… direct din Asia, acolo unde a apărut hârtia, medicina naturistă și ceaiul, vă prezint: doorknobing-ul!

Pentru un profan ca mine, doorknobing-ul este o artă neînțeleasă. O străveche metodă chineză de tratare a migrenelor. Sau poate o metodă japoneză de a arăta onoarea față de cineva. Ori singurul lucru pe care mai pun gura nord coreenii de când se Kim atâta pe ei. În principiu, doorknobing-ul înseamnă ceva profund, altfel nu găseam pe internet cataloage întregi cu fete care ling diferite clanțe de îți vine să privești ușa cu alți ochi. Oblici.

Multe fotografii sunt abstracte, cu tinere cocoțate pe ușă și încercând să lingă clanța cât mai abstract, altele o ling semi-îmbrăcate, ori din cădițe de plastic, dar predomină clasicul „linge clanța din genunchi”. Pentru orice doritor, o altă poziție, o altă clanță. O Kama Sutra a lăcătușului. Tu alegi, cheia e la tine.

Doorknobing-ul o să prindă sigur la români, noi fiind obișnuiți cu tradiționalul „ai rămas cu clanța-n mână!”. Problema e că româncele sunt pragmatice, și lor nu poți să le dai clanța. Poate 2-3 leșinate  să stea cu gura pe mânerul de la BMW, dar sigur nu o să poți invita o duduie din club să îți lingă mânerul de la intrare.

Așa e dom`le în România. Femeile nu sunt deschise la nou.

P.S. – asta îmi amintește de remarca unui preot român după dezastrul de la Fukushima: „așa merită asiaticii, pentru că sunt păcătoși și au desenele alea animate erotice”. 8/10 persoane din grupul meu nu știu ce e aia hentai, dar un preot știe… Divin!

P.S. 2 – scenariu de film eroic: „Lucreția. O tânără de 18 ani, venită din provincie pentru a studia arta tâmplărie la o facultate particulară din București. Dar pentru a câștiga o pâine e nevoită să facă clanțing…”. Va continua.