Tag Archives: date

Dacă plângi după o fată, să fie memorabil!

Prima dată când plângi după o fată trebuie să fie memorabil. Altfel uiţi repede, nu are nici un farmec şi să nu uităm că “Şi băieţii plâng câteodată”. Poate că te-a părăsit ea, te-a înşelat, ai înşelat-o tu şi îţi pare rău, ori precum în cazul meu, au intervenit păriţii. Dar acum să nu credeţi că am părinţi demni de operele shakespeariene.  În ciuda faptului că am pierdut două lucruri în urma acestui eveniment, poveste începe cam aşa:

Cred că aveam vreo 11 ani şi în locul restaurantului de la parter s-au instalat nişte penticostali/evanghelişti care puneau în fiecare seară filme la un proiector vechi precum cel din searialul M.A.S.H., iar ziua ne băteau la uşă şi ne întrebau dacă “l-am găsit pe Iisus?” şi dacă vrem să venim la ora 20:00 să vedem filmul cu Iisus. O bună ocazie să merg la “cinema” şi să scape mama de mine pentru câteva ore, oricum eram la 1 minut de casă şi ştia unde sunt. “Şi nu poţi să păţeşti nimic cu nişte oameni credincioşi”. Să îi spui asta lui Papa Benedict şi preotului de la Tanacu. Dar asta e altă poveste.

Nu mai ştiu cum se numeşte, dar o să îi spunem Y pentru că sună feminin. Y avea cam 14 ani, păr roşcovan, puţin mai durdulie şi şase degete la o mână, dar nu mai ţin minte care. Şi Y mă plăcea pe mine, în detrimentul celorlalţi de vârsta ei, pentru că eram amuzant. În prima seară când ne-am întâlnit am dat din mine cele mai bune glume până am ajuns să fiu luat de gât şi să devin protejatul ei. Ceilalţi erau geloşi, dar nu se puteau pune cu mine. Eram mic, slab, pletos şi amuzant. Calităţi pentru care fetele adoră pudelii. Nu cred că mai e nevoie să vă spun că filmul nu mai conta. Stăteam sprijiniţi unul pe celălat şi ne uitam cum îl crucifică pe Iisus. Dar nu prea ne interesa asta. Preferam să facem animale din degete în lumina proiectorului şi să râdem de cei mari care se pupau în umbra  “cinematografului”.

În a doua seară relaţia avansase. Iisus era tot acolo pe ecran, de la botez până la crucificare, şi noi în primul rând (a se observa că invers proporţional cu vârsta e şi poziţia ta cu o fată în cinema <<mic-în faţă>><<mare-în spate>>). Ne-am ţinut de mână şi din când în când ne mai întrebam ce ne place să facem în timpul liber. Dacă asta nu e relaţie, eu nu ştiu ce e. Dar totul avea să se termine mai repede decât ar putea spune evangheliştii “Iisus vine! Pocăiţi-vă!”.

Ne-am propus deja să avem o întâlnire. Unde altundeva dacă nu la “cinema”, în a treia seară de răstignire mesianică. În primul rând, noi doi, încă o seară. Ăsta clar e primul date. Dar astrele, planetele, probabil Dumnezeul creştin-ortodox şi notele de la şcoală aveau să se opună. De fapt ultimele erau motivul. Al n-jpelea 4 la matematică a enervat-o pe mama şi a spus “Gata cu filmul în seara asta! Stai acasă!”. Am încercat să îi explic faptul că mă văd cu o fată, roşcată, mai mare cu trei ani (fetish?), şase degete la o mână (fetish?), şi că o să iau mereu 4 la matematică. De asta a reuşit să se convingă singură până am terminat liceul. Dar a zis “nu şi nu!”. Şi uite aşa mama se împotrivea iubirii sincere şi se punea zid între mine şi Y, între mine şi o altă crucificare mesianică. Mă gândesc şi acum că Y a stat şi a aşteptat, iar când a văzut că nu mai vin a spus ceva ce mă doare şi acum dacă aud: “e ca toţi ceilalţi!”. În seara aia am plâns pentru prima dată după o fată, după o întâlnire, un film cu Iisus, o seară gratis de cinema.

Dacă ai şase degete la o mână, ştii că portarul Tafarel apăra mai bine după ce “l-a găsit pe Iisus” şi citeşti textul ăsta, să ştii că mama a fost de vină.

Înainte să înceapă filmul cu Iisus era mereu un teaser de 10-15 minute în care ne erau prezentaţi oameni celebri care după ce au devenit credincioşi au ajuns să fie mai buni în domeniul lor. Un astfel de exemplu era portarul brazilian Tafarel. Montajul video îl arăta ca pe o epavă sportivă până să meargă la biserică. După iluminare a devenit marele portar care a făcut istorie. Aşa spunea, colorat pe peretele alb, în film. Iar în aceea seară l-am întrebat pe tata:

- E adevărat că Tafarel era varză până să creadă în Dumnezeu?

- Ce? Ce dracu’ vă învaţă ăia acolo?

Popularity: 6%

Când televiziunile îşi dau numere…

Eu nu vorbesc urât. Şi dacă o fac, mă abţin.

Până de curând, trebuie să recunosc, eram telespectator Realitatea TV. Pornind de la ideea că “ăştia mai greşesc, mai cade transmisia,sunt mai rârâiţi şi uneori abia înţelegi ce spun, măcar nu sunt ca la Antene”. Poftim că situaţia se schimbă, mai ales de când zvonuri în presă spun că se pune la cale o fuziune între Realitatea şi Antene. Cumpără Voiculescu tot. O să fie… ireal.

Am trecut, în ciuda faptului că mă plângeam, şi peste prostia Realităţii de a mă cadorisii cu exclusivităţi de la nunţi, botezuri şi cumetrii. Am înghiţit şi atâta Monica Tatoiu cât nu a înghiţit ea. M-am împăcat cu gândul că logopezii sunt o enigmă pentru unii angajaţi. Dar nu pot să admit şi ipocrizia.

Acum ceva ani, Badea şi Gâdea îi băteau pe cei de la Realitatea “de îi ascultau cu urechea”. Prezentau cifre de ziceai că e ora de matematică. Subiectele nu contau, emisiunile nu prezentau interes, nici pe o parte nici pe cealaltă, dar erau cifre din plin. Pe atunci Realitatea stătea cu capul în pământ, nu prezenta nici un număr. Ai fi zis că nu ştiu să numere, din moment ce cuvântul rating nu apărea în dicţionarul lor, ba mai mult, făceau emisiuni despre “rating-ul mincinos” al concurenţei, asta în timp ce ştim cu toţii că multă lume se lăsa condusă, până de curând, de Iluminatul Badea.

Acum Badea nu mai străluceşte. A încercat şi cu prompterul, şi cu radioul, dar lucrurile nu se mai leagă. Şi cum “televiziuni de ştiri” sunt doar două (că TVR Info apare şi dispare de la furnizorul meu), cine avea să câştige? Realitatea. A mai chiloţărit atmosfera, mai un Mugur Mihăiescu, mai puţin Can-Can, un subiect tras de păr pe aici, puţin pe acolo, şi au reuşit cu chiu cu vai să depăşească Antena 3. Că şi pe ăia cât să îi tot asculţi cum se plâng? Deja îţi lasă impresia că de vine Felix la putere o să fie totul miere.

Şi curg numere şi la Realitatea. Matematică nu glumă. Doar că ei nu îşi ascultă cu urechea învinşii. Lasă că aşa ziceau şi ceilalţi. Şi sunteţi toţi nişte ipocriţi. C.T.P.-ului i se adresează moderatoarele de la Realitatea cu “Tudor”, “Popescu” ş.a.m.d., iar “Domnului Becali” nu ştiu cum să îi ridice volumul la microfon când face ca oaia la tăiere.

Acum nu mai am nici telecomandă, şi nici chef să schimb canalele. Răsfoiesc internetul şi mă mai bucur în sufragerie de TVR Info (aici funcţionează). Cred că e singurul care se poate intitula “canal de ştiri”. Ce-i drept e bun şi CNN-ul, dar uneori mă ia patriotismul şi vreau să văd babe leşinate la pupări de moaşte, femei bătute de beţivi, şoferi cretini, etc etc.

Cât despre Realitatea şi Antena 3, pentru ei jurnalismul e deja o ghicitoare. Cum e câteodată moda pentru mine. Nu că uneori te gândeşti la poza de mai jos când auzi de “Fustă cu volane”:


Popularity: 10%

Bărbaţii nu pot memora date! Studiu britanico-român.

Hello, dear români. Sunt eu, Cercetătorul Britanic, şi am revenit cu noi dovezi zdrobitoare că oamenii gândesc, deci exist. Săptămâna asta vă aduc la conştiinţă faptul că: bărbaţii, senzaţional, nu pot memora date!

Me, adică io, am descoperit, după un lung şir de despărţiri şi crize conjugale, că 10 din 9 bărbaţi sunt incapabili să memoreze datele importante din cursul vieţii.

5,5 bărbaţi dintr-un bar au declarat că femeile sunt capabile să ţină minte CHIAR şi data când s-au născut, în timp ce ei abia pot memora câte beri au băut.

Studiul meu demonstrează clar şi concis că în lumea această există mai multe tipuri de bărbaţi, cele mai reprezentative fiind:

- nada numerus – nu îşi cunoaşte nici data de naştere şi de cele mai multe ori pierde numărul paharelor;

- masculus numerus – această ramură a bărbatului este foarte rară şi se întâlneşte acolo unde sunt în general femelas numerus. O discuţie între un Masculus Numerus şi o Femelas Numerus decurge în felul următor:

F.N. – Dragă, tu ştii ce e mâine?

M.N. – Mâine este 20 iulie…

F.M. - Păi şi?

M.N. - Aaaa… îmi cer scuze iubiţica. Mâine este a 201-1 zi a calendarului gregorian şi a 202-a zi în anii bisecţi.

F.M. – Şi mai ce?!

M.N. – De asemenea, pe 20 iulie 1810, cetățenii din Bogota, Columbia declară independenţă faţă de Spania.

F.M. – Şi mai ce măi?!
M.N. – Şi în 1992, Vaclav Havel demisionează din funcţia de preşedinte al Cehoslovaciei. Asta e nu?!

F.M. – Nu îmi vine să cred că ai uitat! Porcule!

M.N. – Nu e ziua lui Adrian Păunescu?! El e nu? Ah ce bucurie! Cum de am uitat!?

F.M. – Eşti un nesimţit! Cum ai putut să uiţi, după 12 ani de căsnicie, că anul trecut pe 20 iulie ne-am consumat fizic relaţia?! Porcule?!

Bărbaţii din specia nada numerus s-au revoltat pe un forum împotriva cerinţelor exagerate ale prietenelor. Reacţia de mai jos îi aparţine unui tânăr de 21 de ani din Koala Lumpur:

Stimaţi prieteni de suferinţă, vă anunţ că eu nu mai rezist stresului la care sunt supus, şi mă aflu la un mic pas de a face un lucru necugetat. Mă gândesc serios să mă arunc… din această relaţie. Stresul la care sunt supus zilnic este inadmisibil. Prietena îmi cere să ştiu o tonă de date: data ei de naştere, câţi ani are, numărul ei de telefon, data când ne-am cunoscut, ziua când ne-am combinat, data şi ora când ne-am consumat relaţia, ziua când i-am cunoscut părinţii, să ştiu câţi părinţi are, la ce adresă stă (tot numere), data când e Crăciunul, Anul Nou, Ziua Femeilor, Sfântul Valentin, etc etc! NU MAI SUPORT!”

Acestea fiind zise, reamintesc doamnelor/domnişoarelor că pe această planetă există masculi care suferă de liliputanus centropitecus, adică o micşorare lentă dar sigură a bucăţii de creier care se ocupă de date/cifre.

Acestea fiind zise, numa` de good!

Popularity: 7%

Să gătim, din nou, cu Eu-ri!

După succesul răsunător pe care l-am avut cu Johnny Sandwich, a sosit momentul să vă mai dezvălui o reţetă culinară, de mare angajament. Foaia, pixul şi notaţi:

Clătite în foi d-aşteaptă!

1. Se creează un cont pe facebook, hi5, myspace, cautfumee, bărbatdisperat şi alte platforme de socializare…

SAU

1,1. Se iese din casă, se bea un cico împreună cu prietenii (dacă nu există, se fac).

2. Se abordează o Ea şi se iniţiază un program strict de întâlniri, discuţii despre Ea şi posibile cadouri.

3. Trece timpul şi se coace o relaţie.

4. Te amorezezi irecuperabil şi hotărăşti să vă mutaţi împreună. De aici începe gătirea clătitelor.

5. Demarezi un procedeu de linguşire (complimente, masaj, sărutări), iar la final pui următoarea întrebare:

“Îi faci şi iubiţelului tău nişte clătite?”

5,1. În funcţie de fiecare Ea procesul de linguşire poate dura o zi- o lună- un an- o viaţă. Perseveraţi!

6. Trebuie să îi asiguri toate condiţiile pentru gătirea clătitelor. Dacă nu ai toate ingredientele e necesar să ai bani. Altfel te întorci la punctul 1, sau 1,1.

7. În timp ce ea se speteşte pentru tine, ai grijă să lipseşti din preajma Ei în reprize dese şi scurte, astfel încât să nu laşi impresia că stai degeaba la TV în timp ce Ea găteşte… pentru tine.

8. Când procesul de preparare se apropie de final mai aplică o serie de sărutări şi complimente la adresa intelectului/ fizicului/ talentului/ genei/ etc Ei.

9. La final, mai pupă de 2-3 ori, mulţumeşte şi întreabă o singură dată dacă vrea şi ea. Dacă te refuză să nu mai întrebi. Politica firmei.

10. Dacă sunt bune (clătitele), mănâncă tot cu poftă, în timp ce o priveşti admirativ. Este obligatoriu să ai ciocolată pe bot, să te mângâi pe burtă şi să repeţi orgasmic: “oooo”, “mmm”, “daaa”, “yamyyy”.

10,1. Dacă nu sunt bune, mănâncă atât cât te duce ficatul şi apoi dezbracăte. Spune-i: “acum vreau să fac şi eu ceva pentru tine, mrrrr!

Fraze de evitat:

- “doar atât?!”

- “hmm…”

- “mama le făcea cu…”

- “apropo de fosta X…”

- “o să îmi faci şi mâine, nu?”

- “pentru asta te iubesc!”

- “eşti numai bună de ţinut în bucătărie”

- “dacă tot eşti încălzită fă-mi şi o ceafă de porc la tavă”

Ştiu că procesul pare puţin mai lung, dar garantez şanse de 98% de amor după cei 10 paşi. Pentru cei dezinteresaţi de reţeta mea le recomand să facă amor cu bucătarul de la restaurant.

Poftă bună-n cui!

Popularity: 6%

Amigos, find tu amor perfecto near Ploieşti!

Pentru cei ce îşi caută jumătatea, iubirea şi sprijinul la bătrâneţe, am găsit spam-ul perfect. Nu trebuie să îl căutaţi. Vă apare el pe ecran când nu aveţi chef, dar în subconştient vreţi o jumătate.

Are totuşi câteva probleme, ce vă pot enerva în timp ce urcaţi pe scară spre Julieta:

1. e “near Ploieşti”, aşa că pentru un consătean ca mine ce nu ştie decât Shaorma-Radio-Casă, e greu să îţi dai seama unde e “Near” ăsta.

2. nu sunt tocmai bombele sexy la care ai sperat toată viaţa. Cu mici excepţii toate au feţe de casnice… cine nu are faţă de casnică mai bine nu avea faţă deloc.

3. pentru aţi pune dragostea la încercare, doamnele îşi mută cuibul pe hartă. Dacă nu asta, atunci înseamnă că abordează domnii în funcţie de cetăţenie: dacă eşti din Spania, ne vedem la casa din VEST, pentru că are carpeta cu toreadorul şi taurul pe perete. Dacă eşti din Asia, ne vedem la casa de 1,60 m din SUD (poză).

Eu vă urez amorezare plăcută şi nu vă faceţi griji: Acest spam nu vă spune toată povestea!

Popularity: 3%

Mă însor… din două, măcar 1!

Întotdeauna am vrut să intru pe uşă şi să spun:
Mama, ea e aleasa inimii mele. Ce părere ai?

Şi mama să fie aşa fericită încât în cinci minute să îmi gătească porţia preferată de paste, în timp ce îi arată nurorii pozele cu mine pe oliţă.

Problema, la următorul film, e că eu nu am ajuns la nivelul intelectual al lui Hamuie, dar îmi permit să scot una din cele două dudui în club… măcar de sărbători. Dragi cititori, şi părinţi ce nu îmi citiţi blogul, una din cele două. Care să fie?

Popularity: 2%