Dumnezeu @ Numa' de bine.eu

Gură contra 40 de lei

January 28, 2012 Horhe No comments

Spre deosebire de Ungaria, în România presa scrisă e liberă. Atât de liberă încât poți să te duci să lucrezi pentru publicația România Mare (ziarul lui Vadim Tudor) și să lași sindromul Tourette să zburde liber în cadrul articolelor. Dar România Mare, credeam până ieri, e singura publicație care nu se poate abține de la ocări cât casa. Hai, că mai dau și Cațavencii/Kamikazii o înjurătura, bine, dar ăla e umor. Trebuie să știi când să spui una bună de carne. În rest, nu îmi amintesc să mai existe un ziar axat exclusiv pe așa ceva…

Îmi place să citesc presa locală din România. E plină de subiecte bune de glume, și dacă grupurile umoristice de la noi ar pune mâna măcar pe un ziar, chiar și național, poate ar mai diversifica glumele alea săptămânal de răsuflate. Dar avantajul meu că nu citesc ei, pentru că altfel descoperea toată lumea bunătate și talent de articol din fițuica constănțeană Liderul de Opinie. Articol integral îl găsiți AICI, și merită reclamă pentru că e scris în tonul profesionalist care face diferența dintre (ca exemplu) un radio pe FM și unul pirat pe tranzistor.

Doamna Carmen Ștefănescu, pentru că e o doamnă ce textul ei, a realizat un amplu material despre un călugăr, un alt călugar, al nu știu câtelea bisericos, ce se dă la carne fragedă și comite păcatul pedofiliei. Pentru fețele bisericești nu mai e nimic nou. Poate nu știm noi cei din afara clerului, dar pe lângă șpagă și milogeli, e posibil să fie și pedofilia o probă de acceptare în cadrul BOR. Dar să fie la ei…

Cum spuneam, doamna Carmen Ștefănescu a dat un titlu foarte explicit articolului: „Muie contra 40 de lei”. De ce să te cenzurezi până la urmă? Oricum și în Constanța cel mai citit ziar e tot Liberlickcan. Concurența e dură și trebuie să dai ce e mai bun din tine. Curios e faptul că în cadrul materialului, muia devine sex oral și relație sexuală orală, sintagme pe care din motive numai de Carmen Ștefănescu știute, nu a putut să le includă în titlu. Ciudat că se abține și de la restul cuvintelor scârbovnice. Eu sunt dezamăgit și mă așteptam, sincer, la un periplu colorat, mai ceva ca în piesele celor de la Paraziții.

În rest e bine că sunt credincioși, și motto-ul publicației este „Nu ne este frică decât de Dumnezeu!”, că CNA pentru presă scrisă nu avem. Norocul lor, norocul nostru…

Popularity: 6%

Galeria echipei Steaua pregătește ceva…

January 23, 2012 Horhe No comments

… pentru partida Steaua – Twente, meci contând pentru buzunarul lui Gigi Becali. O coregrafie specială, asta vor face suporterii. Cum e păcat de `mniezo să te bați cu jandarmii pe o coregrafie simplă presărată cu „ole, ole”-uri, liderii galeriei steliste au vrut să arate că și românii au cultură, mai ales olandejilor care nu ne vor în spațiul lor Șen, gen.

Așa că doamnelor și domnilor, pentru cei ce vor participa la meci, galeria a pregătit o coregrafie pe care înjurăturile la adresa dinamoviștilor vor avea o altă textură:

Popularity: 4%

Lucruri pe care Cristina Țopescu nu știe să le facă

January 17, 2012 Horhe No comments

Nu o cunosc foarte bine, dar o mai văd din când în când la ora 18 pe Prima TV când prezintă știrile. Îmi aduce aminte de diriginta mea din generală, veșnica domnișoară la 44 de ani. Dar nu o condamn pentru asta. De fapt nu o condamn pentru nimic, pentru că eu sunt aici să râd pe seama ei, nu să îi spun ceva ce o poate face să plângă în direct. O cred în stare, doar știm cu toții cât de fină și delicată e.

Cristina Țopescu nu prea știe engleză. Ori dacă știe, are o pronunție de te bufnește râsul. Eu cel puțin nu mă mai satur de Bărac Obeama și nici de Șicagou, dar cred că asta în timp o să îi devină etichetă. De la o vârstă nu cred că le mai poți repara. De asemenea, doamna Țopescu nu reușește să se abțină și să devină serioasă pe parcursul știrilor. Îi mai scapă din când în când momente când se vrea amuzantă, ori mămoasă, dar de cele mai multe ori, după o știre cu micuți morți de foame, o auzi „Doamne ajută!” și îi vezi chipul de cățel plouat. Îți vine să țipi „DAR AJUTĂ DOAMNE ȘI TU!”.

Dar peste lacunele profesionale mai treci, că până la urmă e de ceva timp în domeniu, deci știe să își facă meseria. Mai nou însă își dă cu părerea despre tot, și apare prin presă să completeze din propria experiență, orice eveniment ce are în colimator o vedetă. Precum a fost cazul lui Mircea Lucescu. A dat un interviu în care a spus că și ea a pățit la fel, și că vatmanii sunt niște brute, insensibile, care au intrat accidentat-o și au reușit să-i strâmbe petalele. Nemernicii! Dar povestea nu e atât de simplă:

„Așteptam să trec regulamentar pe sensul opus, dar rămăsesem pe linia de tramvai…”. E clar din primul rând că poate doar faptul că stătea pe locul șoferului era regulamentar la Cristina Țopescu. Apoi continuă să explice faptul că vatmanul a văzut-o blocată pe mijlocul străzii, dar a intrat în ea cu putere, cu ură, împins de un orgasm al suferinței.

Eu văd întâmplarea puțin altfel: Cristina Țopescu este la semafor, undeva a 3-4a mașină. Se face verde. În mai puțin de o secundă un cretin de la coadă claxonează și mașinile se pun în mișcare. Intersecția pare deja blocată, așa că, precum un șofer deștept, Cristina Țopescu rămâne la semafor, nu se angajează în schimbarea sensului de mers, cu gândul că „poate rămân pe șina de tramvai și blochez circulația”. Dar din spate, grobianul grăbit și isteric, dobitocul fără manere care are ca ultimă școală absolvită cea de șofer, a început să claxoneze și să o înjure pe Cristina, că de ce stă la semafor și nu se bagă. Speriată și emoționată de contactul dur cu viața, vedeta penetrează intersecția cu teamă și rămâne pe șina de tramvai. Tramvaiul vine. Am întâlnit și eu vatmani cretini care trăiesc cu impresia că au primit centrul străzii ca zestre, dar de ce ar vrea un vatman să își strice ziua intrând în Cristina Țopescu? Să fie un fetish? Că dacă e așa, e deja compliment… Poate că pur și simplu nu a putut să oprească la timp, a lovit-o și asta e. Un accident într-un oraș sufocat de mașini și șoferi lipsiți de viziune și tact.

Așa că da, Cristina Țopescu nu știe nici să draiving.

Popularity: 5%

Povețe creștine: Botezul lui Iisus

January 06, 2012 Horhe No comments

Iubiți frați de cruce, stați frumos la coadă la apă sfințită, și citiți pe smartphone-uri povestea Bobotezei:

Se făcea că era anul 30. Și Iisus avea, cum e firesc, 30 de ani. O vârstă frumoasă, până la care acesta a adunat experiență de viață, a învățat și s-a plimbat. Presupunem. Nu știm prea multe despre toate acestea, deoarece Biblia nu acordă atenție unui număr semnificativ de ani din viața lui Iisus, dar noi suntem siguri că având puterea de a face apa în vin nu a trăit în plictiseală și singurătate.

Deci cum spuneam, Iisus împlinise 30 de ani, vârstă la care a decis să își aleagă religia și să se boteze. Iisus avea o mamă cool, pe Fecioara Maria, care credea că nu trebuie să îți scufunzi copilul în apă când habar nu are ce e religia, ci trebuie să îl lași să își aleagă singur drumul spiritual. Când a crescut i-a zis: „Te-am lăsat să vezi ce religie îți place, dar mamă, nu te băga cu rastafarienii, că aia fumează mult. Și nu-i frumos să stai toată ziua cu jointu`-n gură”. Așa că Iisus a hotărât să se boteze pe 6 ianuarie, pe un ger de înghețase și apa Iordanului.

Dis de dimineață Iisus a ajuns pe malul Iordanului, unde Ioan, cunoscut prin cartier ca Botezătorul, scufunda niște copilași într-o cristelniță pentru spălarea păcatului strămoșesc. Îi băga cu capul în apă regulamentar, ca să nu facă șoc apneic de la primul contact cu creștinismul. Văzându-l pe Iisus la coadă, Ioan și-a amintit că are o datorie la Maria și a strigat: „Iată Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii”. A zâmbit lung spre Iisus și i-a făcut semn să sară peste persoanele de la coadă și să intre în față. Iisus a sărit, și a aterizat în picioare după un triplu șurub și o țucahara pe spate. 10!

„Cum vrei să te botez fiule? Am cristelnița cam mică pentru tine. Și de ce nu ai venit să te botezi când erai copil? Păi tu nu știi ce au spus babele din sat pentru că nu te-ai botezat? Au zis că ești din familie de rockeri!”, îi zise pe un ton dur Ioan Botezătorul. „Măcar dacă era apa caldă în cristelniță, ori Evian, da așa… Hai să mă botezi în râu. Cică băile în ape înghețate fac bine la inimă”. Și atunci, Ioan Botezătorul și Iisus intrară în apele reci ale Iordanului de li se micșoră pulsul ca la chinezi. Îl scufundă de trei ori sub apă, dar la ultima scufundare lui Iisus îi intră puțină apă în ochi. Când să deschidă ochii, totul era în ceață, și i se părea că sunt numai porumbei albi pe cer. „Nu mai bâzâii, că îți trece până te însori!”, îi spuse amuzat Ioan Botezătorul. „Acum hai pe mal să ne jucăm Prinde Crucea. Și dacă vrei, stai și tu la coadă pentru puțină apă sfântă de sărbători, ori să atingi crucea de gheață. Am pregătit câteva momente de dezmăț, așa ca pentru după de Revelion”, îi zise Ioan în timp ce îl invita la petrecerea ad-hoc.

Și distracția a continuam până seara. Ioan a rugat un alt preot să arunce în apă, dintr-o barcă, o cruce de lemn, și toți au înotat până la ea în apele reci, dar Iisus știa stilul fluture și a ajuns primul. Apoi au stat la coadă pentru apă sfințită în butoaie, și au privit cu orele la crucea de gheață. Spre seară unii au plecat cu Ursul, dar Iisus avea treabă dimineață, așa că a plecat cu ultimul autobuz.

Asta este adevărata poveste a botezului lui Iisus.

Popularity: 10%

Despre frumusețea uitată a superstițiilor

January 01, 2012 Horhe No comments

Revelionul acesta am fost un răzvrătit, un anarhist, un anti-trendăr. Nu mi-au zornăit buzunarele a solzi de pește, nu am mâncat pește, nu am purtat lenjerie roșie, nu am ținut averea monetară a familiei în buzunare, nu am mâncat nici un bob de strugure și nu am gustat nici măcar un strop de vin roșu, fiind adeptul blondei la halbă. Nici porc nu prea am savurat, înlocuit nu cu fructe de mare, dar cu mult mai aromatul curcan. Nu am dat nici tradiționalele SMS-uri, urale și pahare pe gât. Am încununat începutul de an cu aroganța supremă față de Univers: prima persoană intrată pe ușă era blondă, pentru că politețea bate superstiția. Hai să vedem acum cât „ghinion” aduce politețea. Oricum, dacă întâlneam o pisică neagră pe stradă o trăgeam eu de coadă prin fața mea. Și e ora 22:30 când scriu acest text. Mai am timp să dau cu mătura.

Titlurile din ziare spun că românul a exagerat și Revelionul acesta cu mâncarea, băutura, prostia și superstiția. Au respectat dogma strămoșească și s-au pus în cap, cu friptura de porc opintită-n gât, beți la volan și respectând datini pre-creștine (pre-creștine, un mod creștinesc de a evita cuvântul „păgân”).

Ne caracterizează tradițiile bahice, pâinea și ciomăgeala, dar nici o superstiție nu spune „să pui mâna pe o carte și să citești în prima zi a anului”? Pfiu, drace! Cum să citești când abia nimerești cheia în contact, locul de parcare și paharul de după?

Dacă vrei totuși să începi anul 2012 în tenta asta anti-superstițioasă, pune mână pe o carte. Și îți recomand o lectură ușoară, filosofie bună de citit pe șezlong, scaun de bucătărie, ori sugrumat de bara unui autobuz: Andrei Pleșu – „Despre frumusețea uitată a vieții”.

Cine a mai citit editorialele lui Andrei Pleșu din Dilema Veche sau Adevărul, și nu a spumegat că e „pro-băsist”/„depășit”/etc, știe că textele merită toate la un loc o copertă frumoasă. Tocmai asta este cartea de față. „Un compediu de înțelepciune cotidiană”, adunată din editorialele celor două publicații mai sus enumerate. Despre onoare, meserie, decență, bani, fericire, iubire, altruism, manele, televizor, ș.a.m.d, câte puțin din toate, atât cât e nevoie.

Un singur lucru am de obiectat, faptul că sunt multe referințe religioase, și nu îmi place să văd orice aspect al vieții prin spectrul Vechiului Testament/Noului Testament, dar îmi convine creștinismul temperat. Vorbim totuși de omul care a spus: „Nu știu de ce cred unii că Dumnezeu a avut o slăbiciune pentru întorsura Carpaților. Că vărful creației lui e situat în jurul Buzăului”.

Autor – Andrei Pleșu

Titlu – „Despre frumusețea uitată a vieții”

Editură – Humanitas

Alte detalii – Se găsește în librării și costă cât două șaorme mari și un cico.

Popularity: 8%

Hrușcă și-a schimbat religia!

December 27, 2011 Horhe No comments

În ciuda faptului că la casele de pariuri Hrușcă era trecut ca favorit pe viață în tabăra „românilor creștini, aleși ai lui `mniezo”, inventatorul brandului ler a schimbat taberele.

Adepții mbomboismului (Congo) i-au prezentat canado-românului o ofertă de nerefuzat: colinde indiferent de anotimp, plus 5 concerte anuale prin video-chat direct din Canada. Se pare că adepții Creatorului Vomei (Bombo este creatorul vomei în religia mbomboistă) au înțeles care este scopul marketingului și într-un final au ajuns la concluzia că nici Lady Gaga nu poate să o lălăie atâția ani cu cinci piese, precum Maestrul Hrușcă. Plus că Hrușcă adună anual mii de adepți ai creștinismului într-o sală unde le spune aceleași lucruri. Bomboiștii au nevoie de mai mulți adepți, și ei fiind pregătiți să ridice o Catedrală a Bombonirii Neamului pe Muntele Mangengenge.

Hrușcă a cugetat puțin, dar intens, până să semneze, motivând decizia finală prin faptul că oricum în România vine maxim două săptămâni pe an, deci poate strecura lerul românesc între sărbătorile congoleze de circumcizie (Mukanda) și festivalul literar de Lingala.

Congolezii sunt extaziați și abia așteaptă primul concert, afișele fiind deja lipite pe stâlpi, copaci, zebre și elefanți. De fapt, toți africanii îl iubesc pe Hrușcă și i se adresează pe Facebook cu numele de „Kubwa nyeupe mmiliki ler”, adică „Marele Alb Posesor de Ler”.

Ștefan Bănică Jr. și Fuego au declarat că se gândesc și ei să schimbe religia pentru că lumea nu mai vine la concert ca în alți ani, și impertinenți, românii le cer să compună alte piese. Bănică lucrează la o piesă rock n`roll pentru Zeul Mbaba Mwanna Waresa, iar Fuego se ajută de google translate pentru „Împodobește mama baobabul”.

Popularity: 12%

CÂND A ZBURAT CUCU’ CU AŢA!

December 24, 2011 Stancu No comments

..Cica exista odată, demult de tot, pe când femeile îl iubeau încă pe Mircea Radu şi bărbaţii urmăreau cu lacrimi în ochi „Inimă de ţigan”, un sătuc numit URLAAAŢI!

Şi-n locul ăsta liniştit şi frumos s-a întâmplat într-o zi ceva cutremurător. Un bărbat în toată firea, beţiv şi fără frică de Dumnezeu, s-a trezit de dimineaţă, ca din senin, şi a început să cânte cu un glas atât de dulce cum nu se mai auzise pe faţa pământului. Oamenii locului rămâneau împietriţi în faţa şi stau ziua-ntreagă de-l ascultau. Vorba se duse însă mai departe şi începuseră să vină şi străini ca să îşi „mângâie” urechile cu glasul bărbatului, ba chiar îl porecliseră „Cucu’”.

Eee, dar mai straniu de atât era că omul chiar avea glasul precum cel al păsării. Nu că nimerea notele cele mai grele, nu aşa! El începuse să ciripească cu adevărat: cu „cip-cirip” şi tot tacâmul. Aşa că nu după mult timp începu să umble vorba că păsăroiul de bărbat îl avea pe factorul X în el. Femeile mai slabe de înger, îngeraşul meu, începuseră să se cam sperie şi să privească pieziş spre dânsul.

Cea mai sceptică era însă, Pavela Şeling, fata bătrână, da’ înţeleaptă a satului. „Da, voce are, nu zic nu! Da’ nu de Cuc! Răspunsul meu este NU”, se încăpăţâna ea. Ba în convingerea ei că Cucu’ nu avea nici pe dra.. X!, Pavela se luă la harţă cu primarul, Marian Sână. Ăsta mai avuseze vedenii şi înainte cu factorul X, dar nimic real. Aşa că, şeful satului zicea că ar face pariu cu orice, chiar şi cu viaţa, că Cucu e semn din altă lume.

„Cucule”, zicea primaru’, „nu vrei tu să te dăm la televizor?”. Da’ păsăroiul nimic nu zicea, numa’ ciripea şi nimeni nu reuşea să comunice cu el.

Acu’ să vedeţi! Ideea bună o avu un pici cu muci la nas, căruia toţi îi ziceau Mircică sau Badea: „Mă proştilor”, zise ăla micu’, „vă învăţ eu ce să faceţi: aduceţi un papagal (că-s unii dintr-ăia mai deştepţi, bilingvi cum s-ar zice – vorbesc şi limba omului şi p’aia a păsărilor!)!”

Zis şi făcut! A doua zi papagalul era în sat. Îl chema Miai, zis a lu’ Morar, şi era cam pricăjit. Fusese adus de un ins cu voce de babă şi pus pe sketch-uri, care povestea că-l prinsese cu ajutorului unui buzdugan. Mă rog, nu conta asta.

„Arată-ne Cucu’!” zise omu’ cu papagalul. Numai că atunci când au mers la casa păsăroiului, era pustiu. Ăsta, ca orice Cuc, după ce se văzuse faimos, plecase de-acasă. Cum s-ar zice, îşi lăsase ouăle în grija cui o vrea.

Toţi au rămas atunci cu buza umflată. Numai Pavela, când a fost întrebată mai târziu de un reporter dacă Cucu îl avea pe X în el, a răspuns rânjind: „Îmi pare rău. Răspunsul meu este NU”.

Popularity: 12%

Atenție! Epidemie de botezuri mortale!

November 16, 2011 Horhe No comments

După ce am scăpat de gripa aviară și porcină, o altă pedeapsă se așterne asuprea poporului ales. În ultimele zile o epidemie de botezuri mortale a apărut deasupra României, majoritatea cazurilor fiind la majoritatea ortodoxă.

Stimați cititori ce aveți copii, grijă mare cum vă botezați pruncul. Unele persoane, cu frică de incapabili, recomandă să vă botezați copilul când acesta știe să facă scuba diving și e în stare să își aleagă singur religia. Altfel riscul este foarte mare. Copilul poate să și moară. La botez sau câțiva ani mai târziu luptând pentru vreun zeu. Depinde cum îi e „scris”.

Dacă totuși vă arde buzunarul să îl botezați când încă nu știe nici pe unde face pipi, ca să nu mai vorbim de păcatul strămoșesc, vă recomand să aveți mare grijă la preot, cădelniță, apă. Dacă puteți, aduceți un medic la botez. Preotul trebuie să fie treaz, așa că verificați respirația și mersul în linie dreaptă. Cădelnița trebuie omologată, apa caldă și pe marginea cazanului recomand un prosop, în cazul în care preotul are două mâini stângi.

Acestea fiind zise, aș ura viitorilor botezați „cu `mniezo înainte”, dar luând în considerare că accidentele de botez au avut loc în preajma lui, mă abțin.

Popularity: 13%

Ultimul text pe Numa`de bine.eu!

November 10, 2011 Horhe 1 Comment

Doamnelor și domnilor, stimați cititori și prieteni.

Cu durere în sufleu vă anunț că acesta este ultimul text pe blog. Da, a sosit Ziua Judecății și așa cum am fost îndemnat de toți pereții din București (Iisus vine! Porcăiți-vă!) am să mă opresc în penitență și iertare.

Vă invit pe toți să ne unim mâinile în așteptarea iertării și mânuirii… ăăă, mântuirii. Să ne iertăm apropiații, să trecem cu vederea peste crimele tuturor, violuri, pedofilii și alte ocări. Să ne unim ca frați. Să citim o ultimă știre din tabloid, să ne bucurăm ochiul cu o fată de la pagina 5 și să bem o bere bună.

Români, frați, prieteni. Mâine (11.11.2011), la ora 11:11, e posibil să dorm fiind obosit de la muncă. Vă rog să filmați Apocalipsa ca să văd și eu înregistrarea în timp ce aștept să intru la Judecarea de Apoi. Nu am pretenții să fie HD, dar să dați și voi un zoom pe fețele celor patru cavaleri.

În încheiere, un creștinesc „să mă ierte `mniezo”. Apropo, Vlad, îți dau datoria aia pe partea cealaltă. Cristi să aduci și tu laptopul să jucăm ceva. Adi, să îmi iau bicicleta? Ade, nu uita să îmi aduci și mie tricoul cu Ramones. E preferatul meu.

V-am pupat, numa` de bine!

Popularity: 4%

Capul Sfântului Andrei, invitat la Steaua – Maccabi Haifa

November 03, 2011 Horhe No comments

Pentru că nu şi-a permis să aducă Zidul Plângerii la Bucureşti, Gigi Becali a apelat la pila lui Divină şi a înaintat o invitaţie de onoare către Capul lu’ Sfântu’ Andrei pentru meciul de fotbal din această seară.

Capul Sfântului vine la meci împreună cu un sobor de preoţi, călugări şi fripturişti, şi va sta la dreapta lui Gigi în tribuna oficială. Înainte de meci Gigi a declarat următoarele: “După ce l-am pupat acum câteva zile la Patriarhie, eu şi Capul lui Sfântu’ Andrei am rămas în relaţii foarte bune. Plus că relaţia mea cu ‘mniezo a făcut să ne împrietenim foarte repede. M-am gândit că nu putem să îi batem pe israelieni decât cu mult ajutor divin, şi cum Zidul Plângerii e al lor, Andrei e al nostru. Bag mâna în focul Ghenei că le dăm 5 în seara asta. Dacă nu, le dau la toţi un cap în gură!”.

De asemenea, reprezentanţii BOR au menţionat, simplu şi sec aşa cum o fac mereu, că: “invitaţia lui domnul George Becali o să fie onorată pentru că trăim vremuri tulburi şi Biserica Ortodoxă vrea să se pună bine cu orice candidat la Cotroceni. Plus că, după ce am ajutat toţi săracii şi nemâncaţii din România, vrem să ajutăm şi sportul. ‘mniezo s-ajute!”.

Suporterii care vor să-l pupe pe Sfântu’ Andrei sunt rugaţi să respecte ordinea de pe bilete şi să se lepede de petardele şi fumigienele din orificii.

Aşa să ne ajute numa’ de bine!