Tag Archives: ecologist

Fata de la pagina care nu se publică

Lumea îşi face mereu o părere greşită despre “fetele de la paginile 3,5,…,69″. Adică lumea e aşa individioasă încât crede că numai rudele fetelor se laudă cu apariţia în ziare. Greşit. Cunosc doi tractorişti şi un poliţist comunitar care numai pozele alea ştiu să le citească din ziar. Plus că aceste fete au multe de oferit ochiului şi societăţii. Altfel cum îţi explici faptul că aceste fete apar în preajma unor texte atât de moralizatoare precum cele ale lui Bichir The Panarame Hunter?

Mi-am făcut timp liber, aproximativ trei minute, şi am studiat un număr impresionant de “fete de pagină” astfel încât am ajuns la următoarea concluzie:

Majoritatea sunt românce şi provin din toate cele patru zări ale Grădinii Carpatice. Ca vârste am observat că sunt de la 18 până la 27-28 de ani, dar cele din urmă sunt deja bătrâne. “Fata de la pagină” este o fire complexă, şi îşi găseşte cu greu primele cuvinte. Uneori este doar o simplă studentă, doar cuplată, cu plată sau buticăreasă. Ironic, astăzi, pe un site cu “fete de pagină”, toate trei afişate sunt studente şi au iubit. Poate aşa e trendul.

Balanţa carierelor este de-a dreptul nebună. Moldoveanca vrea să fie Inginer Geodezic, Ardeleanca optează pentru o carieră de kinetoterapeut. Singura mai visătoare şi realistă e Munteaca. Ea ştie, şi vrea, să joace în filme. Nu spune ce filme, de accea spun că e realistă. Spectrul filmelor e larg. Intră ea undeva.

La caracterizarea fizică întâmpinăm reale probleme de orientare pe propriul corp. Una dintre duduiţe se laudă cu talia ei. Plină de colăcei. O alta se laudă cu derierul senzaţional. Cu toate astea, în poză i se vede doar faţa. Hm… Iar ultima ne incită imaginaţia cu picioarele ei lungi şi senzuale. Fiind pozată de la bust în sus.

Legat de viaţa sexuală, toate sunt virgine, indubitabil, doar că unele consideră sexul la prima întâlnire o provocare. Probabil provocarea e din partea masculului. În ciuda acestor homo femelas violatus, exemplele de astăzi (19 iunie) consideră amorul la prima întâlnire ca fiind inadmisibil. Bravo fetelor. O să pierdeţi concursul cu demnitate.

Şi “fetele de pagină” se distrează. Multe văd că pe muzică rock, dar după feţe par că ascultă “manele plus de toate”. Ultimul lucru interesant la ele şi această rubrică este modul în care pot fi cucerite. E clar nu? Bărbatul ideal trebuie să fie: inteligent, decent, modest, cu simţul umorului, să nu bea, să nu fumeze, să doneze sânge, să facă muncă voluntară, să gătească împreună cu ea, să îşi dorească maxim doi copii, să iubească natura, poezia, proza, romanele de dragoste, Dilema Veche, umorul sec, satira, berea fără alcool, ieşirile la bibliotecă, să fie atent, sensibil, să plângă la Titanic, să nu se uite la Bianca Drăguşanu, să nu iubească pentru corp ci pentru suflet, să fie student, poate chiar absolvent la trei facultăţi, salariu modest, dar mare, să nu conducă, dar dacă o face să fie un Hummer hibrid, eco şi electric. Dacă nu găsesc un tip cu toate aceste calităţi pariez că se mulţumesc şi cu cei doi tractorişti sau poliţistul comunitar de care vă spuneam la început.

P.S. – unde dintre concurente menţionează că atunci când merge în club consumă “Zombi”. Asta e o băutură sau aşa se spune acum când bei până te faci “fată de pagină”?

Fata de la pagina care nu se publică niciodată

Popularity: 10%

La Brăila e fericirea.

O tot bat la cap să ne mutăm din tomberonul ăsta de oraş de când ne-am cunoscut, dar cu toate astea ea e încăpăţânată şi vrea un oraş cu “chestii” (metrou, magazine deschise noaptea, etc). Eu în schimb nu pot să mă împac deloc cu ideea că îmi consum existenţa într-un oraş gri, ultra-aglomerat şi lipsit de orice formă de civilizaţie. Chiar şi acolo unde mai dai de homo civilizatus sigur apare un mamut care să strice totul. “Păi şi crezi că în alte oraşe nu sunt nesimţiţi?”. Ba da. Dar nu sunt mai puţini, daca e lume mai puţină? Şi eu nu am auzit niciodată de “Mârlanul/Miticul/Gherţoiul de Timişoara/Cluj/Braşov”.

“Lasă dragă că am văzut eu pe Descopery cum nişte cetăţeni respectabili din SUA au renunţat la viaţa <<dă oraş luxos>> precum New York, Chicago, Miami, şi au trecut pe modul eco. Şi-au construit case în zone mai liniştite, case dotate cu de toate. Panouri solare, generatoare eoliene, sistem de irigaţii din apa de ploaie şi tot felul de astfel de invenţii… Nu că e mişto? Plus că aveau şi WC în casă, nu în curtea casei. Îţi spun eu, e LUX!”. Ăsta e măreţul meu plan, şi ciudat, eu chiar nu sunt ecologist. Dar sunt sătul de dependenţa asta de companii (de gaz, de electricitate, apă, etc.). Cred că vă e clar faptul că o femeie pragmatică nu o să asculte planul unui “boem”.

Aşa că trebuie să caut în continuare locuri unde ea să aibe civilizaţie, şi eu linişte. Şi am găsit. Nimeni nu ştie, dar postul de televiziune Taraf TV promovează turismul în România. Într-una din nopţile când urmăream, ca de obicei, Taraf TV, a apărut pe sticlă domnul Nelu Vlad, cu piesa “La noi la Brăila”. Din prima am descoperit frumuseţile oraşului Brăila, piesajele fiind minunat prezentate pe un ecran verde (green screen). Probabil domnul Nelu Vlad când a auzit că va filma videoclip cu green screen a concluzionat că trebuie să poarte verde. Şi de acolo minunatul efect de “peisaj în măţăraie”.

Nu mai e nevoie să o conving că Brăila este un oraş numai bun pentru amândoi. Are magazine, flori, femei, Nelu Vlad, Dunăre, toalete în case, copaci, parcuri, femei, Tanti Elvira, etc.

Zi tu că nu e dezmăţ? Îmi vine să valsez nu alta…

Popularity: 13%

Un proiect de nota 20+2 cm pe lună

Sunt un student model. Am început bine, nu? Spun purul adevăr cu toată modestia de care mă simt în stare. Sunt un produs finisat al Ministerului Educaţiei şi mă mândresc fără ezitare cu notele de 7-8 pe care le obţin. Se poate mai bine, dar eu sunt… boem… îmi place aşa.

La facultate nu fac nazuri. Colegii care mă cunosc ştiu că sunt genial,dar îi las pe ei să mă laude la secţiunea “comentarii”. Trebuie să le reamintesc faptul că părerile lor nu pot include cuvinte ca: “minciuni“, “mănânci baclavale“, “ce-ţi place să minţi” ş.a.m.d, deoarece blogul meu şterge astfel de comentarii. Nu ştiu din ce motiv.

Nici profesorii nu sunt deranjaţi de mine. Chiar deloc. Sunt un student atât de emininche încât nu doresc să îmi deranjez tutorii cu prezenţa. Şi chiar dacă vreau să îmi chinui mentorii cu prezenţa, mereu se găseşte ceva inevitabil ce mă pune în situaţia neplăcută de a rămâne acasă, cu telecomanda pe burtă, mâna pe telecomandă şi dulciuri în jurul meu. Viaţa e greu.

Acum în sesiune situaţia se schimbă dramatic. Trebuie să merg la facultate. Ceea ce mă onorează, mai ales că la ora asta (06:30) mă salut cu naşii în Gara de Sud Ploieşti de parcă ne şpăguim de la inaugurararea CFR. Mă duc la facultate pentru a preda un blog. Da, aţi auzit bine, în secolul vitezei merg cu trenul personal (ironic, vorbeam de viteză) până la Capitală ca să las un link pe o foaie. Atâta drum doar ca să consum. Eu chiar vreau să fiu ecologist, dar lumea nu mă lasă. Ştiţi cât curent o să consum azi în procesul de plimbare cu liftul prin facultate? Mult. Când eram copil îmi doream să fiu liftier, deci vă daţi seama ce nostalgii mă apucă în cutia instituţiei.

Acum să trec la partea importantă. Eu mă străduiesc din toate circumvoluţiunile să fac un proiect cât mai reuşit, dar se pare că Gugle îşi bagă reclama acolo unde nu îi fierbe oala, şi mătrăşeşte frumuseţe de blog. Următoarea poză a fost realizată de un coleg, fan al muncii mele, personaj ce nu va ezita să comenteze foarte plastic acest text (fraze gen: “ai minţit poporul” înseamnă, de fapt “ai spus adevărul frăţie”).

Nu-i aşa că merit nota 10?

Popularity: 11%

Praktic e mai bine aşa!

Din ciclul „eco, eco, dar benzina e pe bani!”, compania Petrom a demonstrat prin ultima campanie/concurs/reclamă că lupta pentru ecologizarea naţională se duce până acolo unde intervin interesele financiare.

Recent se difuzează o reclamă la televizor, spot în care românii sunt îndemnaţi să nu mai improvizeze (transportatul cu bicicleta, triciclete, skateboard) în detrimentul alimentării cu benzină/ motorină… de la Petrom. Minunată idee, pe fondul creşterii preţului la carburant, plus campaniile de ecologizare ale companiei Petrom.

Şi poate că această campanie (cumperi de o sumă şi primeşti benzină în schimb) nu mă deranjează aşa de mult precum reclama. De ce oare se mai străduiesc oamenii în campaniile eco să ne convingă de faptul că bicicleta e folositoare, dacă în viziunea Petrom e o corvoadă?

Se demonstrează încă odată că atitudinea eco e bună şi la profit.

Popularity: 6%

Buricesc pentru tine!

Am hotărât că e timpul să mă uit şi eu la Dansez pentru tine. Deja e a n-şpea ediţie şi eu nu ştiu decât că Bănică cântă non-stop, blonda e din filmul “Surprize, Surprize” cu Andreea Marin, şi Mihai Petre dă note la fel de proaste precum joacă în telenovele.

Să vezi minune. E chiar aşa cum mă aşteptam. O buriceală lungă, plină de suspans, suspine şi momente de tortură psihică. De exemplu, ştiai că fiecare pereche de la duel este torturată emoţional înainte să danseze? Da. Ori apare una bucată prieten să te ceară de nevastă (cu gândul că se bucură şi el puţin de premiu), ori vine o soră îndepărtată să te susţină la lacrimi. Mai dansează tu după ce ai genunchii presaţi de un inel cu o piatră cât zirconiul!

Am pierdut minute bune, în care am văzut că Bote dansează aşa cum e: un heterosexual neînţeles, Mureşan mai bine şi-ar bate partenera pentru că oricum e brutal în mişcări, iar juriul se poartă ca Zeii pe Pământ, mirosind a aere de vedete şi dansatori de la o poştă din Ploieşti. Singura excepţie de la regula din juriu o face Mihai Petre care nu îşi mai încape în colanţi de bun ce e. Mă, a făcut Acasă TV actor din el? A făcut! Atunci nu mai comentez…

Cu puţinul ochi de dansator pe care îl am (mai dansez pe sub mese la Balul Vienez), am observat că o tânără ţigancă (specific şi etnia că poate e nevoie) a dansat foarte bine la duel. Dom`le a întors salsa pe toate părţile de nu îşi mai vedea capul partenerul. Şi a fost descalificată în detrimentul perechii Bucurenci-O Fată. Nu vroiam răul celor doi, dar Bucurenci dansează ca un praz (eco), iar tema aleasă de ei a fost spectaculoasă, nu graţioasă. Dar de… juriul şi spectatorul văd totul altfel.

Nu mă mai chinui să înţeleg concursul, mai ales că Botezatu se plânge ca o fetiţă (mi scuzi de aluzie), de parcă nici nu dansează pentru 100 de mii de coco.

P.S. – De ce Ştefan Bănică i se adresează lui Will cu apelativul “micuţule”? Ce ştie el?

Popularity: 3%