trebuie să dai ce e mai bun din tine. Curios e faptul că în cadrul materialului, muia devine sex oral și relație sexuală orală, sintagme pe care din motive numai de Carmen Ștefănescu știute, nu a putut să le includă în titlu. Ciudat că se abține și de la restul cuvintelor scârbovnice. Eu sunt dezamăgit și mă așteptam, sincer, la un periplu colorat, mai ceva ca în piesele celor de la Paraziții.

În rest e bine că sunt credincioși, și motto-ul publicației este „Nu ne este frică decât de Dumnezeu!”, că CNA pentru presă scrisă nu avem. Norocul lor, norocul nostru…

Popularity: 5%

Pentru că „Giulia a rămas gravidă o dată cu cățeaua ei”

giulia1.1

550 de lei x 4 rate = 2,200 de lei.

Apoi au considerat că trebuie să scumpească, așa că au facut-o 600. 600 x 4 = 2,400. 2,400 x 2 ani + 2,200 (din primul an) + 600 de lei licența + 100 de lei lucrarea = 7,700 de lei. Atât am plătit timp de trei ani ca să pot spune că sunt jurnalist, că am învățat o meserie și că sunt capabil să lucrez în (aproape) orice redacție. Unii au dat mai puțin, alții mai mult, dar sunt curios cât a dat cel care a gândit titlul următorului articol:

Drama jurnalistului există. E greu de definit pentru că niciodată nu știi de ce te lovești. Poți să pleci cu handicapul că nimeni nu îți încurajează pasiunea, că în facultatea ta nu se învață nimic și nu ai reușit să faci nici măcar o oră de practică, poți să te izbești de propriul anti-talent și stângăcie în exprimare, ori pur și simplu (și e cea mai mare dramă) redactorul-șef e un cretin.

 

 

Articolul din stânga, publicat în suplimentul TV al ziarului Click, nu este semnat, și ăsta e un colac de salvare pentru redactor. De cele mai multe ori, când citești o mizerie într-un ziar cauți numele redactorului și începi să îl împroști cu laude. Dar așa cum eu nu judec vrăjitoarele, ci proștii care se duc la ele, nici pe redactori nu îi consider cei mai proști din Casa Presei.

 

 

Puțini știu cum începe ziua unui jurnalist. Pe scurt e cam așa: ședința de redacție, la prima oră, prezentarea subiectelor/ideilor, repartizarea acestora, munca propriu-zisă, prezentarea materialului. Logic și normal, redactorul-șef e responsabil și prezent la aproape 99% din evenimentele enumerate. Și dacă e prea ocupat, tot trebuie să arunce un ochi pe materialul final, că d-aia are salariu mare, funcția de șef și loc de parcare mai aproape de redacție.

 

 

Știrea din stânga, porcărie pe care sigur o citesc mulți ca niște zombii cretinizați, e rezultatul unei munci de echipă proastă. Ori proastă echipă.

 

Am încercat să prezint o probabilitate, și concluzia e cam așa: Zice lumea  că poporul e plin de proști și condus de un lider deștept (am zis deștept, nu bun). Dacă o redacție e plină de jurnaliști deștepți, licențiați, dar e condusă de un prost cu funcție?

 

Am ajuns să gândesc atât de profund doar pentru că „Giulia a rămas gravidă o dată cu cățeaua ei”.

Popularity: 11%

Dragă redacție Click,

Numele meu este neimportant, fiind un simplu om în nimicnicia mea, dar vă asigur încă de pe acum că sunt un cititor fidel al publicației dumneavoastră. Nu trec 10 minute de la ieșirea din scara de bloc, și deja mă hlizez inert la știrile oferite de dumneavoastră. Nu aș fi capabil să înțeleg probleme serioase, precum criza economică sau geopolitica, dacă nu aș devora informațiile din Click.

Dar, și aici e un mare DAR, în ultimul timp calitatea materialelor din Click a scăzut considerabil. Fețele fetelor sunt buhăite, sânii mici, ori acoperiți, iar de fund nu mai vorbesc. Îmi aduc aminte cu drag momentele când, peste umăr, se uitau alți tractoriști și navetiști în ziarul meu, contemplând fiecare pagină. Acelea erau vremurile când uitam de Cancan și Libertatea. Acum mă simt nevoit să apelez și la celelalte publicații, pentru o satisfacție garantată.

În ultima perioadă știrile despre actrițele de filme porno au fost aproape inexistente, iar vedetele de la noi apar mai mult îmbrăcate. Ca să nu mai vorbesc de faptul că prima pagină are poze cu oameni îmbrăcați. Iar cea mai mare dezamăgire: „Fetele de la pagina 3”. Nu știu de unde le adunați, dar pentru toate sexul la prima întâlnire e o provocare. La cum arată, e deja „Pariu cu viața”. Vă rog să fiți mai selectivi pentru că acum câteva zile îmi căzuse în poală o bucată de șuncă de pe coapsa unei tinere de la pagina 3, iar azi, motiv pentru care vă trimit această scrisoare, am făcut o cădere de calciu când am văzut ce rău îi afectează pe unii E-urile.

Vă mulțumesc pentru timpul acordat, și vă rog, de dragul cititorilor dumneavoastră, fideli și mulți, să continuați cu materialul de calitate superioară. Că atât avem și noi în viață.

Mulțumesc.

Popularity: 14%

Vă rog frumos nu vă mai bateţi joc de mine,

Popularity: 9%

5 + 10 = 15 / 2 = ?

Eram aseară la muncă şi când deschid Dilema Veche… bine, Libertatea, ce să văd?! Sâni, dar acum vorbesc despre altceva. O văd pe Roxana Nemeş, a mea cole de facultate. Fericită că a terminat cu facultatea şi se vedea pe faţa ei că se bucură de rezultatele celor trei ani de studiu la foc intens.

Acum eu nu o să îi comentez nici talentul de cântăreaţă, chiar dacă îi ascult piesele non-stop, nici aspectul de fată mare şi nici cum cred eu că plăteşte să apară peste tot (chiar şi la TVR, trăiască dinozaurii deontologi şi corecţi). Eu vreau doar să punctez un lucru minunat: 5 + 10 = 15 / 2 = … Nu ştie nimeni? Dau o fotografie indecentă cu Roxana Nemeş (de parcă nu a văzut-o toată ţara în toată splendoarea) celui care îmi rezolvă ecuaţia asta cu silicon necunoscut.

Ziarul Liberţîţea titrează că Roxana Nemeş a luat 8,33 la licenţă. În mod normal mă durea în studiul de caz de licenţa ei, dacă era la Spiru sau Stat, dar făcând aceeaşi facultate cu mine, mă simt ruşinat şi vreau să clarific puţin situaţia pentru colegi, cei ce judecă particularele şi pentru Liberţâţea.

Roxănica-Sân-Versat a luat 5 la scris. Asta e, ca să pozezi goală nici măcar nu trebuie să ai talent la semnătură, dar nota asta o poate afla tot poporul chinez. E pe site-ul facultăţii, e la avizier şi e prin tabloide. La oral, acolo-i baza, când a ieşit de la probă a zis în gura mare “am luat 10″. O credem pe cuvând că ea nu e “dintr-ălea“. Aşa că mai întreb odată:

5 + 10 = 15 / 2 = ?

Tot nu vă dă 8,33? Ceva nu e bine. Am impresia că redactorii Liberţâţea au învăţat matematică după caietele mele din liceu. Altfel nu înţeleg. Oricum, aşa cum spune Dana Grecu, “egzistă două teorii”:

- 1. Roxana Nemeş plăteşte profesorii de tabloid să îi modifice notele;

- 2. De fapt a luat 8,33 şi Hyperion merită un viitor scandal precum la Spiru;

Repet, cât face 5 + 10 = 15 / 2 = ?

Şi acum premiul vostru:


Popularity: 34%

Fata de la pagina care nu se publică

Lumea îşi face mereu o părere greşită despre “fetele de la paginile 3,5,…,69″. Adică lumea e aşa individioasă încât crede că numai rudele fetelor se laudă cu apariţia în ziare. Greşit. Cunosc doi tractorişti şi un poliţist comunitar care numai pozele alea ştiu să le citească din ziar. Plus că aceste fete au multe de oferit ochiului şi societăţii. Altfel cum îţi explici faptul că aceste fete apar în preajma unor texte atât de moralizatoare precum cele ale lui Bichir The Panarame Hunter?

Mi-am făcut timp liber, aproximativ trei minute, şi am studiat un număr impresionant de “fete de pagină” astfel încât am ajuns la următoarea concluzie:

Majoritatea sunt românce şi provin din toate cele patru zări ale Grădinii Carpatice. Ca vârste am observat că sunt de la 18 până la 27-28 de ani, dar cele din urmă sunt deja bătrâne. “Fata de la pagină” este o fire complexă, şi îşi găseşte cu greu primele cuvinte. Uneori este doar o simplă studentă, doar cuplată, cu plată sau buticăreasă. Ironic, astăzi, pe un site cu “fete de pagină”, toate trei afişate sunt studente şi au iubit. Poate aşa e trendul.

Balanţa carierelor este de-a dreptul nebună. Moldoveanca vrea să fie Inginer Geodezic, Ardeleanca optează pentru o carieră de kinetoterapeut. Singura mai visătoare şi realistă e Munteaca. Ea ştie, şi vrea, să joace în filme. Nu spune ce filme, de accea spun că e realistă. Spectrul filmelor e larg. Intră ea undeva.

La caracterizarea fizică întâmpinăm reale probleme de orientare pe propriul corp. Una dintre duduiţe se laudă cu talia ei. Plină de colăcei. O alta se laudă cu derierul senzaţional. Cu toate astea, în poză i se vede doar faţa. Hm… Iar ultima ne incită imaginaţia cu picioarele ei lungi şi senzuale. Fiind pozată de la bust în sus.

Legat de viaţa sexuală, toate sunt virgine, indubitabil, doar că unele consideră sexul la prima întâlnire o provocare. Probabil provocarea e din partea masculului. În ciuda acestor homo femelas violatus, exemplele de astăzi (19 iunie) consideră amorul la prima întâlnire ca fiind inadmisibil. Bravo fetelor. O să pierdeţi concursul cu demnitate.

Şi “fetele de pagină” se distrează. Multe văd că pe muzică rock, dar după feţe par că ascultă “manele plus de toate”. Ultimul lucru interesant la ele şi această rubrică este modul în care pot fi cucerite. E clar nu? Bărbatul ideal trebuie să fie: inteligent, decent, modest, cu simţul umorului, să nu bea, să nu fumeze, să doneze sânge, să facă muncă voluntară, să gătească împreună cu ea, să îşi dorească maxim doi copii, să iubească natura, poezia, proza, romanele de dragoste, Dilema Veche, umorul sec, satira, berea fără alcool, ieşirile la bibliotecă, să fie atent, sensibil, să plângă la Titanic, să nu se uite la Bianca Drăguşanu, să nu iubească pentru corp ci pentru suflet, să fie student, poate chiar absolvent la trei facultăţi, salariu modest, dar mare, să nu conducă, dar dacă o face să fie un Hummer hibrid, eco şi electric. Dacă nu găsesc un tip cu toate aceste calităţi pariez că se mulţumesc şi cu cei doi tractorişti sau poliţistul comunitar de care vă spuneam la început.

P.S. – unde dintre concurente menţionează că atunci când merge în club consumă “Zombi”. Asta e o băutură sau aşa se spune acum când bei până te faci “fată de pagină”?

Fata de la pagina care nu se publică niciodată

Popularity: 10%

La şezătorul fleşcăit nu te duci cu Photoshopu’

Aţi deschis azi tabloidele? Aţi dat trei pâini pe doza zilnică de sâni şi buci? Aţi aruncat o privire şantierească în metrou pe ziarul body-paznicului ca să vă holbaţi în decolteul fetei de la pagina 3/5/¾? Dacă da, atunci de câte ori aţi văzut-o pe Gina Pistol azi în ziare? Vă spun eu, pentru cei care nu au bani nici măcar de un amărât de tabloid. De 3(!!!) ori. E o cifră chiar mistică, dacă luăm în calcul faptul că Gina Pistol nu mai face nimic productiv de la… de la… ăăă… de la ultima dată când a făcut ea orice.

Gina Pistol este o doamnă descurcăreaţă deoarece “se vinde”, ca VIP, pe bucăţi. Ea nu îşi oferă întreaga existenţă unui singur tabloid, într-o singură ştire de 3 rânduri. Nu. Ea împarte trei nimicuri de zi cu zi în trei ştiri de mare anvergură. Ca de exemplu:

- Libertatea: Gina Pistol a fost vedeta unei prezentări de modă miercuri seară, într-un club din Regie. Fostul iepuraş Playboy (acum ce e? Iepuroaică?) a defilat într-o prezentare sub numele “Divino” (Comedie) by Luciano Sultan… (ecetera, şaorma şi rahat turcesc).

- Click: Ce fund lăsat are Gina Pistol! Fost-ai lele cât ai fost (/Acum bucile-s pe jos)!

- CanCan: Gina Pistol nu a primit nici măcar un buchet de flori de la iubitul ei de Dragobete! Vedeta nu crede în această sărbătoare.

Nu e clar că toate aceste ştiri au ceva în comun? Nu se putea mai simplu? Ba da: mă suna aseara Gina Pistol, îmi cumpăra o şaorma de la Sultan din Regie, şi azi pe blogul meu ar fi citit toată lumea:

Miercuri, Gina Pistol şi-a defilat bucile lăsate într-un club. Din acest motiv, nu a primit nici măcar o floare de Dragobete. Vedeta se minte că nu crede în Dragobete.”

Scurt şi la obiect. Aşa se face presa de… tabloid.


Popularity: 9%

Vin, Sărbătorile-s Chin! 4.

Cu ocazia acestor minunate sărbători, ştirile din presă devin mult mai duioase, mai aproapiate de spiritul festiv. În această perioadă orice viol are loc pe muzica lui Ştefan Bănică Junior, iar hoţii îţi fură şi Ler-ul din buzunare. La TV cuiero-asistentele devin cuiero-crăciuniţe, iar sânii din tabloide sunt “pregătiţi să vină Moşu`”, ceea ce pentru o ţară de creştinopaţi e o blasfemie mai mare ca Parada Gay… dar fiecare cu priorităţile lui.

Astăzi o să continui periplul ofertelor de sărbătoare, oferte din domeniul ziarelor şi site-urilor de ştiri. Şi e cam aşa:

Libertatea – “Petru vrea să o dezgroabe pe Mădălina Manole”. Încă nu ştiu dacă vrea să o plimbe iar pe ruta Bucureşti-Ploieşti, dar…

- “Mărculescu poartă chiloţi tanga”. Aşa e când eşti atât de sărac încât îţi intră chiloţi-n fond. Fondul de Crăciun.

- “Viorel Lis: Mi-am înşelat prima soţie de multe ori”. Şi ea supărată a început să îl picteze pe pereţii peşterii Altamira.

- “Plăcintă Jr. scapă de puşcărie?”. Fie ca lumina de la capătul ţigării etnobotanice să îţi aducă multă căldură în suflet, şi mai ales căldură la tine acasă.

CanCan – “Adelina Pestriţu: Mi-am clădit un nume”. Pot să mai pun şi eu o cărămidă la numele ei?

- “Moni vine în ţară de Crăciun pentru că Irina vrea să fie cu tatăl ei”. Şi Moni poate spune că a venit la bunic.

- “Lavinia nu a observat că Ianis Zicu e fotbalist, ci doar foarte inteligent”. Nici el nu a remarcat că ea e cântăreaţă, ci doar foarte.

Click – Aceleaşi rahaturi turceşti.

Realitatea.Net – “Preotul din Potcoava l-a bătut pe clopotar”. Opinii diferite pe tema beat-ului.

- Vecinii mei îşi taie porcul în faţa blocului. A venit Spiritul Crăciunului şi pentru mine, iar pe această cale vreau să le mulţumesc. Ştiau că eu nu am avut ţară când eram copil aşa că au adus ţara la bloc. Mai jos filmul:

Antena 3 – Toate rele şi toate băsesciene.

Lectură plăcută!

Popularity: 5%

Horoscopul din spatele succesului!

Cine mă cunoaşte ştie că nu îmi permit zilnic trei ziare de mare anvergură (Flick, Câncân şi Liberţâţea) şi ţin de mărunt până îmi cumpăr Kamikaze şi Academia Caţavencu. Ce să-i faci? Sunt sărac lipit duhului şi dacă vreau sâni pot să caut pe google.

Până acum am crezut că este doar o coincidenţă că nu văd navetişti cititori de A.C., ori Kmkz, dar cu ajutorul mai multor cititori de tabloide am aflat care este insuccesul din paginile celor două publicaţii: lipsa horoscopului!

Primul caz, în care un cititor versat de Liberţâţea mi-a atras atenţia că ziarul meu nu are horoscop, a avut loc în Personalul Ploieşti Sud – Bucureşti Basarab. Tricoul mulat pe burtă cu “Puţa Madre”… era “puta”, dar îi căzuse maioneză de la şaormă sub “T”, şi telefonul plin de muzică de petrecere la cort, pus pe boxă, mi-a dat de gândit că stau lângă un vechi cititor de Dilema Veche. După 10 minute de buriceală (dans pe manele) forţată am adormit cu ochii în lacrimi. Nu de durere auditivă, ci de tristeţe la versurile lui Salam: “cui mă laşi tu sufleţel, oooooouăăăăă uăăăă ăăăăă, prinţesa lui viaţa mea, ouăăăăă uăăăăă ăăăăă…”. Mi-am băgat timpanele adânc în creier, pentru că am această super-putere, şi am început să cânt cu creiereul. Nu prea acopeream manelele, dar ce pretenţii aveţi de la un creier 2.1? După cinci minute de şedere în Nirvana, colegul meloman de compartiment mă bate pe umăr şi mă întreabă: “băiatu`? Ziarul ăsta are horoscop?”. Îi spun că nu, şi se uită mirat la mine. Crede că îl mint şi îşi iese din pepenii zodiacali. “Ce căcat de ziar e ăsta fără horoscop?!”. Îi explic “ce căcat de ziar e” şi ne liniştim. Devenim prieteni şi până la Bucureşti îmi spune despre el şi cum se duce să se vadă cu o tipă la o întâlnire. Trebuia să îmi dau seama că merge la agăţat, doar şi-a pus mănuşile de sală de forţă… prostul de mine.

Al doilea, şi cel mai grăitor caz de “are horoscop?” a avut loc în facultate. Da, am şi colegi care vin la cursuri în funcţie de ce spune Neti Sandu. O colegă a văzut că citesc ceea ce părea o foaie de hârtie ieşită pe uşa Tipografiei şi a dedus că are horoscop. A venit timidă spre mine şi mi-a cerut ziarul “să îl răsfoiască”. L-am pasat, ca un bun samaritean ce sunt, şi l-am primit înapoi după un minut. Asta da citit rapid! Oare ştie tehnica cititului printre rândurile paginii? “Ai şi terminat?”. “Nu, dar nu are horoscop”.

Un ultim exemplu de lipsă totală de loialitate pentru cititori din partea A.C. şi Kmkz a avut loc zilele trecute la locul de muncă. Mi-am lăsat ziarele pe masa din bucătărie şi o colegă a început să le răsfoiască. Căuta ea ceva şi nu era vorba nici de editoariale şi nici de cronica de teatru. “Nu are horoscop…”. “Aaa… ok”. Şi gata lectura!

Aşa că adresez o scrisoare deschisă celor două ziare: băi băieţi şi fete, am înţeles că nu plătiţi întreţinerea ca ziarul CanCan, că nu faceţi plinul la maşină CA CAnCan-ul, că nema silicon şi naturel ca-n Liberţâţea, da las-o Big Bang iartă-mă de treabă, nici măcar o vorbă astrale pentru zilele ce vin? Ce speranţe să mai avem?

Râdem, glumim, horoscop, plătim.

Popularity: 6%

De ce citesc românii tabloide? Studiu britanico-român.

Hello, dear români. Eu, Cercetătorul Britanic am conceput un nou studiu, aşa pe scurt, despre tabloidele din România. Am cercetat intens motivul pentru care oamenii cumpără tabloide şi am ajuns la următoarele concluzii:
1.Românii cumpără tabloide pentru că hârtia nu zgârie, e moale şi la ocazii speciale conţine şi aloe. Aceştia se numesc, în engleză, Toilet-Readers;

2. Dilema Veche, Academia Caţavencu şi Kamikaze sunt ziare cu tiraj mic şi se termină foarte repede, fapt care produce o extorsiune a cititorilor, aceştia fiind nevoiţi să cumpere tabloide, contrar inteligenţei lor peste medie. Această grupă de cititori poartă numele de Materie-Cenuşăreasa;

3. O altă grupă de cititori de tabloide, semnificativă, sunt Tri-Tabloizii, adică persoanele care cumpără zilnic Liberţâţea, CâhCâh şi Clici, 3 ziare cu informaţii asemănătoare. Acestea persoane sunt de lăudat deoarece verifică o ştire din trei surse, ceea ce denotă profesionalism;

4. Printre cititorii de tabloide se află şi Rubedeniile, adică rudele celor care apar în astfel de ziare. De exemplu, se numeşte rudă, o persoană care este văr cu fratele unui coleg de bancă de-al unui tip care a atins-o pe crac pe Monica Columbeanu în clasa a V-a;

5. Din ultima grupă de cititori de tabloide fac parte acei oameni care încă din clasele primare sunt consideraţi Proşti, fără viaţă, care trăiesc poveştile altora şi se hrănesc din succesele vedetelor. Aceştia tind să fie cei mai numeroşi;

Acestea fiind zise, aştept cu sinceritate să îmi spui din care grupă de cititori faci parte?

Popularity: 7%