Tag Archives: crestin

Despre frumusețea uitată a superstițiilor

plesu2

Revelionul acesta am fost un răzvrătit, un anarhist, un anti-trendăr. Nu mi-au zornăit buzunarele a solzi de pește, nu am mâncat pește, nu am purtat lenjerie roșie, nu am ținut averea monetară a familiei în buzunare, nu am mâncat nici un bob de strugure și nu am gustat nici măcar un strop de vin roșu, fiind adeptul blondei la halbă. Nici porc nu prea am savurat, înlocuit nu cu fructe de mare, dar cu mult mai aromatul curcan. Nu am dat nici tradiționalele SMS-uri, urale și pahare pe gât. Am încununat începutul de an cu aroganța supremă față de Univers: prima persoană intrată pe ușă era blondă, pentru că politețea bate superstiția. Hai să vedem acum cât „ghinion” aduce politețea. Oricum, dacă întâlneam o pisică neagră pe stradă o trăgeam eu de coadă prin fața mea. Și e ora 22:30 când scriu acest text. Mai am timp să dau cu mătura.

Titlurile din ziare spun că românul a exagerat și Revelionul acesta cu mâncarea, băutura, prostia și superstiția. Au respectat dogma strămoșească și s-au pus în cap, cu friptura de porc opintită-n gât, beți la volan și respectând datini pre-creștine (pre-creștine, un mod creștinesc de a evita cuvântul „păgân”).

Ne caracterizează tradițiile bahice, pâinea și ciomăgeala, dar nici o superstiție nu spune „să pui mâna pe o carte și să citești în prima zi a anului”? Pfiu, drace! Cum să citești când abia nimerești cheia în contact, locul de parcare și paharul de după?

Dacă vrei totuși să începi anul 2012 în tenta asta anti-superstițioasă, pune mână pe o carte. Și îți recomand o lectură ușoară, filosofie bună de citit pe șezlong, scaun de bucătărie, ori sugrumat de bara unui autobuz: Andrei Pleșu – „Despre frumusețea uitată a vieții”.

Cine a mai citit editorialele lui Andrei Pleșu din Dilema Veche sau Adevărul, și nu a spumegat că e „pro-băsist”/„depășit”/etc, știe că textele merită toate la un loc o copertă frumoasă. Tocmai asta este cartea de față. „Un compediu de înțelepciune cotidiană”, adunată din editorialele celor două publicații mai sus enumerate. Despre onoare, meserie, decență, bani, fericire, iubire, altruism, manele, televizor, ș.a.m.d, câte puțin din toate, atât cât e nevoie.

Un singur lucru am de obiectat, faptul că sunt multe referințe religioase, și nu îmi place să văd orice aspect al vieții prin spectrul Vechiului Testament/Noului Testament, dar îmi convine creștinismul temperat. Vorbim totuși de omul care a spus: „Nu știu de ce cred unii că Dumnezeu a avut o slăbiciune pentru întorsura Carpaților. Că vărful creației lui e situat în jurul Buzăului”.

Autor – Andrei Pleșu

Titlu – „Despre frumusețea uitată a vieții”

Editură – Humanitas

Alte detalii – Se găsește în librării și costă cât două șaorme mari și un cico.

Popularity: 8%

Hrușcă și-a schimbat religia!

weirdafricantraditions_thumb

În ciuda faptului că la casele de pariuri Hrușcă era trecut ca favorit pe viață în tabăra „românilor creștini, aleși ai lui `mniezo”, inventatorul brandului ler a schimbat taberele.

 

Adepții mbomboismului (Congo) i-au prezentat canado-românului o ofertă de nerefuzat: colinde indiferent de anotimp, plus 5 concerte anuale prin video-chat direct din Canada. Se pare că adepții Creatorului Vomei (Bombo este creatorul vomei în religia mbomboistă) au înțeles care este scopul marketingului și într-un final au ajuns la concluzia că nici Lady Gaga nu poate să o lălăie atâția ani cu cinci piese, precum Maestrul Hrușcă. Plus că Hrușcă adună anual mii de adepți ai creștinismului într-o sală unde le spune aceleași lucruri. Bomboiștii au nevoie de mai mulți adepți, și ei fiind pregătiți să ridice o Catedrală a Bombonirii Neamului pe Muntele Mangengenge.

 

Hrușcă a cugetat puțin, dar intens, până să semneze, motivând decizia finală prin faptul că oricum în România vine maxim două săptămâni pe an, deci poate strecura lerul românesc între sărbătorile congoleze de circumcizie (Mukanda) și festivalul literar de Lingala.

 

Congolezii sunt extaziați și abia așteaptă primul concert, afișele fiind deja lipite pe stâlpi, copaci, zebre și elefanți. De fapt, toți africanii îl iubesc pe Hrușcă și i se adresează pe Facebook cu numele de „Kubwa nyeupe mmiliki ler”, adică „Marele Alb Posesor de Ler”.

 

Ștefan Bănică Jr. și Fuego au declarat că se gândesc și ei să schimbe religia pentru că lumea nu mai vine la concert ca în alți ani, și impertinenți, românii le cer să compună alte piese. Bănică lucrează la o piesă rock n`roll pentru Zeul Mbaba Mwanna Waresa, iar Fuego se ajută de google translate pentru „Împodobește mama baobabul”.

Popularity: 12%

Povețe creștine: Nașterea lui Iisus

nastere iisus 1.1

Dragi credincioși, în această minunată perioadă a anului o să vă spun povestea nașterii lui Iisus. Așa că stați comozi la masă, între alcool și fripturi, și savurați:

Se făcea că era anul 0. Ca și în 2000, 2001 și 2011, toți nebunii își dădeau cu părerea și credeau că vine Sfârșitul Lumii. Dar nu avea să se întâmple nimic special până prin decembrie…

În Nazareth trăia un tâmplar, Iosif, și o tânără fecioară, Maria, cei doi fiind mai târziu Cuplul anului, făcând Nunta anului, și cum era de așteptat Copilul anului. Puțin mai târziu a apărut și Botezul anului. De aici tradiția tabloidelor. 

Într-o zi Maria îi spune lui Iosif că a vizitat-o un înger, așa cum ne vizitează pe noi popa la Stropitoare. Nu știi de unde apare, dar te trezești cu el în casă, cu o căldare cu apă și un pămătuf. Îngerul a anunțat-o pe Maria că a fost aleasă în urma unei selecții riguroase, și o să îl nască pe Iisus, Fiul Domnului. Iosif nu a comentat pentru că și-a dat seama că nu trebuie să plătească pensie alimentară. 

Povestea începe să se complice. Prin decembrie, împăratului roman Cezar Augustus i se făcuse de referendum pe banii oamenilor. O inițiativă în dorul lerului, oricum evreii și țiganii se declarau romani. Doar ungurii își recunoșteau etnia. Auzind de acestea, Maria și Iosif au decis să plece spre Bethlehem. Călătoria a durat multe zile. 

Ajunși în Bethlehem, Maria și-a dat seama că Iosif nu făcuse rezervare și nu aveau unde să se cazeze. Auzind cearta celor doi, o femeie binevoitoare a hotărât să îi primească în umilul ei grajd, printre animale. Acolo Iosif și-a demonstrat talentul de home designer - tâmplar și a amenanjat o iesle, o cameră de zi și un living spațios, cei drept cu puțin ajutor de la Ikea. În acel loc superb, într-o seară de 24 decembrie, anul 0, s-a născut Iisus. 

Între timp, de undeva de departe veniseră și niște magi, aceștia fiind ghidați de Steaua. Pe drum s-au oprit la Carrefour și au cumpărat niște cârnați, ulei și tigăi, toate la ofertă, cadou pentru părinții lui Iisus. Cât Iisus se juca cu ciobanii cântăcioși Bănică, Hrușcă și Fuego, în celălalt colț al grajdului Fecioara Maria (își schimbase numele pentru recensământ) împodobea bradul pentru venirea lui Moș Crăciun. De aici inspirația pentru piesa „Împodobește mama bradul!”. Între timp Iosif pârlea un porc și dădea de băut pentru că are băiat.

La ora 12:01, Moș Crăciun și-a parcat tirul Coca-Cola pe străzile Bethlehem-ului și a început să împartă jucării. Iisus nu a primit nimic pentru că oricum le avea pe toate.

Asta este adevărata poveste a Crăciunului!

Popularity: 11%

Să votăm cu Bătăiosu!

Alegerile viitoare se anunță a fi geniale. O să avem o campanie pentru scaunul de la Cotroceni de nu ne-am imaginat niciodată. PDL, USL, PC, Dan Diaconescu, Gigi Becali, Vadim Tudor și ultima achiziție, Marian Bătăiosu. Și eu cred că știu pe cine aleg.

Marian Bătăiosu este un lider absolut așa cum se autocaracterizează pe blogul personal. El reprezintă Partidul Național Creștin, și este o alternativă mai habotnică, mai extremo-religioasă și mult mai șturlubatică a politicienilor de acum. Pur și simplu, numele de Maria Bătăiosu nu se potrivea unui alt partid, cel Creștin fiind ca  o mănușă.

Marian, pentru că dacă tot îl votez îmi permit să îl tratez la pers. a II-a, îl iubește pe „Dumnezeu cel Viu”, lucru care deja ne scoate din bezna ignorantă în care trăim. „Ăl Viu”, nu e cel de azi, cu Catedrala Mântuirii, 2 biserici la 2 zile și alte cheltuieli. „Ăl Viu” poate mai mult, pentru că sub domnia lui Bătăiosu chiar că pe mulți o să popească. Și călugărească.

Câteva din planurile lui Bătăiosu sunt:

- părăsirea NATO și UE. Cine are nevoie de ei? Huo! Afară cu noi din ei, ar zise Marian;

- o armată activă cu 300.000 de oameni. Să plecăm la rezbel!

- transformarea statului laic în stat creștin. Păi unde e schimbarea? Aaaa, se șterge un cuvând total nerespectat din Constituție.

- unirea cu Basarabia. Țigări și băutură fără acte la toți frații!

- acordarea naționalității doar celor care trec la ortodoxie. Baiazid dacă trăia, Bătăiosu îl bătea!

- revigorarea datinilor și tradițiilor românești. Adevărul că acele tradiții minunate de la nunți, botezuri și înmormântări trebuiesc respectate. Altfel cum am mai ajunge și noi pe National Geographic Wild.

- reintroducerea pedepsei cu moartea. Cum să nu dorești asta într-o țară creștin-justițiară?

Și multe altele.

Vă las să explorați voi blogul lui Marinică, dar repede că pe 1 decembrie se închide, că omul e supărat. Nu prea îl vor alegătorii.

Eu îl votam, dar nu mi-a răspuns la întrebare:

Popularity: 13%

Ultimul text pe Numa`de bine.eu!

Doamnelor și domnilor, stimați cititori și prieteni.

Cu durere în sufleu vă anunț că acesta este ultimul text pe blog. Da, a sosit Ziua Judecății și așa cum am fost îndemnat de toți pereții din București (Iisus vine! Porcăiți-vă!) am să mă opresc în penitență și iertare.

Vă invit pe toți să ne unim mâinile în așteptarea iertării și mânuirii… ăăă, mântuirii. Să ne iertăm apropiații, să trecem cu vederea peste crimele tuturor, violuri, pedofilii și alte ocări. Să ne unim ca frați. Să citim o ultimă știre din tabloid, să ne bucurăm ochiul cu o fată de la pagina 5 și să bem o bere bună.

Români, frați, prieteni. Mâine (11.11.2011), la ora 11:11, e posibil să dorm fiind obosit de la muncă. Vă rog să filmați Apocalipsa ca să văd și eu înregistrarea în timp ce aștept să intru la Judecarea de Apoi. Nu am pretenții să fie HD, dar să dați și voi un zoom pe fețele celor patru cavaleri.

În încheiere, un creștinesc „să mă ierte `mniezo”. Apropo, Vlad, îți dau datoria aia pe partea cealaltă. Cristi să aduci și tu laptopul să jucăm ceva. Adi, să îmi iau bicicleta? Ade, nu uita să îmi aduci și mie tricoul cu Ramones. E preferatul meu.

V-am pupat, numa` de bine!

Popularity: 4%

Nu rata episodul “Bear Grylls. Tehnici de supravieţuire la moaşte!”

Discovery Channel te invită la un nou episod plin de aventură cu Bear Grylls. Nu rata episodul “Tehnici de supravieţuire la moaşte!”, o ediţie specială pentru publicul iubitor de oase din România.

Bear Grylls a realizat o emisiune-ghid pentru toţi cei care participă, dar şi pentru persoanele care vor să evite cozile de moaşting. Paraşutat în mijlocul mulţimii de creştini pupăcioşi, câteva din sfaturile lui Bear Grylls:

- evită rutele RATB din zonele cu moaşte. Sfântul Ambuteiaj fie cu tine;

- nu te băga în faţă la moaşte. Te bat babele şi te apostrofează jandarmii;

- nu comenta când parlamentarii vin în faţă la pupat. Ei sunt votaţi şi lumea îi iubeşte pentru că sunt creştini. Ce ştii tu?;

- dacă ai nevoie la toaletă, şi mai ai de stat 48 de ore la coadă, abţine-te. Nu te atinge de toaletele ecologice;

- nu intra în discuţii filosofice despre religie cu nimeni de la coadă. Risc major de redundanţă;

- ai grijă la hoţi, călugări falşi, măicuţe false, câini, vânzători ambulanţi, posedaţi, recalcitranţi, etc;

- nu cumpăra nimic cu luminiţe. Crucile cu led-uri nu se mai poartă de la…;

- nu te îmbrăca prea colorat. Până la urmă este o sărbătoare a intoleranţei, puţin respect;

Pentru şi mai multe sfaturi, din sălbăticia cozii, nu rata episodul din aceste zile.

Popularity: 6%

Dacă plângi după o fată, să fie memorabil!

Prima dată când plângi după o fată trebuie să fie memorabil. Altfel uiţi repede, nu are nici un farmec şi să nu uităm că “Şi băieţii plâng câteodată”. Poate că te-a părăsit ea, te-a înşelat, ai înşelat-o tu şi îţi pare rău, ori precum în cazul meu, au intervenit păriţii. Dar acum să nu credeţi că am părinţi demni de operele shakespeariene.  În ciuda faptului că am pierdut două lucruri în urma acestui eveniment, poveste începe cam aşa:

Cred că aveam vreo 11 ani şi în locul restaurantului de la parter s-au instalat nişte penticostali/evanghelişti care puneau în fiecare seară filme la un proiector vechi precum cel din searialul M.A.S.H., iar ziua ne băteau la uşă şi ne întrebau dacă “l-am găsit pe Iisus?” şi dacă vrem să venim la ora 20:00 să vedem filmul cu Iisus. O bună ocazie să merg la “cinema” şi să scape mama de mine pentru câteva ore, oricum eram la 1 minut de casă şi ştia unde sunt. “Şi nu poţi să păţeşti nimic cu nişte oameni credincioşi”. Să îi spui asta lui Papa Benedict şi preotului de la Tanacu. Dar asta e altă poveste.

Nu mai ştiu cum se numeşte, dar o să îi spunem Y pentru că sună feminin. Y avea cam 14 ani, păr roşcovan, puţin mai durdulie şi şase degete la o mână, dar nu mai ţin minte care. Şi Y mă plăcea pe mine, în detrimentul celorlalţi de vârsta ei, pentru că eram amuzant. În prima seară când ne-am întâlnit am dat din mine cele mai bune glume până am ajuns să fiu luat de gât şi să devin protejatul ei. Ceilalţi erau geloşi, dar nu se puteau pune cu mine. Eram mic, slab, pletos şi amuzant. Calităţi pentru care fetele adoră pudelii. Nu cred că mai e nevoie să vă spun că filmul nu mai conta. Stăteam sprijiniţi unul pe celălat şi ne uitam cum îl crucifică pe Iisus. Dar nu prea ne interesa asta. Preferam să facem animale din degete în lumina proiectorului şi să râdem de cei mari care se pupau în umbra  “cinematografului”.

În a doua seară relaţia avansase. Iisus era tot acolo pe ecran, de la botez până la crucificare, şi noi în primul rând (a se observa că invers proporţional cu vârsta e şi poziţia ta cu o fată în cinema <<mic-în faţă>><<mare-în spate>>). Ne-am ţinut de mână şi din când în când ne mai întrebam ce ne place să facem în timpul liber. Dacă asta nu e relaţie, eu nu ştiu ce e. Dar totul avea să se termine mai repede decât ar putea spune evangheliştii “Iisus vine! Pocăiţi-vă!”.

Ne-am propus deja să avem o întâlnire. Unde altundeva dacă nu la “cinema”, în a treia seară de răstignire mesianică. În primul rând, noi doi, încă o seară. Ăsta clar e primul date. Dar astrele, planetele, probabil Dumnezeul creştin-ortodox şi notele de la şcoală aveau să se opună. De fapt ultimele erau motivul. Al n-jpelea 4 la matematică a enervat-o pe mama şi a spus “Gata cu filmul în seara asta! Stai acasă!”. Am încercat să îi explic faptul că mă văd cu o fată, roşcată, mai mare cu trei ani (fetish?), şase degete la o mână (fetish?), şi că o să iau mereu 4 la matematică. De asta a reuşit să se convingă singură până am terminat liceul. Dar a zis “nu şi nu!”. Şi uite aşa mama se împotrivea iubirii sincere şi se punea zid între mine şi Y, între mine şi o altă crucificare mesianică. Mă gândesc şi acum că Y a stat şi a aşteptat, iar când a văzut că nu mai vin a spus ceva ce mă doare şi acum dacă aud: “e ca toţi ceilalţi!”. În seara aia am plâns pentru prima dată după o fată, după o întâlnire, un film cu Iisus, o seară gratis de cinema.

Dacă ai şase degete la o mână, ştii că portarul Tafarel apăra mai bine după ce “l-a găsit pe Iisus” şi citeşti textul ăsta, să ştii că mama a fost de vină.

Înainte să înceapă filmul cu Iisus era mereu un teaser de 10-15 minute în care ne erau prezentaţi oameni celebri care după ce au devenit credincioşi au ajuns să fie mai buni în domeniul lor. Un astfel de exemplu era portarul brazilian Tafarel. Montajul video îl arăta ca pe o epavă sportivă până să meargă la biserică. După iluminare a devenit marele portar care a făcut istorie. Aşa spunea, colorat pe peretele alb, în film. Iar în aceea seară l-am întrebat pe tata:

- E adevărat că Tafarel era varză până să creadă în Dumnezeu?

- Ce? Ce dracu’ vă învaţă ăia acolo?

Popularity: 6%

Farmacia inimiiiiiiiii!

Se apropie sfântul moment în care ne vom înghiontii spre a pupa oscioarele Paraschievei. Asta dacă nu se întâmplă asta deja. Oricum, nu asta e important. Ştiţi reclama la Catena cu “Muzeul Ţăranului Român. Muzeul tuturor românilor. Mihai Eminescu. Poetul tuturor românilor…”. De fapt, asta e versiunea actuală (făcută la 8 dimineaţa).

Popularity: 7%

Sfinţii Mase Rati şi Basarab Hobanatul

În PreaSlăvitul şi NeApocalipticul an 2011 d. Hristos, cu mila, slava şi banii contribuabililor, şi-a făcut apariţia în Bucureşti Sfântul Basarab Hobanatul. Cum ar spune Oprescu: “Probably the best Hobanat in the world!”. Dar nu e. Cum spune mama, “e el prost/pod, dar e prostul/podul nostru”.

Oamenii au venit cu mic, mare şi maşina personală, de la ora 5 dimineaţa, ca să testeze minunea. Ţine la tăvăleală, merită banii, acum să vedem dacă salamul electoral cu imaginea podului pe el mai aduce un mandat. Plus că un sobor de preoţi au sfinţit “cadoul pentru Bucureşteni”. E bine că e sfinţit. Acum doar să avem şoferi responsabili, corecţi şi calmi, că de sfinţit am udat toată ţara.

În altă ţară, exact pentru a demonstra că România este Poporul Ales, Lancia (aoleu asta e o altă marcă de maşină) Creştinismului, Suliţa Popii ş.a.m.d., în parcarea unui românaş creştin până în cusătura costumului de şofer şi-a făcut simţită prezenţa divină Sfântul Mase Rati. Cum a văzut minunea, compatriotul a început să îl laude pe ‘mniezo, acest Geniu al Designului Inteligent şi acţionar majoritar la toate companiile de automobile de lux.

Morala acestui text? Vine vara şi înfloresc sfinţii şi minunile. Eu, un păcătos, am fost martorul apariţiei în tramvaiul 32 a Sfântului Nespăla’, în trafic era Sfântul Meltea’ şi la locul de muncă mă întâlnesc de mult cu Sfânta Lene. Dar mă ţin tare şi nu cred. Păcătosul de mine.

Popularity: 5%

Ce se întâmplă pe aicişea?

Am adunat zilele acestea numai ştiri una şi unu pentru voi. Deci se face că e cam aşa:

- Evenimentul Zilei a publicat un material despre PreaLegionarele funduri bisericeşti, cum fac ei karaoke pe piese închinate “Căp’tanului” şi cum se salută (un fel de hi5, dar mai nazi). Are rost să mai vorbim de morala creştină?

- De acum încolo poţi să suni la 1363 şi să “Spui ce te doare”. Am spus “ce te doare”, nu “unde te doare”!

- PSD cere sancţionarea TVR-ului pentru că şi-a permis să facă o emisiune, în ziua în care a murit Păunescu, despre cât de “poet mediocru” era Ăl Mare. Foarte rar se întâmplă să merite TVR-ul banii pe taxa radio/tv, şi atunci nu e de acord câte un partid care pupă morţii-n… Big Bang fereşte!

- Daniela Gyorfi a născut. O altă fătare banală cu iz de “naştere fenomenală”.

- OTV întreabă: “Credeţi că Bogdan Mitu a fost pus de poliţie în apă?”. Da. Poliţiştii nu mai aveau cretă, pentru a trasa conturul în jurul cadavrului, aşa că l-au aruncat în apă şi au zis “să îi văd eu pe scafandrii cum desenează pe fundul apei?!”.

- În metrou a apărut o reclamă la Cosmote: “Ţii în mână cea mai tare cartelă” (citez din memorie). Pe criza asta nu era mai simplu doar “o ţii în mână”?

- Puştiul de 15 ani de la Românii au talent a fost descoperit de organizatori anul trecut când s-a filmat emisiunea. Cum se face că de Revelion, PROu’ a ales să promoveze Vârciurile?

- Un primar PDL doarme cu poza Elenei Udrea sub pernă. Şi? Sunt români care au poza Elenei Udrea la WC, pe pereţii vestiarului de la muncă, în Dacia 1300, în portofel etc…

Ce zile pline cu numa’ de bine!

Popularity: 5%