Copiii @ Numa' de bine.eu

Azi e Joia Tineretului: Bakugan!

January 31, 2012 Horhe No comments

Stimați cititori, e clar că de la vârsta de 22-23 de ani suntem bătrâni. Suntem deconectați de la jocurile moderne și personajele de desene animate actuale, iar prichindeii cu iPhone-uri ne tratează de jos când ne vorbesc despre chinezării fenomenal de distractive. Așa că, pentru bătrânul din tine, în fiecare marți la rubrica Joia Tineretului, am să îți prezint ultimele tendințe în rândul picilor. Astăzi, Bakugan.

Bakugan, „sfera care explodează” în japoneză, este o adevărata nebunie în rândul copiilor anului 2012. Pentru cei care au mâncat Chipicao până au făcut diabet pentru a câștiga un Pokemon, nu există nici o diferența între animalele fantastice din 2000 și bilele explodate. Dar diferența există. Pe atunci nu aveam la propriu un joc Pokemon. Nu aveam ce bile să aruncăm, nu existau prea multe figurine de plastic, și hepaticul Pikachu era peste tot (ghiozdane, fulare, penare, gume, etc.). Puteai cel mult să arunci un prezervativ spre o tipă și să strigi „Dute Pikachu!”.

La o petrecere de prichindei, învechitele jocuri de grup au devenit momente de Bakugan. Adică mai multe bisericuțe se adună în colțurile camerei și lovesc cu putere de pereți un titirez fistichiu, adică Bakuganu`. Jocul nu trezește emoție și nici ambiție, dar cei mici rămân captați orbește de „sfera explodată”. Părinții nu par deranjați de faptul că plozii se joacă, precum niște zombii, cu pereții, mai ales că tipul acesta de activitate nu provoacă scandal, certuri și dezordine. Pe vremea mea…

… se spărgeau pahare și se rupeau arcuri la pat. Nu pentru bile explodate, ci pentru jocuri. Șotrongan, Leapșagan și Portofelgan. Da chiar, eram săraci dacă jucam Portofelul cu gume Turbo, sau pur și simplu o generație pierdută de jucători de curling fără gheață?

Popularity: 5%

Povețe creștine: Botezul lui Iisus

January 06, 2012 Horhe No comments

Iubiți frați de cruce, stați frumos la coadă la apă sfințită, și citiți pe smartphone-uri povestea Bobotezei:

Se făcea că era anul 30. Și Iisus avea, cum e firesc, 30 de ani. O vârstă frumoasă, până la care acesta a adunat experiență de viață, a învățat și s-a plimbat. Presupunem. Nu știm prea multe despre toate acestea, deoarece Biblia nu acordă atenție unui număr semnificativ de ani din viața lui Iisus, dar noi suntem siguri că având puterea de a face apa în vin nu a trăit în plictiseală și singurătate.

Deci cum spuneam, Iisus împlinise 30 de ani, vârstă la care a decis să își aleagă religia și să se boteze. Iisus avea o mamă cool, pe Fecioara Maria, care credea că nu trebuie să îți scufunzi copilul în apă când habar nu are ce e religia, ci trebuie să îl lași să își aleagă singur drumul spiritual. Când a crescut i-a zis: „Te-am lăsat să vezi ce religie îți place, dar mamă, nu te băga cu rastafarienii, că aia fumează mult. Și nu-i frumos să stai toată ziua cu jointu`-n gură”. Așa că Iisus a hotărât să se boteze pe 6 ianuarie, pe un ger de înghețase și apa Iordanului.

Dis de dimineață Iisus a ajuns pe malul Iordanului, unde Ioan, cunoscut prin cartier ca Botezătorul, scufunda niște copilași într-o cristelniță pentru spălarea păcatului strămoșesc. Îi băga cu capul în apă regulamentar, ca să nu facă șoc apneic de la primul contact cu creștinismul. Văzându-l pe Iisus la coadă, Ioan și-a amintit că are o datorie la Maria și a strigat: „Iată Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii”. A zâmbit lung spre Iisus și i-a făcut semn să sară peste persoanele de la coadă și să intre în față. Iisus a sărit, și a aterizat în picioare după un triplu șurub și o țucahara pe spate. 10!

„Cum vrei să te botez fiule? Am cristelnița cam mică pentru tine. Și de ce nu ai venit să te botezi când erai copil? Păi tu nu știi ce au spus babele din sat pentru că nu te-ai botezat? Au zis că ești din familie de rockeri!”, îi zise pe un ton dur Ioan Botezătorul. „Măcar dacă era apa caldă în cristelniță, ori Evian, da așa… Hai să mă botezi în râu. Cică băile în ape înghețate fac bine la inimă”. Și atunci, Ioan Botezătorul și Iisus intrară în apele reci ale Iordanului de li se micșoră pulsul ca la chinezi. Îl scufundă de trei ori sub apă, dar la ultima scufundare lui Iisus îi intră puțină apă în ochi. Când să deschidă ochii, totul era în ceață, și i se părea că sunt numai porumbei albi pe cer. „Nu mai bâzâii, că îți trece până te însori!”, îi spuse amuzat Ioan Botezătorul. „Acum hai pe mal să ne jucăm Prinde Crucea. Și dacă vrei, stai și tu la coadă pentru puțină apă sfântă de sărbători, ori să atingi crucea de gheață. Am pregătit câteva momente de dezmăț, așa ca pentru după de Revelion”, îi zise Ioan în timp ce îl invita la petrecerea ad-hoc.

Și distracția a continuam până seara. Ioan a rugat un alt preot să arunce în apă, dintr-o barcă, o cruce de lemn, și toți au înotat până la ea în apele reci, dar Iisus știa stilul fluture și a ajuns primul. Apoi au stat la coadă pentru apă sfințită în butoaie, și au privit cu orele la crucea de gheață. Spre seară unii au plecat cu Ursul, dar Iisus avea treabă dimineață, așa că a plecat cu ultimul autobuz.

Asta este adevărata poveste a botezului lui Iisus.

Popularity: 10%

Gâdilă o carte sub copertă…

September 13, 2011 Horhe No comments

De mult nu am mai pipăit o carte sub copertă, acum fiind un adept al cărţilor electronice şi audio-book-urilor. De, cărţile în varianta originală sunt scumpe şi pe internet găseşti publicaţii peste care nu ai fi aruncat niciodată un ochi. Din acest ciclu vă recomand Ghidul tatălui în sala de naştere de Mark Smith.

Din câte ştiam eu, la români, tatăl nu ajunge până în sala de naştere. Cel mult dacă îşi aminteşte să îşi ducă fumea la spital, dar în rest e mereu reţinut cu treburi: bea cu ăla, fă cinste lui X, dă de la băut la Y, mai trage o duşcă la Z acasă, etc. Aşa că dacă ai un tată bucuros de venirea ta pe lume, o să îl vezi, pentru prima dată, pe la 11 ani, când iese din coma alcoolică produsă de venirea ta pe lume. Şi într-un fel e bine, nu vrei ca tăticul tău beţiv să fie în preajma unei femei gravide cu toane (vezi ştirile cu gravidele bătute).

Dar la străineji e altfel. Ca şi la noi, mai nou ţi se permite, ca tată, să îţi bagi capul la propriu în… poarta raiului şi să vezi “de unde vin copiii”. Acum dacă eşti spontan poţi să filmezi, nu de alta dar sunt sigur că la un moment dat, pe la 14 ani, o să vrei să îi arăţi fiului cum şi-a chinuit mama cu capul lui mare şi încăpăţânarea de a rămâne înăuntru. Şi mama o să vrea să se audă ţipând. Asta da filmare de văzut peste ani. Şi 3D, mai nou. Dacă eşti vedetă e mai simplu. Chemi televiziunea, îşi bagă ăia carul de reportaj între cracii tăi, Realitatea TV transmite din elicopter de deasupra ta şi Antena 3 face un studio în dreapta medicului de unde comentează lipsa lui Băsescu la un astfel de eveniment. Şi într-un final, toţi proştii se uită la tine la TV cum naşti. Ca orice femeie.

Cam din anii ’70 li se permite bărbaţilor să asiste la naştere, rezultat al mişcării feministe, dizolvării familiei nucleare, etc etc. Totul coincide cu apariţia femeii de afaceri, ocupate, femeie ce îşi implică bărbatul în treburile casnice. Probabil o să vină şi perioada când bărbatul va fi trimis să nască pentru ea. Mai e până atunci.

Mark Smith atrage atenţia că până în momentul naşterii, ca bărbat, o să treci prin multe: poftele femeii, crizele ei, crizele tale la crizele ei, nopţi nedormite că are mereu greţuri, ori vrea X şi Y. Dar înghiţi totul că nu a vrut singură copil de capul ei. Ţi-ai pus şi tu capul la contribuţie pentru asta.

Cartea te poartă de la primii paşi, până la travaliu, sala de aşteptare, pachetul de spital, cum să stai calm, cum să o calmezi pe EA, ce să îi dai să mănânce, ce să îi spui, şi trece şi prin “date tehnice” precum mărimea pelvisului, date despre cezariană, etc. Se omite aglomeraţia din trafic când disperat nu ştii cum să ajungi mai repede la spital. De asemenea, nu se menţionează nimic de meciul de fotbal din seara când femeia “are chef” să nască. Nici de faptul că nu ai nici o bodegă aproape ca să bei de fericire ca tot românul. V-am spus că asta e o carte pentru străineji.

Cartea are doar 47 de pagini, aşa că nu e o lectură prea grea. Când nu te cerţi cu EA pe telecomandă, poţi să răsfoieşti cartea de faţă cu ea. Măcăr îi arăţi că îţi pasă, că nu eşti ca toţi ceilalţi, chiar dacă tu îţi faci în cap lista cu prietenii cărora le vei da de băut.

Popularity: 10%

Povestea Celui cât Trei Purceluşi şi Personalităţile de Aur!

January 05, 2011 Horhe 1 Comment

Dragi copilaşi, băieţei şi fetiţe, în această seară (ori dimineaţă dacă munciţi de la vârsta asta, şi staţi pe bloguri) am să vă spun povestea Celui cât 3 Purceluşi şi Personalităţile de Aur.

A fost odată ca niciodată, că dacă nu era să fie aveam buletinele de vot mai subţiri şi poezii mai puţine, un Purceluş cât trei purceluşi. Şi el avea trei personalităţi, de aur, care se schimbau în funcţie de cum bătea/sufla vântul.

Cu mulţi ani înainte, Purceluşul avea personalitate artistică, şi o ducea foarte bine. Avea o casă din fîn, moale şi confortabilă, lux pe care îl întreţinea cu o serie de poezii şi laude bine plasate. De la codiţa învârtoşată mai jos. Acolo. Problema este că a sosit vremea schimbării şi Purceluşul a trebuit să se lepede de hăinuţa cu chipul Favoritului, de poeziile lăudăroase şi de pupat codiţa. A lăsat în bătaia vântului schimbării până şi căsuţa de fîn.

A purces agresiv spre un nou val şi a adoptat o altă personalitate: capitalistă. S-a mutat în casă nouă, de lemn, cu vedere la Cotroceni. De acolo a aşteptat şi a tot aşteptat…

Într-un final a trebuit să se mute din nou. Un nou val de schimbare l-a forţat să îşi schimbe atât personalitatea cât şi casa. A ales să se mute într-o casă din: cărămidă, beton, lemn, B.C.A., fier beton, etc. Constucţia îi reflecta personalitatea complexă.

După mulţi ani de huzurit, şi sperat că va ajunge să aibe căsuţa mare şi frumoasă de la Cotroceni, Lupul cel Rău al Justiţiei a venit să îi sufle căsuţa frumoasă. Purceluşul a reacţionat agresiv şi a aruncat cu un pahar de apă pe Lup. Dar Lupul nu era Vrăitoarea cea Rea din “Vrăjitorul din Oz”, aşa că a supravieţuit. Atunci, Purceluşul a încercat să îl atace verbal pe Lup cu o serie precisă de insulte şi caracterizări, dar cum Lupul avea Şcoala Vieţii nu a păţit nimic.

Nervos de îi ieşea şoricu` prin pantaloni, Purceluşul a apelat la o ultimă tactică de apărare. A aruncat cascheta Lupului pe jos, iar apoi şi-a legat cârnaţii de casă.

Am încălecat pe ea de treabă şi până la această oră nu ştiu ce s-a întâmplat…

Morala? Porc să fii, noroc că eşti.

Popularity: 5%

Cauciucu` se scumpeşte/ Planeta se prăpădeşte!

November 02, 2010 Horhe No comments

Liliiii ţaţăăăă şi ooo mai faching gad, se scumpeşte cauciucul. Din cauza furtunilor care au inundat majoritatea ţărilor producătoare de cauciuc, se scumpesc pneurile, mănuşile şi prezervativele! Vă rog, nu vă panicaţi! Rămâneţi la poziţiile dumneavoastră!

Economistul acestui blog, premiat cu nota/gradul 6 la Clasa a 12-a de Liceu Magna cum Dracului, vă aduce la conştiinţă următoarele:

Cazul 1. Pneurile

Vechile pneuri trebuiesc peticite cu tot ce se găseşte prin casă. Asta dacă mai aveţi cu ce, şi ce să mai peticiţi. Dacă aţi ajuns să circulaţi cu pneul rupt în coate e momentul să faceţi o schimbare.

De asemenea, firmele producătoare de roţi marca Familia Flintstone vor avea vânzări record, iar Primăria Bucureşti va instala “şine de jante” astfel încât maşinile să circule precum trenurile. Trenule maşină micăăăă!

Cazul 2. Mănuşile chirurgicale

Obişnuiţi să ne cumpărăm medicamente, aparate, mâncare, medici, asta cu manuşile chirurgicale nu o să fie o problemă.

Cazul 3. Prezervative

Aici problema se îngroaşă. Sau se subţiază… aham. Dacă prezervativele se scumpesc, familiştii cu 7 prunci la cerşit îşi vor justifica potenţa şi vor da vina pe preţul ridicat la cauciuce: “şi noi românii suntem rasă însămânţătoare, tată!”.

Dacă se scumpesc prezervativele, reprezentanţii Vaticanului le vor explica africanilor care mor de SIDA că nu are rost să folosească “plasticul satanic”, pentru că nu e creştineşte şi pierd banii de mâncare pe care oricum nu o au.

În urma scumpirii prezervativelor multe cupluri se vor separa în urma scandalurilor următoare:

- Iubiţica, e mai ieftin să cumpărăm anticoncepţionale!

- Anticoncepţionale să iei tu! Eu nu vreau păr pe sâni!

- Hai măi iubi că eu am păr pe sâni şi nu mă plâng… cine e maimuţica ta Bonobo?!

Dacă femeile vor lua anticoncepţionale, aşa cum se presupune că însămânţează românul, mitul româncelor sexy va dispărea.

Şi, într-un final, dacă se scumpesc prezervativele noţiunea de Quickie va însemna = să ne ţinem repede şi intens de mână!

Popularity: 4%

Să ne UNESCO toţi într-un păcat!

August 28, 2009 Horhe No comments

UNESCO (Organizaţia socială, economică şi culturală a Naţiunilor Unite) a lansat recent un program mondial prin care doreşte ca toţi copii cu vârste cuprinse între 5 şi 8 ani să fie educaţi despre masturbare şi luptele între sexe. Nici o problemă. În România lucrurile acestea se învaţă încă de la 1-2 ani. Cum? Următoarele situaţii vă sună cunoscute?

- “hai puiuţ înjură-l pe tati! Hai aratăi cu ce faci tu pipi! Bravo! O să ajungi un geniu!”

- “FĂ TE BAT dacă nu îmi pui de mâncare. Cu tot cu copil de faţă!”

Se pare că cei de la UNESCO sunt în “cârdăşie” cu revistele de specialitate care recomandă masturbarea (moderată băi, nu bulbucaţi orbitele) pentru o mai bune descoperire a organismului. Vom citi în continuare o scrisoară adresată de o mămică disperată unui preot. Menţionez că primele date despre preot sunt că acesta se află încă în stare heterosexuală. De mâine nu ştiu:

“Sărut mâna părinte. Am o mare problemă cu băieţelul meu. Au început să îi înveţe la şcoală tot felul de nenorociri şi copilul meu le crede. Recent… cum să mă exprim… se joacă de-a zeul Onan… of… cum să zic… în loc să se joace cu maşinuţele se plimbă cu submarinul… nici aşa nu se înţelege… se dârţuieşte părinte! A dat păcatul malahiei în el! Şi săracul prezintă toate simptomele!

E îngălbejit tot, şi asta nu din cauză că mănâncă numai chips-uri. De asemenea e şi slăbit la stomac. Cred că săracul are gastrită de la atâta… descoperire personală. Am citit o serie de scrieri din domeniu ale lui Ioan Gură de Aur şi Ioan al Scării şi sunt speriată. Am aflat că am un copil predispus la orbire, muţenie, schizofrenie şi păr în mâna dreaptă. Părinte îmi cade fiul în păcat chiar în acest moment. Se studiază singur în dormitor cu ziarul Libertatea în braţe. O să ajungă cu dambla? Îmi e frică părinte.

Trebuie făcut ceva. Mai nou îi învaţă şi că “mami e bătută pentru că tati e instabil emoţional”. Auzi părinte blasfemie. Mă ştie toată strada acum! Îmi e ruşine şi să mai merg la biserică. Cum să mă bată bărbatul din instabilitate? E tradiţie de familie, şi chiar îmi place pentru că îmi mai frăgezeşte carnea. Of părinte!

Şi acum aud din camera lui Mădana. Auzi părinte. O ascultă pe băbăciunea aia tolerantă şi satanistă. Of. Ce să îi fac? Să îl îndop cu apă sfinţită sau post negru până la anul?

Mulţumesc părinte şi să nu uit, cât mă costă să îl fac preot?”

Popularity: 1%

Tag Archives: copiii

Azi e Joia Tineretului: Bakugan!

Povețe creștine: Botezul lui Iisus

Gâdilă o carte sub copertă…

Povestea Celui cât Trei Purceluşi şi Personalităţile de Aur!

Cauciucu` se scumpeşte/ Planeta se prăpădeşte!

Să ne UNESCO toţi într-un păcat!

Sondaj de bine:

Horhe e de bine și aici:

Reclame de bine: