Cocalar @ Numa' de bine.eu

Eu vreau să mă mândresc cu ţara! Ep.1

June 07, 2010 Horhe 1 Comment

Dragii mei viitori nepoţi. Eu, bunicul Bonea, mă străduiesc din răsputeri să fac o lume mai bună, dar se pare că indiferent de câte glume fac, ne îndreptăm spre un viitor pe care voi o să îl pasaţi viitoarelor generaţii. O să vă povestească şi părinţii de “Balada Grelei Moşteniri”. Eu acum vă spun cum e în anul 2010 ca să nu credeţi că bunicul vostru era un-trendy şi nu făcea nimic pe blogul lui.

Astăzi o să vă vorbesc despre adevăratul Vis Românesc! Dă Rumeinien Drim, cum îi spun străinii care vin ca turişti şi pleacă ca făcuţi la buzunare. Visul Românesc nu are nimic din Visul American, de fapt, cei de peste ocean habar nu au că la noi visul e mai ieftin. Pe când la ei visul se trăieşte (din câte am văzut în filmele de la BollyWood) în sărăcie, ambient cu natura, motociclete, călătorii, ecetera, la noi visul este invers proporţional cu realitatea istorică. Adică (să vă explic, pentru că la cum arată viitorul e posibil să fiţi retardaţi şi să nu ştiţi nimic din Istorie): poporul nostru brav a fost mult timp atacat. Dar mult de tot… şi pe când turcii/tătarii/etc/chinezii cu petarde atacau, noi ne ardeam mâncarea, otrăveam apele şi violam femeile. Ca să nu mai rămână nimic pentru invadatori. Şi la un moment dat, nu am mai avut ce să ardem, otrăvim, şi odată cu apariţia căpşunilor în Italia, nici ce să violăm. Aşa că am ales să ne facem de paşalâc. Acum nu ştiu sigur dacă lucrurile au stat chiar aşa, dar oricum voi o să fiţi nişte cretini de la atâta mâncare la tub.

Mă întorc la Visul Românesc. Visul Românesc este acel ceva când stai în garsonieră cu chirie dar conduci Audi Q7. Clar? Visul Românesc e acel ceva când nu ai bani de mâncare dar te spargi în figuri de dans în club. Mai clar acum? Apropo, Audi, Mercedes şi BMW sunt tot maşini de cocalar în viitor? Păcat… nu sunt maşini rele.

Acum să vă dau un prim exemplu de Vis Românesc. Acum mulţi ani, când eu nici nu ştiam ce e aia film xxx nemţesc cu buget redus, în Moldova (dincoace de Prut), exista o chelneriţă. Monica şi nu mai ştiu cum. Am uitat numele ei de fată că după ce a cunoscut succesul a dat-o pe un nume americănesc. Aşa. Şi fata asta, Monica, a visat încă de când turna cico în pahare să ajungă vedetă la Bucureşti. Apropo, în viitor mai există Bucureşti? Dacă da, păcat… Şi cum spuneam. Monica a perseverat. Azi turna un pahar, mâine cu unul mai mult… şi tot aşa până a devenit cea mai cunoscută turnătoare din Moldova. Apoi nu ştiu ce a ajuns de ea, că imediat a apărut la televizor la braţ cu un bogătan din România. Probabil a turnat aşa bine că… cine ştie. Important e că fata asta, Monica… Din… Dean! Aşa, Monica Dean! Cum spuneam, Monica Dean a stat ceva pe la Bucureşti, timp destul să o urmărească tabloidele şi să o facă vedetă. A, mai sunt tabloide în viitor? Nu? Şi cum de sunteţi proşti? Înseamnă că e mâncarea aşa rea…

Şi după ce a ajuns prea vedetă de România, Monica… Bârlădeanu (ăsta era numele de chelneriţă) a hotărât să devină şi actriţă. Dar nu la noi, că în România numai Sergiu Nicolaescu mai făcea filme de cinema, şi alea vai scenariul lor. Presimt că şi în viitor tot el face filme, deci nu are rost să mai întreb. Şi cu ajutorul iubitului, Monica a plecat la americani, în Bollywood-ul lor şi a început să ceară şi ea pe acolo roluri în producţii mari. De 3 ani tot cere, şi nu prea se lipeşte nimic de ea. A jucat într-un serial (cică) şi într-un film românesc “Francesca” pe care nu îl recomand. Măi, măcar fara a încercat. Acum mai apare din când în când în ziarele noastre şi se mai laudă că se pregăteşte pentru un super film cu SpiderMan, Batman şi actorul ăla celebru… ăla măi… american… Mickey Mouse, ăla!

Chiar dacă până în momentul ăsta ea nu a jucat în nici o producţie seriosă (adică până şi Jojo a ridicat câţiva bărbaţi în picior când a prestat goală), Monica BărlăDean perseverează. Ăsta e Visul Românesc. Perseverenţa! Visa ea când turna cico să ajungă pe covorul roşu? Nu. Îşi imagina ea când se plimba sub clar de lună pe DN 28B între Hârlău şi Târgul Frumos că o să ajungă în SUA? Nu. Aşa că vă spun şi vouă, dragi, scumpi şi posibil retarzi nepoţi, perseverati!

Visul Românesc există. Trebuie doar să credeţi în el aşa cum sunt sigur că încă mai credeţi în Patriarh, pupatul de moaşte, bun simţ şi Loteria Română.

Popularity: 5%

Naşu` blogosferei a fost şi aici:

June 03, 2010 Horhe 14 Comments

Fericit nevoie mare că sunt blogări prahoveni care îl pupă-n Soso, după ce s-a făcut de deliciu turcesc la Blog Meet, Zoso a hotărât să se scoată la un dop de apă minerală în Micul Denis, etajul 4 – Magazinul Urinii, Bucureşti. Supărat că nu îl recunoaşte nici un cocalar sau fafaştoacă, Zoso a scos imprimanta mobilă pe care o poartă în cocoaşă şi a mai făcut un ecuson. A laminat ecusonul cu limbile celor care nu mai pot de dragul lui.

Cum spuneam, Zoso a servit nişte apă minerală chioară de beată, la dop, şi a ţinut singur un blog meet, prilej CU CAre a reuşit să îşi bage plua în singurul auditoriu: el.

Înainte să arăt poza compromiţătoare, vreau să le transmit celor care fac afte pe limbă de atâta bucurie şi iubire pentru Zoso, că dă Godfadăr mai vrea comentarii pozitive de la voi pe blogul lui. De unde ştiu? A scrijelit pe masă cu tasta Z: Zoso + Lingăi = LOVEle!

Popularity: 8%

Sunt un trist.

May 20, 2010 Horhe 2 Comments

În timp ce mă deplasam, cu capul în pământ şi freza-n vânt, spre gară, am fost apostrofat de un cetăţean de etnie cocalară: “băi, emo!”. Aşa este. Sunt un emo. Ce mă dă de gol? Tunsoarea? Zâmbetul isteric? Muzica ska?

Cu această ocazie mi-am reamintit un episod recent de confuzie între emo şi restul oamenilor cu păr mai mare de 2 degete gelate.

Tot în gară (hm… încep să cred că stau prea mult pe acolo) un tânăr pletos se grăbea să ajungă la tren. În nebunia produsă de o confuzie marca CFR, tânărul pletos a împins un bătrânel aflat sub influenţa mai multor băuturi răcoritoare româneşti, cunoscute şi sub numele de Poşirci. Supărat nevoie mare că i-a fost bruscat yingu` şi yangu`, bătrănul a strigat în gura mare spre roacăr: “EMO! MORI!”. Din această povestioară fără haz (amuzantă doar la faţa locului) deducem că tot ce este trist/ supărător/ enervant/ cu păr/ tânăr este emo.

Am hotărât să îmi arăt adevărata faţă. Acesta sunt eu când mă ascund de civilizaţie:

Popularity: 4%

Săptămâna asta sărbătorim:

May 03, 2010 Horhe No comments

Pentru că:

- e mişto să ai faţa acoperită;

- e o alternativă la masca de sudură;

- e mijto să conduci seara cu ochelari de soare;

- să fie dă firmă: Di&Ji, Dihor, Versaci, etc;

- e trendy să îi porţi în club;

Să ne punem toţi ochelarii de soare (mai multe perechi odată) şi să purcedem în defilare pe bulvard.

Popularity: 3%

.Eu în 4006

March 16, 2010 Horhe No comments

Îmi făcusem planuri mari pentru Apocalipsa din 2012, dar se pare că nu se mai ţine. Cred că din motive economice. Aşa de rea e criza asta economică de nici Sfârşitul nu ni-l permitem. Nu face nimic, oricum Finalul “pe bune” are altă dată: 4006! Bine şi atunci, vorba aia, mai bine mai târziu decât niciodată. Dar ce o să se aleagă de oameni, România şi de mine până atunci?

De mine e clar că o să se aleagă “praful şi pulberea”, asta deoarece sunt sigur că o să trăiesc 1.500 de ani… dar 2.000 e prea mult. Blogul meu? Probabil în 4006 o să ajung şi eu într-un final pe primul loc în Zelist, asta după ce am făcut link-exchange cu toată Europa de Est, iar blogroll-ul meu va ajunge cât cartea de telefoane.

Cuvântul Meu Tivi va ajunge la un incredibil număr de 17 episoade (în ritmul actual de muncă), ceea ce este o performanţă la fel de notabilă precum ceea a realizatorilor “Tânăr şi Neliniştit”. Apropo de serialul ăsta, producţia americană se va termina cu o lună înainte de Apocalipsă (episodul 1 milion şi ceva) din motive de “dacă nu am fost vizionaţi până acum, ce mai contează o lună?”.

Ce altceva o să mai fie în 4006? Kiwi Legendaru`! El o să mai fie. Poate chiar preşedinte. Al României. De ce? El reprezintă românul de rând, ăia 75% care votează cu salamul… pardon… în 4006 se vor da fructe exotice pentru voturi.

Până în 4006 Steaua, Dinamo şi Rapid nu se vor mai afla în Liga I “a lu` stră-stră-stră-nepotul-lui-Mitică”, campioana naţională fiind Avântu` Flacăra Bragadiru. În cruntul an al Apocalipsei, neamul lui Gigi ar venera poza Războinicului, singurul capabil să îi scoată din stână… şi să îi bage la loc. Borcea? A sfârşit tragic într-o explozie de butelie, iar Copos… lumea crede că încă mai conduce echipa Rapid, împreună cu Elvis şi Ceauşescu.

Băsescu nu o să mai avem. Dar stră-stră-stră-nepoata lui Cocobacilica o să candideze pentru postul de “secretară de partid” în cadrul PSED, Partidul Social de Extremă Dreaptă. Cocobacilica poartă numele primului copil al cuplului Eba-Sida.

Şi tot în 4006, adepţii revoluţionari ai religiei badeaism (mulţi rău! mulţi şi deştepţi) vor demara un război civil între ei şi poliţişti, ţigani, cocalari, moguli. Zeul religiei va fi un motan cu aură roşie-cărămizie-comunistă.

Vă doresc un 4006 fericit.

P.S. – Sfârşitul vine prin potop. Deci problema transpiraţiei şi mirosului din autobuze va fi rezolvată.

Popularity: 2%

Ai un jeleu în parcare! AAAA!

February 03, 2010 Horhe No comments

Nu ştiu dacă titlul este foarte expresiv, dar vă mai amintiţi reclama cu “ai un vierme în pahar“, nu? De asta mi-am amintit într-o seară când făceam curse ilegale prin Bucale. Deci da, pentru toate fetele jmechere şi texy care citesc acest blog, io, Ion Adâncu, zis şi Johnny Deep, fac tuning, drifting, cocalaring, seara, cu maşina mea-a părinţilor. Dacă Batman are Batmobil, eu am Trancarici-mobil.

După cum probabil ştiţi, conduc o hardughie cu 220 de iepe putere, sistem ECO (non-bălegos), maşină dotată cu spoilere, eleroane, becuri de 40 de W şi coş de rufe. De asemenea, am un bec sub “bestie” ca să lumineze când mă bag pe dedesubt după vreo minge de fotbal. Volanul este ergonomic, marca Eboda Racing, şi locurile din spate sunt un Home Cinema pe roţi, spaţiul fiind dotat cu un televizor alb-negru bulgăresc şi două suporturi de suc, furate la şpil din Mall.

Deci, cum spunea, mă aflam seara pe la Băneasa, unde îmi fac eu cu băieţii mei rostul. Tocmai făcusem nişte drifturi cu câţiva sticleţi şi mă duceam să o iau pe mami de la muncă. Când, ce să vezi?

La semaforul din intersecţie, se opreşte lângă mine un Gelly, cu bara din dreapta spartă, uşa înfundată şi farul spate lipsă. Cei patru înghesuiţi în maşinuţa chinezească erau din gaşca lui Ciumecu` Rectu`, şi ca în fiecare seară căutau probleme.

Ne-am turat motoarele la maxim. Al lor aproape sărea prin capotă, al meu aproape îmi termina rezervorul.

Roşu. Galben. Verde… şi batista cade pe asfaltul rece din faţa Antenei 3. Badea era consternat la fereasta. Cauciucurile se topeau de asfalt. Badea le spunea în direct cetăţenilor că afară are loc o cursă pe viaţă şi pe moarte. Maşina mea se aruncă nebună înainte. Gelly-mobilul se lichefiază pe şosea în urma mea. Badea iese în izmene afară din clădire şi flutură o batistă albă. Urlă după mine: “vreau să fiu mijto ca tine!”.

Îmi pun ochelarii de soare. Becurile de pe DN1 mă orbesc în ego. Încă o seară, încă o cursă, încă un succes. Abia aştept să îi spun lui mami…

Popularity: 1%

Mă însor… din două, măcar 1!

December 13, 2009 Horhe 1 Comment

Întotdeauna am vrut să intru pe uşă şi să spun:
Mama, ea e aleasa inimii mele. Ce părere ai?

Şi mama să fie aşa fericită încât în cinci minute să îmi gătească porţia preferată de paste, în timp ce îi arată nurorii pozele cu mine pe oliţă.

Problema, la următorul film, e că eu nu am ajuns la nivelul intelectual al lui Hamuie, dar îmi permit să scot una din cele două dudui în club… măcar de sărbători. Dragi cititori, şi părinţi ce nu îmi citiţi blogul, una din cele două. Care să fie?

Popularity: 2%

Badea e un băşinos!

December 05, 2009 Horhe 2 Comments

Mircea Badea, zeul ăla care învaţă românii cum să gândească, nu acceptă să i se vorbească aşa melteneşte cum o face şi el:

Popularity: 2%

Mutu, TACI!

October 13, 2009 Horhe No comments

Ştiu că nu e frumos ce urmează să spun, dar pe fondul unei calificări ratate, sunt foarte fericit pentru scorul de la Belgrad. Acel 5 la 0 demonstrează că vedetele naţionalei, băgate pe gât de impresari, media şi patroni de fotbal, sunt nişte non-valori fotbalistice. Un grup divizat de fotbalişti rataţi, beţivi, drogaţi şi curvi, grup din care ies în evidenţă doi-trei care se chinuie în van pe teren.

De la finalul meciului până acum scandalul roieşte în jurul lui Mutu care a dat, din nou, dovadă de o nesimţire crasă şi o creştere demnă de un fotbalist ce a mâncat mult rahat cu polonicul. Mă bucur că toţi îl fac albie de porci, că nu mai e “briliantul” şi nici numărul 10. Ce uşor a fost denumit briliant acest pietroi de râu. Ce uşor a primit numărul 10, un număr ce a caracterizat dăruirea şi conduita sportivă. Dacă zilnic apar “viitori Hagi”, Mutu nu a fost niciodată un Hagi. A fost un puşti cu bulan care din prostia şi-a stricat mereu potecile.

Calificarea o putem pune în cârca lui. Nu a existat Echipa Naţională a României ci Echipa lui Mutu. Şi da, este şi vina presei pentru laudele proaste, dar nici el nu a dat dovadă de modestie şi colegialitate. Mai mulţi jucători au spus că e un individualist, iar la Europene se auzeau răgetele lui: “dă bă la mine!”. Piţurcă era incompetent, dar acum înţeleg de ce îl titulariza: nu te poţi opune unui val de simpatie naţională, val fondat din NIMIC:

Curocefalii au început să urle la Razvan Lucescu. Ce vină are? A avut o tonă de curaj că a acceptat să antreneze o echipă de măgari, dar de ce să sufere el din cauza unui bou din fruntea echipei. Să fie curajos şi să spună “băi Adiţă, ai 30 de ani, mare brânză pentru Naţională nu ai făcut, stai acasă, dute la Fiorentina şi vezi de treburile tale bănoase…”.

Singurul care îl apără pe Mutu e Giovanni Becali. E şi normal. Doar e impresar şi poate-poate îl mai vinde pe undeva. Dar cum să vinzi un Denis Pericol Pubic?

Mutu, îţi mulţumim, dar e rândul altui puşti fiţos şi netalentat să fie vedetă naţională.

Mutu

Popularity: 2%

Jmecher!

May 14, 2008 Horhe No comments

Revin cu povestiri din lumea mea. Tramvaiul 32. Locul unde totul este posibil.

Nu ştiu dacă vouă v-a fost cald azi, dar eu simţeam că mă topesc. E şi vara asta capricioasă şi te călăreşte zilnic în cu totul alt mod decât ziua precedentă. Deci sunt în 32. Mă mir că am reuşit să nimeresc un loc, recunosc la soare, dar bun şi ăla (până la urmă nemulţumitului i se ia darul). Şi cum stăteam eu şi contemplam afişele electorale, despre care o să discutăm altădată, m-a orbit una bucată zgardă de aur. Frec ochii şi dau să văd dacă lumina ochilor mei, e o papuşe învelită în staniol sau un cocalar turnat în aur.

SURPRIZE! Şi mă refer la Kinder! Unu mic, de respira greu se uita înţepat la mine. Era blindat de aur. Spondiloza prematură. Ajungea până la genunchiul broaştei şi prezenta urme de creştere precoce. Infantilitatea lui de 4-5 ani se transformase în figură de tânăr infractor, Universitatea de Studii Superioara Rahova-Jilava. Eu mă uitam mirat la el, el se uita urât la mine. La un moment dat aveam impresia că o să îşi înfingă dinţii in piciorul meu. Simţeam cum încleştarea unor granzi se apropie.

Din spate, o mână de muncitor descalificat şi lăb*r calificat se aşează pe capul piciului. Era clar. Ăsta micu e cu gaşca să mă linşeze. Mă face la pamperşi? Situaţia se detensionează uşor uşor. Era tasu mă!

Din nou contemplu. Şi deodată aud un “fleoşc pr pr pr pr fleoşc pr pr”. Întorc capul. Ăla micu încerca să îşi marcheze teritoriul în tramvai cu scuipat. Scuipa aşa cum putea şi el. 9 zări. Mă uitam mirat şi faşcinat de faptul că părinţii se preocupa de educarea urbană a copilului. Şi când speram ca ăsta micu să fie oprit din inundarea dricului cu abonament, aud o voce behaită: “E băiatu meu! Bravo fiule! Jmecherule! HĂ HĂ HĂ!”.

Pentru toţi părinţii care îşi educă plozii la Angro şi Europa, un trainic “Dă-ten sânge!”.

Popularity: 1%