Daca vrei sa te vezi si auzi la TV, acum ai o sansa unica. One HD te vrea pe post de prezentatoare. Iti place sa mergi in cluburi? Sa socializezi? Sa te bucuri de fiecare seara in oras? Atunci aici e de tine.Trimite un CV si o poza la adresa: george.bonea@1hd.ro, si ne vedem pe platourile de filmare!
Popularity: 3%
Un cercetător britanic se afla, ca prin minune, în Gara de Sud – Ploieşti, şi a imortalizat cu pixul şi carneţelul lui de şoarece de laborator, următoarea scenă:
“I mă aflam în Gara de South din Ploieşti, when am văzut o scenă foarte… cum îi spuneţi voi, interesting. Se făcea că un tânăr de 16 ani (etnie română) era beat rangă şi plimba împreună cu gang-ul lui mai multe pet-uri de beer pe peron. Au deranjat mai mulţi călători şi mult mai multe călătoare cu propuneri de prietenie şi invitaţii la un drink. Am fost impresionat de vârsta fragedă la care romanians încep să bea şi să deranjeze femei în acelaşi timp, şi de asemenea, very interesant sistemul de pază din gările from Romania: paznicii nu intervin dacă nu eşti pe peronul unde îşi fumează ei ţigarea. Very interesant. În urma celor văzute am scris pe genunchi un studiu ce va apărea în ziarul Liberţâţea”.
A doua zi, în ziarul Liberţâţea, între editorialul Adrianei Bahmuţeanu şi fata de la pagina 5:
“Românul, cunoscut şi ca <<sapiens sapiens>>, este o specie very old, aproximativ 2.000 de ani. Acesta a apărut în urma sexului neprotejat dintre daci şi romani. La această mare orgy mai participau uneori şi tracii, lucru ce explică numărul mare de fetişişti romanians. Acest studiu îmi aparţine mie, Cercetătorului Britanic, şi am scris pentru ziarul Liberţâţea următoarele locuri de băut, plus tipurile de alcool:”
- la volan = bere, aceasta fiind răcoritoare şi uşor de manevrat (varianta la cutie). Pet-ul necesită o a doua persoană pentru procesul “turnare pe gât”;
- în gară = bere la pet, deoarece denotă masculinitate şi forţă brută;
- pe macara = bere la cutie, fiind uşor de transportat, iar distanţa mică de soare necesită o băutură răcoritoare;
- la masă = vin. Înalta clasă de alcoolici poate ajunge la înalte stări psihotice după 2-3 sticle degustate;
- nuntă = vin + whiskey + bere, combinaţie cât mai aleatorie pentru un furt de mireasă neaoş, cu viol inclus;
- înmormântare = vin, în combinaţii diferite: la pahar, la halbă, la sticlă, la farfurie, cu pâine, cu friptură, etc. Toate acestea garantează o boceală reuşită şi o pomană de ţinut minte;
- botez = vin. Roşu. Exclusiv doar popa;
- aniversări = whiskey, în combinaţie cu energizant, pentru un afect cât mai tru;
- party/clubbing = whiskey + energizant + “tic tac”, combinaţie ce duce inevitabil la purtare de ochelari de soare indoor;
- în pat = vin, pentru amor, bere pentru fotbal şi certuri conjugale. Nu combinaţi situaţile între ele;
- blog meet = apă plată şi cico. Nu vrei să ratezi un sfat bun despre cum să ajungi jmecher. Bei acasă de fericire că o să ajungi vestit.
- la pescuit = vodka. Recomandată braconierilor, bună pentru dilatarea timpului şi spaţiului. “Mititica” devine “măricica”, şi sună mai bine la cazier.
Sunt mult mai multe situaţii, dar aştept recomandări de la alţi cercetători britanici.
Să bem only de bine!
Popularity: 4%
Buzele roz!
De ce? Pentru că:
- se poate;
- ies în evidenţă;
- poartă multe fete care vor să fie originale şi unice, motiv pentru care le încurajăm să se păstreze la fel de unice şi origine în cluburi;
- e roz;
- e sărbătoare internaţională impusă de normele Numa`deBine;
- cui nu îi plac buzele roz?;
- căutăm mereu motive de sărbătoare;
Să ridicăm paharul de apă plată şi să închinăm în cinstea Buzelor Roz! Noroc şi la mai multe!
Popularity: 2%
Dacă trăieşti cu impresia că acest text are un final trist (moarte, viol, jaf), îmi pare rău să îţi spun că nu va fi aşa. E o simplă relatare, imaginară, bazată pe fapte reale, a vieţii unei tinere care a venit la Bucureşti ca să se afirme. E vorba despre Miruna. Miruna Moldoveanca.
A intrat în Bucureşti cu gândul să se afirme într-un domeniu şi să îşi facă părinţii mândrii. A ales jurnalismul pentru că… e cu scrisul, cere condei, şi e o arie unde ca femeie te poţi dezvolta foarte rapid. Asta dacă mai ai şi talent. Nu ştiu dacă Miruna are talent, dar oricum povestea nu gravitează în jurul talentului ei.
A intrat pe uşa facultăţii îmbrăcată simplu, cu părul negru-natural, prins într-un coc simplu la spate. Mergea tăcută spre clasă şi nu vorbea cu nimeni. Nu ştia pe nimeni. Era o simplă, neinteresantă. Timpul a trecut şi a început să cunoască persoane, să se integreze într-un grup, să se implici în activităţi de grup şi să vină la facultate doar când e rost de venit. Adică la examene.
Mult timp nimeni nu a mai dat de ea, nu a mai avut plăcerea să schimbe un “salut” cu ea şi nici să se bucure de zâmbetul ei de fată simplă de la ţară, din Botoşani, Moldova.
Dar a venit şi sesiunea de final de an II, şi Miruna trebuia să vină la examene, să arate că în restul anului de chiul a aprofundat ceva. Şi să vezi schimbare. Miruna Moldoveanca devenise Miruna Emancipata. Mergea lent şi cu mişcări lascive de şold, îmbrăcată sumar (sau mai deloc), cu buzele roşii a semafor şi părul lung, desfăcut şi blond platinat, efect de orbire. Zâmbea mai puţin ca înainte, dar se uita de sus la toţi mucoşii ce nu au evoluat ca ea.
Nu mai vorbea de casa săraca de acasă ci de ultimul club în care a dansat pe cub. De prietenul din Botoşani nici nu mai sufla, din moment ce atârna de braţul ei un Tarzan cu 4 clase şi facultate. Afară o aştepta o maşină mare care să o ducă la şomping de UGG-uri. Cei pe care îi purta o strângeau în cot.
Şi plecă, fără să mai salute jovial cum făcea odată.
Concluzia: e coaptă. Aştept să o văd ofilită în anul 3, cu coşuri de nervi, fără fond de ten, fără bani, cu haine vechi, imagine de “consumabilă” şi filme deocheate pe internet. Dacă nu, sigur apare la TV.
Popularity: 2%
Vineri seară, Puya a călcat pământ ploieştean sub talpa lui de firmă. În subsolul unui club, care se pare că e şi clubul, a cântat acelaşi Puya. După o oră de aşteptare a urcat pe şcena de 1 metru pătrat inegalabilul Puya. Şi a început dezmăţul. Nu a fost pogo cum obişnuiam să văd pe la concertele unde mă perindam eu, dar am văzut multe pahare în aer şi fete care se rupeau pe “bit”.
A fost frumos. Suc, “uischii”, energizant şi brezel. Ce pot să îmi doresc mai mult?
Continuarea pe NEBUNII DE LA RADIO.RO
Popularity: 1%
Eu: misto mixul de aseara 
Adrian Nicolaie: te-ai convertit 
)
Eu: nu..dar a inceput cu un mix dupa Bob Marley
Adrian Nicolaie: aaaa
Adrian Nicolaie: deci TE-AI CONVERTIT )
Eu: kkt
Adrian Nicolaie: deci TE-AI CONVERTIT )
Eu: ce?sunt singurul?
….pauză de gândire…
Adrian Nicolaie: BONEA E CLUBBER, BONEA E CLUBBER, BONEA E CLUBBER, BONEA E CLUBBER, BONEA E CLUBBER, BONEA E CLUBBER.
……
Vă asigur că nu sunt clabăr şi ascult tot muzica aia de neînţeles, dar recomand următoarele:
Şi:
Popularity: 1%
Mă amuză să citesc petse tot despre “Ghidul clabărilor”, “Cum să fi clabăr” şi altele din ciclul “Clabing for Dummies”. Dar de la Platon-Sartre-Patapievici-Grigore Cartianu, nimeni nu a descris (ruşine Discovery Şanel), comportamentul clabărului.
Pe propria piele m-am infiltrat. Club din provincie, în apropierea capitalei. Trebuie să precizez încă de la început, clubul arăta f f f bine. Arhitectură modernă, personal primitor, siguranţă (aveai impresia că dansezi cu poliţiştii, pentru că se omorîseră cu câteva zile în urmă unii), dar la fel cum se spune de România, “Frumos dar păcat că e locuită”.
La intrare eşti întâmpinat pe sistemul “Nu îmi place faţa ta!”, şi trebuie să faci faţă privirilor care mai de care mai mirate. Te aşezi la locul tău şi îţi cumperi să bei ceva. NU discutăm preţurile, pentru că aşa e în cluburi. Vreţi alcool ieftin mergeţi pe Lipscani. Eşti cu prietena? Grav. Ca sa vorbesc româneşte, o balta de bale de oieri (cei mai cizelaţi au alte forme), se prelinge până sub masa ta. Eşti încântat că prietena ta e frumoasă? Te asigur că aici ai vrea să fie urâtă. Trebuie să o păzeşti strşnic.
La dans te acompaniază o suită de trubaduri cu tricouri cu MUTU şi CHIVU! Ai grijă cum dansezi să nu le murdăreşti adidaşii.
Într-un final petrecerea se termină şi pleci spre casă. Clabării te masoară din priviri la poarta şi ai impresia că te vor urmării.
Te salut din fundu`….clubului şi HAI la dans…
Popularity: 1%
Era 24 decembrie, ziua lu` Cristi (pe aceasta ocazie ii urez din nou LA MULTI ANI! si WE`RE FOREVER BLOWING BUBBLES!), eram in fumurile Backstage-ului, umeziti de vin rosu, si din senin ne bate o foame, ne reamintim ca ne e foame si trebuie sa mancam ceva cald. Fast-food sa fie, doarece pe langa faptul ca e calda si rapida (redundant), mai are si E-uri multe si cancer. Mai multe intr-unul. Si batem drumurile si nimic.
Ajungem de la Unirii in Ghencea si nimic de mancare si nimic deschis. De acolo ne riscam spre Apaca, unde nu vom gasii nimic…de mancare si de intors acasa. Idea era sa comandam ceva pentru acasa. Nimic. In seara de Craciun toti inchid. Daca imi doream o pizza sau shaorma de Craciun sigur nu primeam, norocul meu a fost ca mi-am dorit o plimbare prin frig. Asta am primit.
Infometati, ne intoarcem o parte buna din drum pe jos, acompaniati de cainii cartierului, caini aflati in compania babelor cartierului.
Ajunsi in casa pornim in urmarirea (pe internet) a restaurantului/fast-food-ului inca deschis. Nimic mancabil. Am dat peste ceva cu Hindu/Bangladesh Funky-Food, dar nu vreau sa am Hacaheana in farfurie nici daca traducerea inseama “Struto-camila in sos de lapte batut de soarta”. Nu vreau. Chinezii nu mai aveau nici Ling-Cea-Puc, Farfuri-a-Goal-a si nici Jumari-Ly Praji-Ty. Nimic de mancare. Trebuie sa revin la vechile obiceiuri si sa ii cer Mosului dulciuri.
Am adormit dupa ce am devorat tot ce nu era de sarbatoare in frigider si am adormit nu inainte sa imi iau doza de calciu de pe pereti.
Dimineata m-am trezit devreme spre a ajunge acasa sa il prind pe Mos de barba, sa ii spun ca orice are in traista, daca nu e calda, cu ketchup si nu miroase frumos nu merita. Dar pana acasa am prins ultimul taxiu. Era si ultimul din cartier dar probabil si ultimul din viata mea.
Rambo de la volan arata ca ultimul client “La Cateaua Lesinata”, si conducea ca si cum s-ar ocupa cu degustarea de acolo. Ii platesc cursa in avans + spaga, deoarece nu are rost sa ma complic si in fond cu banii dati in avans putea sa ma colinde tot Bucurestiul. Ce face Schumi? “Frate nu e nici un politist pe aici! Fi atent ce fac io mancatias (legat)”. Si in mijlocul intersectiei frumusete de cerculete, si rotocoale si vuiete “WOW FRATE!E SUCAR NU?”…aveam centura pusa, ochii inchisi si ma rugam sa treaca un Jeep al Ambasadei Americane sa ne izbeasca si sa opreasca Disneyland-ul si pe Mickey Mouse-ul de la volan. Pe Drumul Sarii mergea din bordura in bordura doar sa imi arate ca el e Regele Soselelor. Ma intreaba de unde isi poate cumpara o “litruta” de vodka ca ii e sete. Ii spun apasat ca pana la mine nu gaseste. Imi era frica, daca va degusta langa mine?
In fata blocului parcheaza cu derapaj si scartait de roti. Sunt impresionat pana la a incaruntii. Cobor si invat sa merg din nou.
In fata blocului imi imbratisez masina, pentru ca ea nu face cerculete in intersectii si nici macar de fum, si frigiderul pentru ca el mereu are ceva bun de mancare. Mosu` era langa brad, beat si bolborosea ca l-a parasit Craciunita pentru unu…Colum…bea..nu?
CRACIUN FERICIT!
Popularity: 1%
Era cam acum un an, pe vremea asta. Dar erau multe diferente. In primul rand eram mai mic cu un an, aveam plete+dreduri+par scurt (o mixtura in capul meu), geaca de piele cu tinte, lantul meu, raiati trecuti prin toate barurile si multe tricouri cu Ramones, puse unul peste altul. Cristi era imbracat cam la fel, doar ca el mereu a tinut sa aiba o infatisare 30% serioasa.
Bateam la pas Lipscani-ul, cu o pereche de tenesi mai mult rupti, decat intregi, dar nu imi era frig. Pe atunci faceam recorduri de pahare de vin fiert in Fire, pentru ca mereu se gasea cineva sa ne mai ofere unul. Eram fericiti, clasa a 11a, nici un stres, nici o bataie de cap, nu ne incarcam capu` cu lucruri neimportante.
Ce sa mai povestesc? Cand eram alergati pe strada de “unii” oameni? Sau cand rupeam afise?
Eram la inceput. De abea ne cumparaseram chitarile si eram gata de treaba. Nu ne interesa ca nu stiam un acord, noi faceam coveruri Ramones, Sex Pistols, Stooges. Am lasat pe altii sa imi explice ce e punk-ul in timp ce eu stiam de acasa dar pastram linistea. Nici nu cred ca am explodat vreodata, rareori zicand “Frate asta e trupa?!”. Incepeam sa cunoastem lume. Imi placea sa fiu intrebat “ce iti place asa mult la asta?”…era ceva nou…ieseam din tiparele contemporane.
Ce frumos era cand ne adunam 10-15 oameni, uneam masutele din Fire, si trageam o petrecere ad-hoc, cu mese pline de bere si vin. Nu ne cunoastem intre noi, dar la sfarsit plecam toti imbratisati si fericiti. Acum realizez ca trebuia sa plang dupa fiecare plecare. Mai trecea o zi.
Am sa continui aceste depresii de 50 de ani…la 18.
Popularity: 1%
