Tag Archives: doamna

Gură contra 40 de lei

liderul de opinie

Spre deosebire de Ungaria, în România presa scrisă e liberă. Atât de liberă încât poți să te duci să lucrezi pentru publicația România Mare (ziarul lui Vadim Tudor) și să lași sindromul Tourette să zburde liber în cadrul articolelor.  Dar România Mare, credeam până ieri, e singura publicație care nu se poate abține de la ocări cât casa. Hai, că mai dau și Cațavencii/Kamikazii o înjurătura, bine, dar ăla e umor. Trebuie să știi când să spui una bună de carne. În rest, nu îmi amintesc să mai existe un ziar axat exclusiv pe așa ceva…

Îmi place să citesc presa locală din România. E plină de subiecte bune de glume, și dacă grupurile umoristice de la noi ar pune mâna măcar pe un ziar, chiar și național, poate ar mai diversifica glumele alea săptămânal de răsuflate. Dar avantajul meu că nu citesc ei, pentru că altfel descoperea toată lumea bunătate și talent de articol din fițuica constănțeană Liderul de Opinie. Articol integral îl găsiți AICI, și merită reclamă pentru că e scris în tonul profesionalist care face diferența dintre (ca exemplu) un radio pe FM și unul pirat pe tranzistor.

Doamna Carmen Ștefănescu, pentru că e o doamnă ce textul ei, a realizat un amplu material despre un călugăr, un alt călugar, al nu știu câtelea bisericos, ce se dă la carne fragedă și comite păcatul pedofiliei. Pentru fețele bisericești nu mai e nimic nou. Poate nu știm noi cei din afara clerului, dar pe lângă șpagă și milogeli, e posibil să fie și pedofilia o probă de acceptare în cadrul BOR. Dar să fie la ei…

Cum spuneam, doamna Carmen Ștefănescu a dat un titlu foarte explicit articolului: „Muie contra 40 de lei”. De ce să te cenzurezi până la urmă? Oricum și în Constanța cel mai citit ziar e tot Liberlickcan. Concurența e dură și trebuie să dai ce e mai bun din tine. Curios e faptul că în cadrul materialului, muia devine sex oral și relație sexuală orală, sintagme pe care din motive numai de Carmen Ștefănescu știute, nu a putut să le includă în titlu. Ciudat că se abține și de la restul cuvintelor scârbovnice. Eu sunt dezamăgit și mă așteptam, sincer, la un periplu colorat, mai ceva ca în piesele celor de la Paraziții.

În rest e bine că sunt credincioși, și motto-ul publicației este „Nu ne este frică decât de Dumnezeu!”, că CNA pentru presă scrisă nu avem. Norocul lor, norocul nostru…

Popularity: 6%

Din lac în prepuț

politist 1

Mă lamentam ieri că nu mai am căști și o să fiu nevoit să ascult „muzica” vieții, dar nu mă mai plâng pentru că soarta a ținut să îmi demonstreze că tramvaiul 32 are multe povești pe care nu pot să le aflu cu muzică în urechi. Întâmplarea mea de azi începe artistic, ca într-o piesă de teatru. Este ora 06:45, 26 decembrie. Atmosfera de sărbătoare plutește în aer…

Se închid ușile la Sebastian și se ridică cortina. În fața mea, pe partea dreaptă a tramvaiului, un polițist comunitar beat. Nu doar beat. Vai gradele lui comunitare de beat. O mândrie pentru instituția pe care o reprezintă. În stânga tramvaiului, o doamnă. Polițistul se apleacă eroic spre doamnă și o întreabă fâstâcit:

- Doamnă… mă scuzați de deranj, da… aveți idee cât costă o sticlă de 0,5 de Sprite?

- Păi… cam 2-3 lei.

- 2 lei?! Pfuai (și se lovește cu putere peste frunte). 2-3 lei!? Păi eu am dat 80! 80! E normal să dau 80 de lei pe o sticlă de Sprite!? Pfuai de capul meu…

- Păi depinde unde.

- Aici doamnă, aproape de stație la butic. I-am dat domnișoarei o hârtie de 100 de lei, mi-a zâmbit și mi-a dat înapoi 20 de lei. Și la ieșire am zis să fiu băiat cu obraz și am dat restul unor boschetari. Pfuai de capul meu! Am dat 100 de lei pe un Sprite și aurolac. 

- Îmi pare rău…

- … dă capul meu…

Între timp mai trec stații, polițistul pare resemnat că e prost și femeia își vede de contemplarea matinală a peisajului urban.

- Doamnă, da mă scuzați că insist. Am și eu o întrebare. Aveți băiat?

- Nu, am fetiță…

- Să vă trăiască. Da nepoțel aveți?

- Nu…

- Verișori? Frățiori? Ceva?

- Nu.

- Da măcar sunteți măritată?

- Da. De 20 de ani.

- Atunci mă scuzați că insist. Eu sunt mai nebun așa. Și nu am fost la medic, dar, pe soțul domneavoastră l-ați văzut dezbrăcat?

- Ăăăă… da…

- Și mă scuzați că întreb da… deci îmi e și rușine, dar eu nu știu… cum trebuie să arate pielea la… ăăă… puță? Adică când se bel…

Minunea nu e că polițistul era atât de beat încât să întrebe așa ceva. Ci faptul că femeia a dispărut din peisaj cât ai spune „ce!?”.

Nu mai bine angajăm polițiști evrei, ca să rezolvăm problema organului?

Popularity: 10%

Ş-am venit din Spania.

Doamna Geta şede pe peronul 3 din Gara de Nord cu nepoţelul ei de 4 ani. Zâmbeşte ca o tută la toată lumea şi măsoară muritorii din cap până în picioare cu un aer de superioritate, de parcă pielea ei zbârcită de madam e înconjurată de aura noastră… de boschetari.

Nepoţelul e inert. Faţă de domnul Goe e o buruiană simţită, tăcută şi leşinată pe geamantane. Doamna Geta e mândră. Se ţine tare, verde, cu muşchi verde pe partea stângă (indică Nordul) şi mănâncă ţigările. Slim, că nu e “din-tralea”.

Vine Personalul. Se chinuie până la peron şi îşi dă duhul in faţa mulţimii care sare pe el. Presimt că în scurt timp o să ajungem ca indienii, pe, în şi sub tren. Doamna Geta reuşeşte cu fineţe să se strecoare prin mulţime şi obţine loc pentru ea şi nepoţel. Ea nu stă la fereastră că i se face rău, “nu mai e ca în tinereţe când aveam parte numai de senzaţii tari”, ceea ce înseamnă că se dădea mult în Căluşei.

Plictisită, Doamna Geta se bagă în seamă cu restul muritorilor din garsoniera pe roţi. Renunţă forţat la accentul de moldoveancă, repet, ea nu e “din-tralea”. Îi place să vorbească mult, tare şi să îşi răspundă singură la întrebări:

- Aţi fost vreodată în Spania? Dar vai, să vă spun eu cum e… păi acolo Sobrino al meu (sp. nepot) era o mică vedetă. Bla bla blaaaaaaaaaaaa!

Doamna Geta nu se ferea nici să îşi expună situaţia materială extraordinară, chiar dacă în preajma ei mă aflam eu, un tânăr disperat după averi gerontofile şi piei lăsate. Nebună mică, mrrrr!

În o oră jumătate de mers cu trenul am aflat care e situaţia familiei “Geta” în Spania, cât de bine vorbeşte spaniolă mutul de Sobrino şi cum ar vrea ea să rămână în Spania, dar nu vrea să îşi încurce fata pe acolo.

Doamna Geta a reuşit să enerveze pe toată lumea din tren cu ideile ei iberice, fiţe de senora şi alte bălării. Loco mujer!

Până la Ploieşti am aflat tot… şi nici nu întrebasem. Îi doresc doamnei Geta o viaţă bună în Catalunia Moldavă, iar Sobrino să facă bine să vorbească altfel o să facă bunica toată treaba pentru el.

Popularity: 4%