Dormi, eşti în plapuma călduroasă, visezi la silicoane verzi pe pereţi, când, de nicăieri: BUM BUM TROSC BUM UIU IUU BUM!
Ce dr…?
Prilej să îmi amintesc o întâmplare amuzantă din şcoala generală, cu profesoara de geografie:
Profesoara: Drăguţă, unde ai văzut tu zgură?
Elevul: Pe Ghencea doamnă.
P: Foarte bine. Spune mai exact ca să înţeleagă şi colegii.
E: Tu-ţi zgura mătii!
Revenim la bubuituri. Odată cu Hruşcă, lerul şi paralerul, s-au întors şi tribalii. Tribali nu sunt copilaşii îngheţaţi care îţi recită 2-3 colinde cu gândul la bani şi dulciuri scumpe, ci bărbaţii fără treabă pe acasă care bat toba între blocuri şi se prostesc în blană de urs sau paiete (capră). Cică e plină de creştinătate această tradiţie. Nu mă mai miră nimic, dar nu înţeleg de ce primesc bani (aruncaţi creştineşte de la balcon)? Sunt prea buni la cântat? Place bubuiala la român? Se vrea plecarea lor mai rapidă prin lipirea pe asfalt a unor bancnote?
Oricum, nu am dat şi nici nu o să dau bani unor hapciupalitici cu tobe lăutăreşti şi costume penibile: nu inspiră nici spirit creştinesc (cam păgân ritual, nu credeţi), nici Crăciun, nici nimic. Sunt tipicul antreprenorului român. Bate capra cât e caldă.
Popularity: 1%









