Moşule, dacă vrei să îmi aduci un cadou, aşa NU! Te rog. Nu am fost aşa de rău…
E frumoasă, e senzuală, e LOREDANA!, dar aşteaptă să vorbească!
E o fată fâşneaţă (nivel maxim al intelectului, imediat după “Einstein” şi “Mensa”), şi de meserie fotomodel şi dansatoare în club. E o meserie.
Arată foarte bine. E tencuită, solarizată şi botoxată. E un dezmăţ feminin!
Şocant, prin secunda 50 fenomenul VORBEŞTE!
Citeşte continuarea pe NEBUNII DE LA RADIO.RO
Popularity: 4%
Ca orice cetăţean al acestei patrii, la un anumit moment al existenţei am nevoie de diploma de bacaloreat. De unde procur dihania palidă? De la secretariatul liceului. Liceu care nu a fost un cimitir, ci mai degrabă un împinge-tava-cu-alcool. Dar distracţia începe în poarta liceului.
“Oare mai lucrează secretarele?”. Aia grasă şi colega ei slabă (ce amuzant sună), care se întreceau în rezultate la solitaire. Poate nu… Big Bang ajută!
ŢEAPĂ! E vineri. Uşa e închisă. Ieri Adelina a fost dată afară când a încercat să afle ceva informaţii pentru mine. Secretara a spus că “ajunge cu atâtea întrebari”. O cred. Eram conştient că o trimit pe drumul de pierzanie al neuronilor şi răbdării. Acum este rândul meu. După scări apare secretara. Slaba! Sunt mort!
” CE VREI!”. A spune “ce doreşti” e deja perimat. A urla este la modă. “Sărut mâna (chiar dacă nu trebuia, am spus-o şi pe asta), diploma de Bac. Am vorbit cu directorul şi”.
” ŞI CE!? NU ÎŢI DAU NIMIC! EU PLEC LA MINISTER!”. Eu nu cedez, doar vin de la Ploieşti pentru diplomă. “Am vorbit cu directorul şi a spus să vin azi”. Chiar a spus. “Nu durează nici 2 minute!”.
“SĂ TE ÎNTORCI LUNI DUPĂ DIPLOMĂ!”. Să mă întorc o… doamne apără şi păzeşte! Îmi venea să îl pun pe Tibby pe ea. Tibby blogărul.
FEMEIE, “diploma vă rog. Am plecat de la muncă pentru ea. Am nevoie urgent”. “BINE! DAR CE AI FĂCUT UN AN!?”. “Am muncit…”. “AHAAAAAA!!! DECI VREI SĂ ZICI CĂ EU NU MUNCESC, DA!?”… Linişte.
Căuta isterică şi din când în când mai arunca un decibel. Eu sunt calm din fire, dar aşa îmi venea să îi dau mucu la solitaire. A găsit în cele din urmă diplomă. Sunt chiar eu. Şi nu e nimic greşit pe ea. Mă mir că diploma e bună, pentru că îmi confirmă faptul că ea a muncit la diplome. Vaca, nu a putut să îmi treacă 10,25 la română. Nu mai spun nimic. Înşfac diploma şi sar pe geam. Arunc o grenadă înapoi pe geam, strig “SPINNEN GRENADEN!” şi mă bucur cu sânge rece la imaginea horror. Din ea ţâşneau cărţi de joc digitale.
La dreapta statuii lui Nichita Stănescu se va afla un monument: ” Eroul Necunoscut Bonea George! Un războinic visător împotriva hoardelor de caprine, ovine şi cabaline din spatele birourilor!”.
Popularity: 1%
E ea. Imbracata numai in roz din cap pana in picioare. Obsedata de roz si viseaza totul in roz. Arata ca o bomboana dintr-un brad daramat de kitch. Imaginea bombastica o face sa sara si in ochi orbilor. Si nu se opreste aici.
Are mersul gratios, precum o gaina beata pe cioburi sparte. Calca suav, printre mortii parfumului ei din Europa. Angro-ul. In urma ei, dara de parfum roz, imi produce eczeme si caderi masive de par. Merge in rasini.
Se apropie de mine si se uita adanc in ochii mei. Eu ma uit adanc in golul din creierul ei, tapetat cu roz, si ma gandesc ca sunt prea tanar sa mor in chinuri vizuale. Imi sopteste la ureche, intr-o engleza stricata, ceva ce cu greu am inteles, neintelegand daca e “love you” sau “f*ck you”. Ii apreciez delicatetea verbala, si o imping cu o scarba plina de recunostinta, sperand sa cada pe scari. Bineinteles roz.
Isi scoate telefonul (roz daca mai are rost), si porneste pickup-ul doldora de manele. Ii spun ca nu apreciez genul, si o rog sa isi bage castile…in ureche. Se uita scarbita la mine, imi rade in nas, si da mai tare. Incepe sa miste suncile, cu o gratie groteasca, pe ritmul manelelor. Danseaza senzual pe o melodie dedicata unei “mame” moarte. Ii apreciez inca odata gusturile, si o felicit pentru recitalul de zile mari (deja ziua se scurgea efemer pe langa mine).
O rog sa imi spuna ceva despre ea. Imi povesteste despre obiceiurile ei scabroase si cum aprecieaza oamenii mai inteligenti ca ea. Am realizat ca iubeste pe toata lumea. Isi prezinta trecutul, si o ascult cu acelasi interes. Zero.
Imi spune ca e virgina si ca atunci cand va fi mare vrea sa fie tot virgina. Imi spun ca e ceva ce se castiga in timp. Vrea pace mondiala, dar e de o vanitate si ura de neinteles. Uraste tot ce nu e al ei. Si iubeste, bineinteles, rozul.
O rog sa isi coboare tricoul mai jos. Ii vad burta aplecata peste slit. Si ea vede ce am mancat in dimineata aceea. Ma ia de mana, ma iau de Soarta. Ma strange de mana, ma strang de gat.
Vorbeste ca o birjareasa. Nu ma atrage deloc, dar imi da de gandit ca undeva in lume sunt peste 1 miliard de femei mai atragatoare. Ea e doar un exemplu prost. Ma uit tandru in ochii ei si ii spun ca imi provoaca dureri pe retina si creierul mi se netezeste daca o mai ascult mult. Polueaza totul, deci polutie peste tot in jurul ei. Ii multumesc in genunchi ca pleaca. Sau eram daramat de acelasi miros.
Ea e “doamna” mea in roz. Femeia care prin gabarit, imi umple ziua, si prin prostie, o face mai usoara.
Morala?
Popularity: 1%
Loading ...
