Tag Archives: comunism

Îmi pare rău, dar nu pe banii mei

În urma unui scurt sondaj în familie am aflat că pe la 1900, undeva la nord de Dunăre, se găseau moşiile familiei Bonev. În timp situaţia a devenit cu totul alta. Bonev a devenit Bonea, moşiile au dispărut sub comanda comuniştilor şi astăzi sunt numeroase familii Bonea în Giurgiu, Teleorman, Olt, etc. Dacă povestea cu Bonev este adevărată nu ştiu, şi nici nu am cum să aflu acum, dar la o primă vedere pare o scuză bună să cer “pământurile ce îmi aparţin”, nu?

Condamn crimele făcute în perioada comunismului şi furtul masiv al pământurilor, dar nu am să înţeleg niciodată de ce “bietul” capitalism şi generaţia de după 1989 trebuie să plătească pentru comunism. De ce nu există o lege, negru pe alb, care să spună că “istoria merge mai departe şi nici o sumă de bani nu îţi poate aduce înapoi pământul pierdut ori anii petrecuţi în puşcărie de bunicul tău”.

Subiectul este dificil mai ales pentru persoanele afectate de comunism, dar nu o să mă convingă pe mine că merită să primească bani pentru ceva ce, mulţi în 2011, nu sunt vinovaţi şi nici părtinitori. Faptul că după ’89 mulţi oameni s-au îmbogăţit într-un mod parazit este o problemă a sistemului, dar oare victimele comunismului nu sunt şi victime ale capitalismului? Dacă după ’89 democraţia era o adevărată salvare naţională, victimele comunismului ar fi trebuit ajutate înainte să se pună pe picioare un sistem nemernic al “meritocraţiei“. Şi de asemenea, de ce trebuie eu să plătesc, prin taxe şi impozite, pentru victimele comunismului-capitalismului, când sunt oameni ce ÎNCĂ mai pot fi traşi la răspundere? Câte victime ale comunismului/mineriadelor/etc. au dat în judecată personalităţi aflate în primul rând al evenimentelor (Iliescu, Miron Cozma, etc.)? Câţi dintre ei au dat în judecată, în schimb, “Statul Român”?

Probabil ca să scape de presiunile sociale politicienii au considerat că trebuie să plătească repede şi să mulţumească victimele comunismului, uitând de victimele capitalismului, victimele democraţiei. Noile victime sunt cerşetorii (ăia freelanceri, nu cu patron), care mai au puţin şi intru în ilegalitate. În capitalism va fi ilegal să faci cerşeşti. Ajungi într-o asemenea situaţie socială încât statului nu îi mai pasă de tine, nu te ajută, iar mâna ta inofensivă întinsă devine o crimă. Nu că ar fi făcut multe pentru tine până să ajungi să cerşeşti.

Aceeaşi părere o am şi despre victimele Holocaustului. Condamn la fel de mult crimele pe motive rasiale, dar nimeni nu o să îţi aducă înapoi rudele moarte împreună cu un cont plin de bani.

Problema e că fiecare doctrină are victime, dar pe noi, victimele capitalismului, cine o să ne bucure peste 30-40 de ani când o să vină altceva, altcineva?

Popularity: 9%

Povestea Celui cât Trei Purceluşi şi Personalităţile de Aur!

Dragi copilaşi, băieţei şi fetiţe, în această seară (ori dimineaţă dacă munciţi de la vârsta asta, şi staţi pe bloguri) am să vă spun povestea Celui cât 3 Purceluşi şi Personalităţile de Aur.

A fost odată ca niciodată, că dacă nu era să fie aveam buletinele de vot mai subţiri şi poezii mai puţine, un Purceluş cât trei purceluşi. Şi el avea trei personalităţi, de aur, care se schimbau în funcţie de cum bătea/sufla vântul.

Cu mulţi ani înainte, Purceluşul avea personalitate artistică, şi o ducea foarte bine. Avea o casă din fîn, moale şi confortabilă, lux pe care îl întreţinea cu o serie de poezii şi laude bine plasate. De la codiţa învârtoşată mai jos. Acolo. Problema este că a sosit vremea schimbării şi Purceluşul a trebuit să se lepede de hăinuţa cu chipul Favoritului, de poeziile lăudăroase şi de pupat codiţa. A lăsat în bătaia vântului schimbării până şi căsuţa de fîn.

A purces agresiv spre un nou val şi a adoptat o altă personalitate: capitalistă. S-a mutat în casă nouă, de lemn, cu vedere la Cotroceni. De acolo a aşteptat şi a tot aşteptat…

Într-un final a trebuit să se mute din nou. Un nou val de schimbare l-a forţat să îşi schimbe atât personalitatea cât şi casa. A ales să se mute într-o casă din: cărămidă, beton, lemn, B.C.A., fier beton, etc. Constucţia îi reflecta personalitatea complexă.

După mulţi ani de huzurit, şi sperat că va ajunge să aibe căsuţa mare şi frumoasă de la Cotroceni, Lupul cel Rău al Justiţiei a venit să îi sufle căsuţa frumoasă. Purceluşul a reacţionat agresiv şi a aruncat cu un pahar de apă pe Lup. Dar Lupul nu era Vrăitoarea cea Rea din “Vrăjitorul din Oz”, aşa că a supravieţuit. Atunci, Purceluşul a încercat să îl atace verbal pe Lup cu o serie precisă de insulte şi caracterizări, dar cum Lupul avea Şcoala Vieţii nu a păţit nimic.

Nervos de îi ieşea şoricu` prin pantaloni, Purceluşul a apelat la o ultimă tactică de apărare. A aruncat cascheta Lupului pe jos, iar apoi şi-a legat cârnaţii de casă.

Am încălecat pe ea de treabă şi până la această oră nu ştiu ce s-a întâmplat…

Morala? Porc să fii, noroc că eşti.

Popularity: 5%

Cenaclul Bricheta!

Pentru urechile voastre fine şi culte, Nicorescu Poetescu şi Georgică Chitaristu`:

Popularity: 6%

Eu când vreau să…

… lungesc filmul, băi trag de cadre până îmi dau oamenii un urs ca premiu. Dar nu un urs adevărat. Cam aşa pot descrie filmul românesc “Eu când vreau să fluier, fluier”. Nu e un film rău, în comparaţie cu Poker este o capodoperă cinematografică, dar îi lipseşte sarea şi piperul. Apreciez că filmul nu are nici o legătură cu fostul regim, nu de alta, dar m-am săturat de trendul ăsta de a face filme despre viaţa din comunism. Mai rămâne să facă şi Nicolaescu unul, ca să arate ce greu făcea el filme în Epoca de Aur când era preferatul conducătorilor iubiţi.

Filmul “Eu când vreau să fluier, fluier” ar fi un scurt metraj simpatic dacă nu ar avea cadre statice şi plictisitoare lungi de n-jpe minute. Şi apropo, jur că nu am văzut în nici un film atâta ceafă de actor câtă am văzut în această producţie. Pur şi simplu, scenele de urmărire ale actorului principal sunt nelimitate. Cum de nu m-am gândit să îi număr negii de pe ceafă…

Povestea e simplă, simpatică, dar lungită pâna la plictisitor. Un puşcăriaş se enervează că mă-sa vrea să plece în Italia cu fratele lui mai mic şi face tot posibilul să nu se întâmple asta: bate un poliţist, ţine ostatică o studentă, o pune pe mămica lui să jure că nu pleacă în Italia cu fratele (puterea jurământului e ridicată la rang de promisiune supremă), scoate ostatica la o cafea, mai stă ceva ani la puşcărie. Chiar aşa se termină filmul. Se predă pe o şosea. Punct.

Filmul nu excelează în materie de multe lucruri, dar cred că a primit premiul (cred…) pentru că ilustrează foarte bine viaţa puşcăriaşilor din România.

Din partea mea vă recomand “Eu când vreau să fluier, fluier”, dar doar dacă vreţi să vă uitaţi la “Poker”. Mai bine…

Popularity: 8%

Metaforă.

Metaforă:

- cimitir via “Trăiască România”;

- între cimitir şi slogan nu e decât un pod, şi ăla vai de el…;

- cât de alb şi îngrijit e cimitirul, şi în ce hal arată o veche întreprindere comunistă;

- “Trăiască România” dă să cadă;

Cam atât am putut eu să scot. Mai are cineva idei/metafore?

Popularity: 6%

.Eu în 4006

Îmi făcusem planuri mari pentru Apocalipsa din 2012, dar se pare că nu se mai ţine. Cred că din motive economice. Aşa de rea e criza asta economică de nici Sfârşitul nu ni-l permitem. Nu face nimic, oricum Finalul “pe bune” are altă dată: 4006! Bine şi atunci, vorba aia, mai bine mai târziu decât niciodată. Dar ce o să se aleagă de oameni, România şi de mine până atunci?

De mine e clar că o să se aleagă “praful şi pulberea”, asta deoarece sunt sigur că o să trăiesc 1.500 de ani… dar 2.000 e prea mult. Blogul meu? Probabil în 4006 o să ajung şi eu într-un final pe primul loc în Zelist, asta după ce am făcut link-exchange cu toată Europa de Est, iar blogroll-ul meu va ajunge cât cartea de telefoane.

Cuvântul Meu Tivi va ajunge la un incredibil număr de 17  episoade (în ritmul actual de muncă), ceea ce este o performanţă la fel de notabilă precum ceea a realizatorilor “Tânăr şi Neliniştit”. Apropo de serialul ăsta, producţia americană se va termina cu o lună înainte de Apocalipsă (episodul 1 milion şi ceva) din motive de “dacă nu am fost vizionaţi până acum, ce mai contează o lună?”.

Ce altceva o să mai fie în 4006? Kiwi Legendaru`! El o să mai fie. Poate chiar preşedinte. Al României. De ce? El reprezintă românul de rând, ăia 75% care votează cu salamul… pardon… în 4006 se vor da fructe exotice pentru voturi.

Până în 4006 Steaua, Dinamo şi Rapid nu se vor mai afla în Liga I “a lu` stră-stră-stră-nepotul-lui-Mitică”, campioana naţională fiind Avântu` Flacăra Bragadiru. În cruntul an al Apocalipsei, neamul lui Gigi ar venera poza Războinicului, singurul capabil să îi scoată din stână… şi să îi bage la loc. Borcea? A sfârşit tragic într-o explozie de butelie, iar Copos… lumea crede că încă mai conduce echipa Rapid, împreună cu Elvis şi Ceauşescu.

Băsescu nu o să mai avem. Dar stră-stră-stră-nepoata lui Cocobacilica o să candideze pentru postul de “secretară de partid” în cadrul PSED, Partidul Social de Extremă Dreaptă. Cocobacilica poartă numele primului copil al cuplului Eba-Sida.

Şi tot în 4006, adepţii revoluţionari ai religiei badeaism (mulţi rău! mulţi şi deştepţi) vor demara un război civil între ei şi poliţişti, ţigani, cocalari, moguli. Zeul religiei va fi un motan cu aură roşie-cărămizie-comunistă.

Vă doresc un 4006 fericit.

P.S. – Sfârşitul vine prin potop. Deci problema transpiraţiei şi mirosului din autobuze va fi rezolvată.

Popularity: 2%

Jesus Mall

Bucureşti Mall, Plaza România, City Mall, Liberty Center, Damian Mall, Băneasa Mall, Sun Plaza, ecetera ecetera. Cu toate acestea, ceva lipseşte din peisajul aerisit al Capitalei… Dar oare ce?

JESUS MALL! Acum! Aici în România! Cu doar 500 de milioane de euro, bani de la buget!

O construcţie mai creştinească decât Turnul Babel. Cu nici un ban de la donaţii, într-o capitală fără 100 de metri de asfalt fără gropi: Jesus Mall! Aici poţi lua lumină pe card Visa, Mastercard şi Cec.

Ce va cuprinde Jesus Mall? Direct de la patriarhie, citat:

120 de metri înălţime, trei subsoluri, un hotel, câteva săli de expoziţie, câteva mii de locuri de parcare, magazine pentru obiecte de cult, 12 lifturi, trei altare etc.

Dorinţa celor de la patriarhie e ca Catedrala Sărăcirii Neamului să se construiască între anii 2010-2013. Dumniezo ştie totuşi…

Rezervă-ţi un loc de pe acum la Jesus Mall, iar în 2013 poţi să fi unul din norocoşii care face următoarele:

- îţi poţi parca maşina la poalele dealului, unde un grup select de boschetari, creştini, îţi vor cere taxă de protecţie pentru maşină!

- vei sta la o coadă kilometrică, şerpuită, pentru a intra în cel mai înalt mall din România!

- poţi vizita cele 3 subsoluri, unde, dacă mai revine comunismul în România, preoţii pot da note informative securităţii!

- hotelul! Poţi admira chiliile, pe dinafară, unde prea obosiţii se vor relaxa în ritualuri ce vor apărea a doua zi în tabloide!

- poţi cumpăra maşini sfinţite, case sfinţite, pixuri sfinţite şi chiar “sfinţire la distanţă”, doar din magazinele Jesus Mall!

- te poţi plimba contra cost/donaţie cu unul din cele 12 lifturi. Liftul Iuda funcţionează numai la coborâre! Vă rugăm să vă ţineţi de bare!

- 3 altare! Pentru că avem bani să aurim 3 altare!

Fi pe fază! Jesus Mall! În curând, doar în România!


Popularity: 3%

Minerii şi tapiţerii!

Pentru că anul acesta nu au mai găsit topoare, bâte şi “pulane”, studenţii s-au încins cu perne. Nici minerii nu mai sunt ca pe vremuri, nici Iliescu nu mai trezeşte dragostea naţionalo-muncitorească ca pe vremuri.

Şi dăi cu perna şi urlă…şi dăi. Păcat că majoritatea studenţilor din timpul “unirii clasei muncitoare cu gulerele albe” au plecat. Şi-au laut dragostea naţională, paşapoartele şi contuzile şi au plecat. Acum ori lucreaza prin Microsoft, ori dau cu mătura pe 2500 de dolari.

Aşa că dragi studenţi când o să terminaţi cu pernele, avem un număr impresionant de TAB-uri cu care vă puteţi sparge bătăturile de la picioare, MIG-uri care cad teleghidat (Doamne ajută!), şi arbalete cu care să faceţi pe Cupidonii cu atacatorii. Baftă.

Îmi place viaţa la ţară. Ţara România. Fără număr….

Popularity: 1%