Tag Archives: crestinism

Povețe creștine: Botezul lui Iisus

botez iisus1.1

Iubiți frați de cruce, stați frumos la coadă la apă sfințită, și citiți pe smartphone-uri povestea Bobotezei:

Se făcea că era anul 30. Și Iisus avea, cum e firesc, 30 de ani. O vârstă frumoasă, până la care acesta a adunat experiență de viață, a învățat și s-a plimbat. Presupunem. Nu știm prea multe despre toate acestea, deoarece Biblia nu acordă atenție unui număr semnificativ de ani din viața lui Iisus, dar noi suntem siguri că având puterea de a face apa în vin nu a trăit în plictiseală și singurătate. 

Deci cum spuneam, Iisus împlinise 30 de ani, vârstă la care a decis să își aleagă religia și să se boteze. Iisus avea o mamă cool, pe Fecioara Maria, care credea că nu trebuie să îți scufunzi copilul în apă când habar nu are ce e religia, ci trebuie să îl lași să își aleagă singur drumul spiritual. Când a crescut i-a zis: „Te-am lăsat să vezi ce religie îți place, dar mamă, nu te băga cu rastafarienii, că aia fumează mult. Și nu-i frumos să stai toată ziua cu jointu`-n gură”. Așa că Iisus a hotărât să se boteze pe 6 ianuarie, pe un ger de înghețase și apa Iordanului.

Dis de dimineață Iisus a ajuns pe malul Iordanului, unde Ioan, cunoscut prin cartier ca Botezătorul, scufunda niște copilași într-o cristelniță pentru spălarea păcatului strămoșesc. Îi băga cu capul în apă regulamentar, ca să nu facă șoc apneic de la primul contact cu creștinismul. Văzându-l pe Iisus la coadă, Ioan și-a amintit că are o datorie la Maria și a strigat: „Iată Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii”. A zâmbit lung spre Iisus și i-a făcut semn să sară peste persoanele de la coadă și să intre în față. Iisus a sărit, și a aterizat în picioare după un triplu șurub și o țucahara pe spate. 10!

„Cum vrei să te botez fiule? Am cristelnița cam mică pentru tine. Și de ce nu ai venit să te botezi când erai copil? Păi tu nu știi ce au spus babele din sat pentru că nu te-ai botezat? Au zis că ești din familie de rockeri!”, îi zise pe un ton dur Ioan Botezătorul. „Măcar dacă era apa caldă în cristelniță, ori Evian, da așa… Hai să mă botezi în râu. Cică băile în ape înghețate fac bine la inimă”. Și atunci, Ioan Botezătorul și Iisus intrară în apele reci ale Iordanului de li se micșoră pulsul ca la chinezi. Îl scufundă de trei ori sub apă, dar la ultima scufundare lui Iisus îi intră puțină apă în ochi. Când să deschidă ochii, totul era în ceață, și i se părea că sunt numai porumbei albi pe cer. „Nu mai bâzâii, că îți trece până te însori!”, îi spuse amuzat Ioan Botezătorul. „Acum hai pe mal să ne jucăm Prinde Crucea. Și dacă vrei, stai și tu la coadă pentru puțină apă sfântă de sărbători, ori să atingi crucea de gheață. Am pregătit câteva momente de dezmăț, așa ca pentru după de Revelion”, îi zise Ioan în timp ce îl invita la petrecerea ad-hoc.

Și distracția a continuam până seara. Ioan a rugat un alt preot să arunce în apă, dintr-o barcă, o cruce de lemn, și toți au înotat până la ea în apele reci, dar Iisus știa stilul fluture și a ajuns primul. Apoi au stat la coadă pentru apă sfințită în butoaie, și au privit cu orele la crucea de gheață. Spre seară unii au plecat cu Ursul, dar Iisus avea treabă dimineață, așa că a plecat cu ultimul autobuz.

Asta este adevărata poveste a botezului lui Iisus.

Popularity: 10%

Despre frumusețea uitată a superstițiilor

plesu2

Revelionul acesta am fost un răzvrătit, un anarhist, un anti-trendăr. Nu mi-au zornăit buzunarele a solzi de pește, nu am mâncat pește, nu am purtat lenjerie roșie, nu am ținut averea monetară a familiei în buzunare, nu am mâncat nici un bob de strugure și nu am gustat nici măcar un strop de vin roșu, fiind adeptul blondei la halbă. Nici porc nu prea am savurat, înlocuit nu cu fructe de mare, dar cu mult mai aromatul curcan. Nu am dat nici tradiționalele SMS-uri, urale și pahare pe gât. Am încununat începutul de an cu aroganța supremă față de Univers: prima persoană intrată pe ușă era blondă, pentru că politețea bate superstiția. Hai să vedem acum cât „ghinion” aduce politețea. Oricum, dacă întâlneam o pisică neagră pe stradă o trăgeam eu de coadă prin fața mea. Și e ora 22:30 când scriu acest text. Mai am timp să dau cu mătura.

Titlurile din ziare spun că românul a exagerat și Revelionul acesta cu mâncarea, băutura, prostia și superstiția. Au respectat dogma strămoșească și s-au pus în cap, cu friptura de porc opintită-n gât, beți la volan și respectând datini pre-creștine (pre-creștine, un mod creștinesc de a evita cuvântul „păgân”).

Ne caracterizează tradițiile bahice, pâinea și ciomăgeala, dar nici o superstiție nu spune „să pui mâna pe o carte și să citești în prima zi a anului”? Pfiu, drace! Cum să citești când abia nimerești cheia în contact, locul de parcare și paharul de după?

Dacă vrei totuși să începi anul 2012 în tenta asta anti-superstițioasă, pune mână pe o carte. Și îți recomand o lectură ușoară, filosofie bună de citit pe șezlong, scaun de bucătărie, ori sugrumat de bara unui autobuz: Andrei Pleșu – „Despre frumusețea uitată a vieții”.

Cine a mai citit editorialele lui Andrei Pleșu din Dilema Veche sau Adevărul, și nu a spumegat că e „pro-băsist”/„depășit”/etc, știe că textele merită toate la un loc o copertă frumoasă. Tocmai asta este cartea de față. „Un compediu de înțelepciune cotidiană”, adunată din editorialele celor două publicații mai sus enumerate. Despre onoare, meserie, decență, bani, fericire, iubire, altruism, manele, televizor, ș.a.m.d, câte puțin din toate, atât cât e nevoie.

Un singur lucru am de obiectat, faptul că sunt multe referințe religioase, și nu îmi place să văd orice aspect al vieții prin spectrul Vechiului Testament/Noului Testament, dar îmi convine creștinismul temperat. Vorbim totuși de omul care a spus: „Nu știu de ce cred unii că Dumnezeu a avut o slăbiciune pentru întorsura Carpaților. Că vărful creației lui e situat în jurul Buzăului”.

Autor – Andrei Pleșu

Titlu – „Despre frumusețea uitată a vieții”

Editură – Humanitas

Alte detalii – Se găsește în librării și costă cât două șaorme mari și un cico.

Popularity: 8%

Să votăm cu Bătăiosu!

Alegerile viitoare se anunță a fi geniale. O să avem o campanie pentru scaunul de la Cotroceni de nu ne-am imaginat niciodată. PDL, USL, PC, Dan Diaconescu, Gigi Becali, Vadim Tudor și ultima achiziție, Marian Bătăiosu. Și eu cred că știu pe cine aleg.

Marian Bătăiosu este un lider absolut așa cum se autocaracterizează pe blogul personal. El reprezintă Partidul Național Creștin, și este o alternativă mai habotnică, mai extremo-religioasă și mult mai șturlubatică a politicienilor de acum. Pur și simplu, numele de Maria Bătăiosu nu se potrivea unui alt partid, cel Creștin fiind ca  o mănușă.

Marian, pentru că dacă tot îl votez îmi permit să îl tratez la pers. a II-a, îl iubește pe „Dumnezeu cel Viu”, lucru care deja ne scoate din bezna ignorantă în care trăim. „Ăl Viu”, nu e cel de azi, cu Catedrala Mântuirii, 2 biserici la 2 zile și alte cheltuieli. „Ăl Viu” poate mai mult, pentru că sub domnia lui Bătăiosu chiar că pe mulți o să popească. Și călugărească.

Câteva din planurile lui Bătăiosu sunt:

- părăsirea NATO și UE. Cine are nevoie de ei? Huo! Afară cu noi din ei, ar zise Marian;

- o armată activă cu 300.000 de oameni. Să plecăm la rezbel!

- transformarea statului laic în stat creștin. Păi unde e schimbarea? Aaaa, se șterge un cuvând total nerespectat din Constituție.

- unirea cu Basarabia. Țigări și băutură fără acte la toți frații!

- acordarea naționalității doar celor care trec la ortodoxie. Baiazid dacă trăia, Bătăiosu îl bătea!

- revigorarea datinilor și tradițiilor românești. Adevărul că acele tradiții minunate de la nunți, botezuri și înmormântări trebuiesc respectate. Altfel cum am mai ajunge și noi pe National Geographic Wild.

- reintroducerea pedepsei cu moartea. Cum să nu dorești asta într-o țară creștin-justițiară?

Și multe altele.

Vă las să explorați voi blogul lui Marinică, dar repede că pe 1 decembrie se închide, că omul e supărat. Nu prea îl vor alegătorii.

Eu îl votam, dar nu mi-a răspuns la întrebare:

Popularity: 13%

Ultimul text pe Numa`de bine.eu!

Doamnelor și domnilor, stimați cititori și prieteni.

Cu durere în sufleu vă anunț că acesta este ultimul text pe blog. Da, a sosit Ziua Judecății și așa cum am fost îndemnat de toți pereții din București (Iisus vine! Porcăiți-vă!) am să mă opresc în penitență și iertare.

Vă invit pe toți să ne unim mâinile în așteptarea iertării și mânuirii… ăăă, mântuirii. Să ne iertăm apropiații, să trecem cu vederea peste crimele tuturor, violuri, pedofilii și alte ocări. Să ne unim ca frați. Să citim o ultimă știre din tabloid, să ne bucurăm ochiul cu o fată de la pagina 5 și să bem o bere bună.

Români, frați, prieteni. Mâine (11.11.2011), la ora 11:11, e posibil să dorm fiind obosit de la muncă. Vă rog să filmați Apocalipsa ca să văd și eu înregistrarea în timp ce aștept să intru la Judecarea de Apoi. Nu am pretenții să fie HD, dar să dați și voi un zoom pe fețele celor patru cavaleri.

În încheiere, un creștinesc „să mă ierte `mniezo”. Apropo, Vlad, îți dau datoria aia pe partea cealaltă. Cristi să aduci și tu laptopul să jucăm ceva. Adi, să îmi iau bicicleta? Ade, nu uita să îmi aduci și mie tricoul cu Ramones. E preferatul meu.

V-am pupat, numa` de bine!

Popularity: 4%

Iisus, miei, bere, carne, iepuri, ouă, lumină…

Încă un Paşte. Din nou acest eveniment ce adună mai multă pioşenie şi penibil, la un loc, decât orice altă sărbătoare. Mulţi creştini nu au înţeles nici acum, ori poate nu ştiu eu, care este scopul sărbătorii: o “petrecere” decentă că a re-re-re-re-re-re-re-re-re-re-re-….-reînviat Iisus. Sunt aceleaşi cozi la magazine, indiferent de “criză”, şi aceeaşi grandomanie deja tipic creştină. Oamenii sunt la fel de proşti, falşi şi pioşi ca în restul anului, doar că acum devin penibili în faţa propriei credinţe.

Săptămâna asta, importantă, de mare post şi iertare, a început cu stângul pentru tagma creştină şi iertătoare, fiind scandalizaţi de “bebeluşii homosexuali” ce au împânzit România. Au înfierat campania de “promovare” a homosexualităţii, de parcă a ţi-o trage în fund e un trend, şi trebuie promovat precum H&M sau Zara. Bebeluşul ăla nu face reclamă pentru “cât de cool e să o arzi gay”, ci pentru “sunt gay pe planeta de n-jpe mii de ani, unii şi-au adus aportul istoriei mai mult decât ai crede, şi nu o să dispară pentru că îi arzi tu pe rug ca în Evul Mediu”. Deci, arde-o tolerant, că oricum nu ai nimic de câştigat fiind un războinic fidel al luptei între… până la urmă cine? Şi vă rog eu, măcar cei ce citiţi acest blog, nu vă mai întrebaţi “ce o să îi spun copilului meu când o să vadă doi bărbaţi că se ţin de mână pe stradă?”. Mai bine încercaţi să îi spuneţi de ce o bate Ghiţă pe Maria că e ciorba rece. Ori de ce Maria îl înşală pe Ghiţă. Ori de ce… Înţelegeţi?

Tot în săptâmâna asta au avut loc şi mai multe evenimente de maxim interes, precum pomenile, împărţelile şi postul. Toţi creştinii trebuie să ţină post, pentru că şi Patriarhul, în turnul lui de fildeş, a dat de pe masă caviarul şi acum mănâncă ciorbă de ştevie şi piure de spanac. Şi da, aşa îşi arată toată lumea nivelul de bunătate. Prin post. Nu prin a ajuta oamenii, semenii, săracii, nevoiaşii. Prin post. Când tu eşti în post, cu mielul tăiat în congelator, un muritor de foame este “excitat” de pioşenia ta.

Vorbeam mai sus de “panoul gay” şi mi-am amintit cât de penibili au fost şi mulţi reprezentanţi ai presei în perioada asta, începând cu redactorii pătrunşi de “lumină” ce au scris că “bebeluşul gay promovează homosexualitatea”. Am demontat deja prostia asta. Apoi, ziarele s-au bătut să comercializeze Biblii şi cărţi cu Iisus pentru că… Gazeta Sporturilor are legătură cu Iisus. O carte de Confucius nu puneau, ori Codul Bunelor Maniere. Nu. De ce să înveţi despre etică şi morală, aşa cum sunt ele normale. Nu. Trebuie să înveţi etica şi morala creştină, altfel, “liberul arbitru” te taxează = mori = iad = chin veşnic.

Într-un final, oamenii se bat pe carne, şi mieii stau morţi, cu fundă roşie la gât, în aşteptarea unei alte sărbători de “băgat la burdihan” şi în care, ştiu, toţi o să spuneţi “TREBUIE SĂ FIM MAI BUNI!”. Dacă o să îmi spui rahatul ăsta am să te ignor, pentru că dacă tu eşti bun doar de Paşte şi Crăciun, înseamnă că îmi recunoşti faptul că în restul anului eşti o scârbă de om. Corect?

Am să petrec şi eu paştele cu familia, pentru că m-am născut într-o familie creştină, şi o TOLEREZ pentru că nu mă afectează credinţa lor. Şi da, am să merg şi la biserică să iau lumină, pentru că e o “tradiţie” de-a mea, să merg cu părinţii la lumină. Ei se bucură că “îi ajută ‘mniezo”, eu mă bucur că stau cu ei. Şi da, am să şi mănânc bucate tradiţionale de paşte, dar asta pentru că îmi place carnea de miel şi plăcinta cu brânză dulce, numită Pască. Îmi place atât de mult Pasca încât mulţumită mentalităţii tolerante a mamei mele, primesc Pască şi de Crăciun şi ziua mea.

Am să mă întorc de la biserică împreună cu familia, în corul pieselor dance ce vor rupe boxele prin balcoane şi maşini, voi saluta respectuos vecinii cu “Bună seara” şi ei vor spune că “Hristos a înviat”, de parcă nu s-a demonstrat ştiinţific faptul că reînvierea e normală. Voi observa aceleaşi babe cum fac aceleaşi ritualuri păgâne atribuite creştinismului, cu fier şi iarbă la uşă, iar în final, după ora 12 noaptea, o să mă holbez la decolteul Biancăi Drăguşanu, în timp ce aduce lumină împreună cu Bendeac şi umorul lui. Pentru că un copil nu trebuie să fie tolerant. El trebuie să fie obsedat de “ţăţe, buci şi glume cu tentă”. Altfel, conform logicii româno-creştine, nu e demn de ţara noastră.

Şi dimineaţă am să lecturez cu acelaşi interes, editorialul lui Bichir, acest N-am Cuvinte al românismului, tradiţiei şi iubirii. Omul care a reuşit într-un editorial să transforme un banal meci de fotbal între CFR Cluj şi U Cluj, într–o luptă între “românii creştini şi bozgorii răi şi ai dracu’”. Dar are voie, pentru că “eşti mai bun” doar de Paşte. În rest…

Vă urez haleală fericite, să nu vă cadă lumina, şi să vă scoată iepuraşu’ de paşte cât mai multe ouă pe…

Popularity: 7%

Săr`na părinte!

În sufletul meu a avut loc o Minune de Bobotează. În timp ce ascultam un CD cu părintele Ilarie , ce credeţi că aud pe palier? Un grup sfânt de cetăţeni care cântau… şi dintr-o dată, 3! bătăi MAGIce în uşă.

Mă uit pe vizor, cum fac de fiecare dată când nu sunt părinţii acasă, şi văd o siluetă divină în faţa uşii. Deschid cu emoţie şi văd 3! persoane în negru presărate pe palierul blocului. În faţa mea un tânăr în negru, un altul plimba un ibric cu apă sfântă şi popa se pregătea să mă spârcuiască.

Am spus că sunt ateu, şi pe deasupra nu am nici bani (lucruri pe care mama nu mă lasă să le spun pentru că “nu e frumos şi se supără părintele”). S-au întors cu spatele şi au plecat… Au refuzat să ude cu apă plată o oaie pierdută. Cel puţin asta vreau să cred. Nu sună bine să te refuze popa la spârcâire pentru că nu ai bani. Şi dacă mă uda pe datorie? Mă trecea la caiet? Nu e bine să ai datorie la părinte…

Vecina de lângă a deschis imediat uşa şi a permis la spălare de pereţi. Aproape că eram invidios. Vroiam şi eu o curăţare sfântă a pereţilor, plus o discuţie filosofică împreună cu părintele despre Creaţionism şi pictura lui Salvador Dali de deasupra televizorului.

M-am aşezat trist în pat, şi sigur că o să mă pârjolesc în iad. Până la urmă ce speranţe să am? Locuiesc la apartamentul 66, acult muzică punk rock (satanistă) şi vreau să îmi fac paşaport biometric… de-al dracu`.

Episodul îmi aminteşte de Crăciunul trecut când am început să strig prin bloc, cu voce duhovnicească, “deschideţi uşile pentru sfinţirea televizoarelor şi a obiectelor scumpe”. Au deschis părinţii: “intră-n casă că ne faci de râs!”.

Of… viaţa e greu uneori, nu Hruşcă? Zi-le domnu Hruşcă:

Rudolf Viber vs Stefan Hrusca – Spread the Ler

popa


Popularity: 2%

Cu URSU` valutar

Dormi, eşti în plapuma călduroasă, visezi la silicoane verzi pe pereţi, când, de nicăieri: BUM BUM TROSC BUM UIU IUU BUM!

Ce dr…?

Prilej să îmi amintesc o întâmplare amuzantă din şcoala generală, cu profesoara de geografie:
Profesoara: Drăguţă, unde ai văzut tu zgură?

Elevul: Pe Ghencea doamnă.

P: Foarte bine. Spune mai exact ca să înţeleagă şi colegii.

E: Tu-ţi zgura mătii!

Revenim la bubuituri. Odată cu Hruşcă, lerul şi paralerul, s-au întors şi tribalii. Tribali nu sunt copilaşii îngheţaţi care îţi recită 2-3 colinde cu gândul la bani şi dulciuri scumpe, ci bărbaţii fără treabă pe acasă care bat toba între blocuri şi se prostesc în blană de urs sau paiete (capră). Cică e plină de creştinătate această tradiţie. Nu mă mai miră nimic, dar nu înţeleg de ce primesc bani (aruncaţi creştineşte de la balcon)? Sunt prea buni la cântat? Place bubuiala la român? Se vrea plecarea lor mai rapidă prin lipirea pe asfalt a unor bancnote?

Oricum, nu am dat şi nici nu o să dau bani unor hapciupalitici cu tobe lăutăreşti şi costume penibile: nu inspiră nici spirit creştinesc (cam păgân ritual, nu credeţi), nici Crăciun, nici nimic. Sunt tipicul antreprenorului român. Bate capra cât e caldă.

Popularity: 1%

Freci kiss cu oase!

Ca în fiecare an, în aceeaşi perioadă, conducătorii de limuzine de la patriarhie scot oasele Întâiului Gigolo al Naţiunii, Basarabov parcă, şi aşează garduri ca să nu se arunce vreo nesătulă asupra defunctului şi să… Big Bang Fereşte!

Nu vreau să devin plictisitor, dar DA, şi în acest an este organizată marea orgie a sărutului de oase. Din acelaşi veşnic circ “cine nu are morţi să pupe mortul BOR!”. Şi nu mai scriam de acest eveniment dacă nu eram stresat de criza economică, problemele politice, problemele emoţionale ale Monicăi Columbeanu şi de faptul că îmi cade părul. Revenit pentru puţin timp pe meleagurile dâmboviţene am zis “hai să dau şi eu o tură pe această plantaţie dodoloaţă de Centură”. Am observat că pe lângă mine, mai sunt mulţi români care mănâncă de luni până vineri covrigi uscaţi ca să îşi permită o tură cu maşina. Ce chibzuit e românul. Bravo lui.

Toate bune şi frumoase, şosea relativ liberă, dar totul se strică în Centrul Capitalei. Zona aia frumos luminată, plină de oameni şi mai nou, aglomerată de oameni care nu au ce pupa acasă şi vin să pupe la comun. Spre deosebire de anii trecuţi acum era să mă întorc acasă cu trei babe pe capotă şi una pe oglinda din dreapta. Sunt perseverente şi se roagă (la propriu) în mijlocul şoselei. De asemenea, mame disperate continuă să îşi aducă pruncii pentru zeci de ore la coadă, iar bunicuţele care mor dacă stau două staţii de tramvai în picioare rezistă cu plosca la subraţ mai mult de 48 de ore. Bravo lor. Dăruire ca acum nu vezi nici la Casa de Pensii…

Eu sunt acasă, mă scald în păcatul confortului şi mă gândesc la păcatul trupesc de a mă scărpina la subsuori. Oamenii se calcă şi leşină pe un deal pentru a pupa un mort. Oare ceilalţi sfinţi nu sunt geloşi că pentru Basarabov (cred) stau femeile la coadă? Şi un sfat practic pentru Irinel, care nu mai e în tandreţuri cu Monica, cică a aflat că avea fâşul rupt la nuntă. Dute pe deal, şi pe cele refuzate de sfânt să le duci la Izvorani să îţi pupe şi ţie osul bătrân şi făcător de minuni bancare.

P.S. – foarte amuzanţi cei care freacă biletul de Loto sau hainele de mort. “Noi Vrem Respect”, nu?

mitropolie

Popularity: 1%