Tag Archives: cosmar

Vadim, preşedintele, Roberto Carlos… şi vise

Rar mai visez, şi atunci când se întâmplă, dacă nu sunt Flubberi imenşi, sunt poveşti incredibile. Doar ce am reuşit să pun cap la cap ce am visat… incredibilă  poveste:

“Luna noiembrie. Soare, păsărelele cântă, copacii înfloriţi şi Vadim preşedinte. Da. Sună incredibil, dar într-un părculeţ de cartier, suit pe o bancă, Vadim urla <<AM CÂŞTIGAT CU 85%>>. Lumea se bucura cu el, şi tribunul le vorbea alegătorilor ca şi cum ar fi la un balcon. Deodată lumea se revoltă. Nu ştiu ce a zis Vadim, dar toţi au început să arunce cu ouă, pâine şi trandafiri în el. Era o revoluţie. Vadim îşi imita mentorul: cel mai mare derier pupat. Şi cât ai spune “preşedinte”, Vadim sare din balcon şi aleargă spre un pâlc de copaci unde credea că o să fie în siguranţă. Lumea îl alerga şi îi rupea poeziile. Eram şi eu pe acolo. Aveam o sticlă de vin roşu în mână, o sticlă magică fără fund, şi împărţeam licoarea în pahare şi borcane. Eram un provocator de spirite şi şpriţe. La un moment dat îl prind şi eu pe Vadim, exact la intrarea pe nişte străzi, şi îi aplic un jet de vin pe ceafă. Apoi îl pierd. Intră pe o stradă întunecată şi nu mai văd nimic. Ce se întâmplă acolo?

Se ascundea speriat în întuneric. Dintr-o casă bătrânească apare Roberto Carlos şi un jucător de la Galatasaray. Îşi scot ciorapii, erau exact după meciurile de aseară, şi translatorul îi spune lui Vadim <<Spune tot. Băieţii ştiu…>>.

Roberto  Carlos: Tu eşti Oracolul?

Vadim: Da…

Roberto Carlos: Există mafie?

Vadim: Da…

R. Carlos: Există legături între mafie şi Banca Mondială?

Vadim: Da… Banca Mondială se împrumută de la Mafia Tuzzi Ferrero.

R. Carlos: Există Dumnezeu?”

Ţrrrrrrrrrr….. ţrrrrrrrrrr….

M-am trezit din cauza băieţilor de la calorifere. Vroiam să le zic “aţi distrus un vis minunat. Eram pe cale să aflu informaţii incredibile!”, dar nu avea rost. Nu ar fi înţeles.

Oare Roberto Carlos ar fi întrebat şi:

- Ecologismul e o minciună?

- O să mai existe rasism?

- Vom murii în 2012?

- Mai trăieşte Elvis?

- Există Ramona Gabor?

Şi eram sigur că Vadim nu ar fi răspuns: “DA! Sunt eu!”.

Popularity: 1%

Caramida din zid.

Trecusera 10 minute de la zguduire. Toti din familia P. era speriati, pititi in bezna, inghesuiti in coltul dormitorului. Copilasul plangea isteric si acoperea fondul de liniste morbida. Surprinsi ca au ratat singurul film pe saptamana aceea, isi dadeau palme nestiind cum se termina. De ce tocmai in aceasta minunata seara de de 4 mai, 1977 trebuia sa se zgaltaie pamantul in halul asta? Nu venisera nici invadatorii si nici pacifistii. Venise ora 21 si urmareau si ei un film in casuta lor de la marginea Bucurestiului.
In prima noapte mancasera ca nesatulii (inconstienta balcanica), tot ce gasisera prin casa, si deja in bezna aveau halucinatii. Era clar, nu mai aveau oxigen, mancare, palinca si nici Carpati. Situatia devenea critica. Copilul plangea neintrerup, neavand ce si de la cine sa suga lapte, iar ceilalti stresati deja il vedeau pe post de fel principal. Copilul se simte amenintat dar continua sa tipe, pana la urma nu avea nimic de pierdut.
Familia a ales (de parca era la alegerea lor), sa stea 2 zile in casa pana sa inceapa fiecare sa arate ce tehnici sinucigase are, consideram ca aveau si putine posibilitati, intr-o casuta in bezna, cu accesul blocat. Puteau sa rabde de foame pana mureau, dar asta dura ceva si disparea placerea. Nu puteau sa isi faca “felul” intre ei pentru ca erau rude, si la o adica, nu e moral. Era o problema de gandit.
De afara incepea sa se auda latratul cainilor. Cineva ii cauta. Mama soaca se isteriza inautru, in speranta ca cineva o sa ii auda. Nimic. Fica ei si sotul erau in celalalt colt certandu-se pentru ultima oara, iar cei doi fratiori isi dadeau ghionturi in amintirea clipelor placute. Era o reuniune de familie minunata. Visau sa mai ajunga si ei macar odata pe Stadionul 23 August, sa se isterizeze la tablourile cu Ceausescu mai rau ca la cele cu Elvis. Sa susoteasca la intalnirile de comitat al strazii, unde sa mai zica de una de alta, de vecine, de vecini, de bani si de cat de bine se tine tovarasu`.
Trecusera 2 zile si speranta (aia care moare ultima), era ingropata demult. Dar o minune se intampla. Printr-o gaurica care se mareste vazand cu ochii, se vede lumina. Erau salvati. Afara ii astepta televiziunea, Ceausescu, Elena, si restul patriei. Erau eroii supravietuitori ai programului “lupta cu foamea si cutremurele”. Dupa 2 zile tinuti in cusca reusesc sa iasa. Si cand sa dea ochii cu lumina, fica cea mare (fata mamei soacre), o trazneste un POC. O Caramida ii cade fix in cap si moare.

Popularity: 1%