Film @ Numa' de bine.eu

Dacă plângi după o fată, să fie memorabil!

October 10, 2011 Horhe 2 Comments

Prima dată când plângi după o fată trebuie să fie memorabil. Altfel uiţi repede, nu are nici un farmec şi să nu uităm că “Şi băieţii plâng câteodată”. Poate că te-a părăsit ea, te-a înşelat, ai înşelat-o tu şi îţi pare rău, ori precum în cazul meu, au intervenit păriţii. Dar acum să nu credeţi că am părinţi demni de operele shakespeariene. În ciuda faptului că am pierdut două lucruri în urma acestui eveniment, poveste începe cam aşa:

Cred că aveam vreo 11 ani şi în locul restaurantului de la parter s-au instalat nişte penticostali/evanghelişti care puneau în fiecare seară filme la un proiector vechi precum cel din searialul M.A.S.H., iar ziua ne băteau la uşă şi ne întrebau dacă “l-am găsit pe Iisus?” şi dacă vrem să venim la ora 20:00 să vedem filmul cu Iisus. O bună ocazie să merg la “cinema” şi să scape mama de mine pentru câteva ore, oricum eram la 1 minut de casă şi ştia unde sunt. “Şi nu poţi să păţeşti nimic cu nişte oameni credincioşi”. Să îi spui asta lui Papa Benedict şi preotului de la Tanacu. Dar asta e altă poveste.

Nu mai ştiu cum se numeşte, dar o să îi spunem Y pentru că sună feminin. Y avea cam 14 ani, păr roşcovan, puţin mai durdulie şi şase degete la o mână, dar nu mai ţin minte care. Şi Y mă plăcea pe mine, în detrimentul celorlalţi de vârsta ei, pentru că eram amuzant. În prima seară când ne-am întâlnit am dat din mine cele mai bune glume până am ajuns să fiu luat de gât şi să devin protejatul ei. Ceilalţi erau geloşi, dar nu se puteau pune cu mine. Eram mic, slab, pletos şi amuzant. Calităţi pentru care fetele adoră pudelii. Nu cred că mai e nevoie să vă spun că filmul nu mai conta. Stăteam sprijiniţi unul pe celălat şi ne uitam cum îl crucifică pe Iisus. Dar nu prea ne interesa asta. Preferam să facem animale din degete în lumina proiectorului şi să râdem de cei mari care se pupau în umbra “cinematografului”.

În a doua seară relaţia avansase. Iisus era tot acolo pe ecran, de la botez până la crucificare, şi noi în primul rând (a se observa că invers proporţional cu vârsta e şi poziţia ta cu o fată în cinema <<mic-în faţă>><<mare-în spate>>). Ne-am ţinut de mână şi din când în când ne mai întrebam ce ne place să facem în timpul liber. Dacă asta nu e relaţie, eu nu ştiu ce e. Dar totul avea să se termine mai repede decât ar putea spune evangheliştii “Iisus vine! Pocăiţi-vă!”.

Ne-am propus deja să avem o întâlnire. Unde altundeva dacă nu la “cinema”, în a treia seară de răstignire mesianică. În primul rând, noi doi, încă o seară. Ăsta clar e primul date. Dar astrele, planetele, probabil Dumnezeul creştin-ortodox şi notele de la şcoală aveau să se opună. De fapt ultimele erau motivul. Al n-jpelea 4 la matematică a enervat-o pe mama şi a spus “Gata cu filmul în seara asta! Stai acasă!”. Am încercat să îi explic faptul că mă văd cu o fată, roşcată, mai mare cu trei ani (fetish?), şase degete la o mână (fetish?), şi că o să iau mereu 4 la matematică. De asta a reuşit să se convingă singură până am terminat liceul. Dar a zis “nu şi nu!”. Şi uite aşa mama se împotrivea iubirii sincere şi se punea zid între mine şi Y, între mine şi o altă crucificare mesianică. Mă gândesc şi acum că Y a stat şi a aşteptat, iar când a văzut că nu mai vin a spus ceva ce mă doare şi acum dacă aud: “e ca toţi ceilalţi!”. În seara aia am plâns pentru prima dată după o fată, după o întâlnire, un film cu Iisus, o seară gratis de cinema.

Dacă ai şase degete la o mână, ştii că portarul Tafarel apăra mai bine după ce “l-a găsit pe Iisus” şi citeşti textul ăsta, să ştii că mama a fost de vină.

…

Înainte să înceapă filmul cu Iisus era mereu un teaser de 10-15 minute în care ne erau prezentaţi oameni celebri care după ce au devenit credincioşi au ajuns să fie mai buni în domeniul lor. Un astfel de exemplu era portarul brazilian Tafarel. Montajul video îl arăta ca pe o epavă sportivă până să meargă la biserică. După iluminare a devenit marele portar care a făcut istorie. Aşa spunea, colorat pe peretele alb, în film. Iar în aceea seară l-am întrebat pe tata:

- E adevărat că Tafarel era varză până să creadă în Dumnezeu?

- Ce? Ce dracu’ vă învaţă ăia acolo?

Popularity: 4%

Farmacia inimiiiiiiiii!

October 10, 2011 Horhe No comments

Se apropie sfântul moment în care ne vom înghiontii spre a pupa oscioarele Paraschievei. Asta dacă nu se întâmplă asta deja. Oricum, nu asta e important. Ştiţi reclama la Catena cu “Muzeul Ţăranului Român. Muzeul tuturor românilor. Mihai Eminescu. Poetul tuturor românilor…”. De fapt, asta e versiunea actuală (făcută la 8 dimineaţa).

Popularity: 5%

Lucruri nebuneşti pe care le faci când iubeşti

September 14, 2011 Horhe No comments

Atunci când eşti îndrăgostit eşti în stare de multe lucruri. Ajungi să cânţi pe stradă fără motiv, ţipi, măzgăleşti pereţi, dansezi şi lista poate continua. Din dragoste renunţi la hobby-uri pe care ea nu le acceptă, îţi schimbi garderoba (cică hainele mototolite şi de pe jos nu se mai poartă) şi câteva idealuri (gata! nu mă mai fac paraşutist).

Din dragoste renunţi la multe. Dar cel mai trist e când renunţi la zeci de minute bune, şi nici măcar pentru Ea, cât pentru un film. În general Ea alege filme romantice, siropoase, girl-ish şi visătoare. Nu mă deranjează. Uneori sunt bune şi astea, şi da, “A walk to remember” e un film foarte bun. Şi “Leap year”. Pentru că are un soundtrack frumos şi pe alocuri se aud şi Flogging Molly.

Dar ne întoarcem la ale noastre. După ce mi-am pierdut singur, de capul meu, o oră jumate la Poker, am hotărât, mai mult la presiunea ei, să acordăm o oră jumătate noului Bună, ce faci? Mare greşeală, mult timp pierdut când puteam să ne uităm pe pereţi.

“De ce tot oftezi? De ce te tot foieşti? Ce nu îţi place? Ok, opreşte filmul că văd că nu mai rezişti!”. Asta a spus Adelina timp de 30 de minute, timp în care făceam tot posibilul să mă relaxez la film. Dar nimic. Am apreciat faptul că e printre singurele filme româneşti făcute cu mai mult de o cameră de filmat. Cadre inteligente, frumoase, imagine superbă, sunet extraordinar. Dar atât. Şi povestea e simpatică, doar că, un personaj băgat aiurea în scenariu a stricat tot.

Actorii sunt buni, dar nu de film. Cel puţin personajele principale sunt ok, dar lipsite de naturaleţe în faţa camerei. Şi cam atât.

Până la urmă filmul a fost atât de bun şi pentru ea că a adormit după 30 de minute. Oricum, de la acest text încolo va fi o mare presiune pe mine să aleg un film bun. Bun aşa, ne întoarcem la Poveste din Bronx. Şi dacă vrea film românesc, Actorul şi sălbaticii. Nu cred că se poate mai bine.

Popularity: 6%

Gâdilă o carte sub copertă…

September 13, 2011 Horhe No comments

De mult nu am mai pipăit o carte sub copertă, acum fiind un adept al cărţilor electronice şi audio-book-urilor. De, cărţile în varianta originală sunt scumpe şi pe internet găseşti publicaţii peste care nu ai fi aruncat niciodată un ochi. Din acest ciclu vă recomand Ghidul tatălui în sala de naştere de Mark Smith.

Din câte ştiam eu, la români, tatăl nu ajunge până în sala de naştere. Cel mult dacă îşi aminteşte să îşi ducă fumea la spital, dar în rest e mereu reţinut cu treburi: bea cu ăla, fă cinste lui X, dă de la băut la Y, mai trage o duşcă la Z acasă, etc. Aşa că dacă ai un tată bucuros de venirea ta pe lume, o să îl vezi, pentru prima dată, pe la 11 ani, când iese din coma alcoolică produsă de venirea ta pe lume. Şi într-un fel e bine, nu vrei ca tăticul tău beţiv să fie în preajma unei femei gravide cu toane (vezi ştirile cu gravidele bătute).

Dar la străineji e altfel. Ca şi la noi, mai nou ţi se permite, ca tată, să îţi bagi capul la propriu în… poarta raiului şi să vezi “de unde vin copiii”. Acum dacă eşti spontan poţi să filmezi, nu de alta dar sunt sigur că la un moment dat, pe la 14 ani, o să vrei să îi arăţi fiului cum şi-a chinuit mama cu capul lui mare şi încăpăţânarea de a rămâne înăuntru. Şi mama o să vrea să se audă ţipând. Asta da filmare de văzut peste ani. Şi 3D, mai nou. Dacă eşti vedetă e mai simplu. Chemi televiziunea, îşi bagă ăia carul de reportaj între cracii tăi, Realitatea TV transmite din elicopter de deasupra ta şi Antena 3 face un studio în dreapta medicului de unde comentează lipsa lui Băsescu la un astfel de eveniment. Şi într-un final, toţi proştii se uită la tine la TV cum naşti. Ca orice femeie.

Cam din anii ’70 li se permite bărbaţilor să asiste la naştere, rezultat al mişcării feministe, dizolvării familiei nucleare, etc etc. Totul coincide cu apariţia femeii de afaceri, ocupate, femeie ce îşi implică bărbatul în treburile casnice. Probabil o să vină şi perioada când bărbatul va fi trimis să nască pentru ea. Mai e până atunci.

Mark Smith atrage atenţia că până în momentul naşterii, ca bărbat, o să treci prin multe: poftele femeii, crizele ei, crizele tale la crizele ei, nopţi nedormite că are mereu greţuri, ori vrea X şi Y. Dar înghiţi totul că nu a vrut singură copil de capul ei. Ţi-ai pus şi tu capul la contribuţie pentru asta.

Cartea te poartă de la primii paşi, până la travaliu, sala de aşteptare, pachetul de spital, cum să stai calm, cum să o calmezi pe EA, ce să îi dai să mănânce, ce să îi spui, şi trece şi prin “date tehnice” precum mărimea pelvisului, date despre cezariană, etc. Se omite aglomeraţia din trafic când disperat nu ştii cum să ajungi mai repede la spital. De asemenea, nu se menţionează nimic de meciul de fotbal din seara când femeia “are chef” să nască. Nici de faptul că nu ai nici o bodegă aproape ca să bei de fericire ca tot românul. V-am spus că asta e o carte pentru străineji.

Cartea are doar 47 de pagini, aşa că nu e o lectură prea grea. Când nu te cerţi cu EA pe telecomandă, poţi să răsfoieşti cartea de faţă cu ea. Măcăr îi arăţi că îţi pasă, că nu eşti ca toţi ceilalţi, chiar dacă tu îţi faci în cap lista cu prietenii cărora le vei da de băut.

Popularity: 6%

În curând, un nou filmuleţ:

August 17, 2011 Horhe No comments

În curând revin cu filmuleţele plictisitoare pe Cuvântul Meu Tivi. Despre:

Popularity: 4%

Ce-mi doresc de ziua mea

July 25, 2011 Horhe 2 Comments

- să dorm seara;

- să mănânc mai mult;

- să fiu cuminte;

- să mănânc legumele din ciorbă;

- să câştig la Loto fără să joc;

- să fiu sănătos tun, nu praştie;

- să mi se maturizeze ficatul;

- să ajung la performanţe notabile în a sta degeaba;

…

Şi lista poate continua.

P.S. – Cine îmi spune o asemănare şi o deosebire între cele două poze câştigă o conservă cu hamsii.

Popularity: 6%

Choy Lee Fut vs. Hanna

July 18, 2011 Horhe No comments

Titlul pare demn de o luptă din jocul Street Fighter, dar tot ce vei lectura mai jos se bazează pe un studiu amplu şi complet obiectiv.

Recent am vizionat filmul Hanna. Acela cu puştoaica de 14 ani, mutantă şi bătăuşă. Tot recent am vizionat şi filmul Choy Lee Fut. Genul de asiatic ce merge pe pereţi şi te bate cu unghia de la picior. E clar că ambele personaje îl bat pe Bruce Lee, Van Damme şi Chuck Noris cu capul legat la spate, dar care e mai bun dintre ei doi?

Voi face un studiu exact cum fac oamenii de ştiinţă de pe Discovery când vor să afle cine câştigă o luptă dintre un Brusturel de câmpie şi Bivolul de ţară. Scenariul este următorul:

Hanna şi Choy Lee Fut sunt colegi de clasă. Într-o zi, Choy Lee Fut nu îşi face tema la mate şi îi spune Hannei:

- Băi, aseară mi-a murit bunica. Îmi dai şi mie tema la mate?

- Nu. Că bunica ta moare de patru ori pe săptămână şi oricum eu mă chinui să învâţ ca să pot lua un 6 la Bac. Prostule!

- Fă da eşti dintr-ălea? Tocilara dreacu!

- Ce mi-ai zis? Bă săracule! Te sparg! Acum, tu cu mine, în faţa Cancelariei!

- Bine.

… 5 secunde mai târziu, în faţa Cancelariei. În public Spider-Man, Wolverine şi mulţi alţii…

Hanna se apropie de Choy Lee Fut şi încearcă să îl seducă, dar nu ştie cum pentru că a copilărit în pădure. Choy Lee Fut îşi dă seama de lipsa de feminitate a Hannei şi îi dă un upercut cu limba. Da, chinezii pot face asta. Hanna se enervează. Scoate un cuţit şi se apropie ameninţător de Lee Fut, care urcă pe tavan şi de acolo planează în poziţia Cocorul Tocilar spre Hanna. În tot acest timp paznicii BGS nu intervin pentru că abordau două liceence mai dezvoltate.

Hanna aruncă cuţitul după Lee Fut şi îi taie unghia mică de la piciorul stâng. Acesta se dezechilibrează în aer şi cade. Hanna se apropie de el şi îl ea în braţe. Te aştepţi ca în orice secundă să îi rupă gâtul, dar Lee Fut mai are un as în mâneca. Îi place lupta corp la corp, aşa că o pipăie pe Hanna. Cei doi se despart şi continuă lupta din priviri.

Tensiunea creşte şi camerele video din liceu au venit să filmeze singure lupta. E o filmare mai amplă şi detaliată ca filmele scumpe. În cele din urmă cei doi încep să alerge unul spre celălat şi să urle. E clar că urmează o ciocnire frontală. Şi aleargă… şi aleargă… şi aleargă… BUF! Hanna se împiedică de rotula lui Lee Fut şi cade. Acesta o vede pe jos şi se apropie să o ridice. Aceasta simte gestul lui mărinimos şi decide că “Lee Fut nu e aşa rău… e chiar simpatic. Măcar nu e ca ţăranul de Choy Lee Vasile care vine tot anul şcolar în trening”. Între cei doi are loc o scânteie…

Şi de atunci Hanna îi face temele lui Choy Lee Fut. Aşa e când eşti tânăr şi te îndrăgosteşti.

Popularity: 6%

To Fast To Furia Maro!

July 06, 2011 Horhe 2 Comments

Oameni buni, cu sufleu bun, după ani de “vă roooog” şi “dă şi mie!”, am reuşit să îmi cumpăr bicicletă. Un moment de o importanţă crucială. Ştiu, îmi vine să mă pup şi premiez singur, dar vă las pe voi să faceţi asta. Şi îi mulţumesc şi lui Adi care şi-a pierdut ore bune din viaţă în căutarea unei bibiclete care să se încadreze în bugetul meu, şi să mai fie şi bună.

În două zile de la achiziţionarea nebunie am parcurs aproximativ 50 de km prin Bucureşti şi deja mă simt forţos precum Vin Diesel. Bine, în retrovizoare şi folosind ochiul uman nu se vede, dar dacă îţi foloseşti ochiul minţii…

Cu ocazia acestei investiţii benefice pentru mine şi mine, vă anunţ că textele pe blog vor fi mai rare, dar mai bune (minte bolnavă în corp sănătos).

Acestea fiind zise, ne vedem în Turul Franţei.

Popularity: 5%

Pentru cel mai Cur Mogul!

June 29, 2011 Horhe No comments

Unora le place Felix. Cam prea mult chiar:

Popularity: 4%

Fata de la pagina care nu se publică

June 19, 2011 Horhe No comments

Lumea îşi face mereu o părere greşită despre “fetele de la paginile 3,5,…,69″. Adică lumea e aşa individioasă încât crede că numai rudele fetelor se laudă cu apariţia în ziare. Greşit. Cunosc doi tractorişti şi un poliţist comunitar care numai pozele alea ştiu să le citească din ziar. Plus că aceste fete au multe de oferit ochiului şi societăţii. Altfel cum îţi explici faptul că aceste fete apar în preajma unor texte atât de moralizatoare precum cele ale lui Bichir The Panarame Hunter?

Mi-am făcut timp liber, aproximativ trei minute, şi am studiat un număr impresionant de “fete de pagină” astfel încât am ajuns la următoarea concluzie:

Majoritatea sunt românce şi provin din toate cele patru zări ale Grădinii Carpatice. Ca vârste am observat că sunt de la 18 până la 27-28 de ani, dar cele din urmă sunt deja bătrâne. “Fata de la pagină” este o fire complexă, şi îşi găseşte cu greu primele cuvinte. Uneori este doar o simplă studentă, doar cuplată, cu plată sau buticăreasă. Ironic, astăzi, pe un site cu “fete de pagină”, toate trei afişate sunt studente şi au iubit. Poate aşa e trendul.

Balanţa carierelor este de-a dreptul nebună. Moldoveanca vrea să fie Inginer Geodezic, Ardeleanca optează pentru o carieră de kinetoterapeut. Singura mai visătoare şi realistă e Munteaca. Ea ştie, şi vrea, să joace în filme. Nu spune ce filme, de accea spun că e realistă. Spectrul filmelor e larg. Intră ea undeva.

La caracterizarea fizică întâmpinăm reale probleme de orientare pe propriul corp. Una dintre duduiţe se laudă cu talia ei. Plină de colăcei. O alta se laudă cu derierul senzaţional. Cu toate astea, în poză i se vede doar faţa. Hm… Iar ultima ne incită imaginaţia cu picioarele ei lungi şi senzuale. Fiind pozată de la bust în sus.

Legat de viaţa sexuală, toate sunt virgine, indubitabil, doar că unele consideră sexul la prima întâlnire o provocare. Probabil provocarea e din partea masculului. În ciuda acestor homo femelas violatus, exemplele de astăzi (19 iunie) consideră amorul la prima întâlnire ca fiind inadmisibil. Bravo fetelor. O să pierdeţi concursul cu demnitate.

Şi “fetele de pagină” se distrează. Multe văd că pe muzică rock, dar după feţe par că ascultă “manele plus de toate”. Ultimul lucru interesant la ele şi această rubrică este modul în care pot fi cucerite. E clar nu? Bărbatul ideal trebuie să fie: inteligent, decent, modest, cu simţul umorului, să nu bea, să nu fumeze, să doneze sânge, să facă muncă voluntară, să gătească împreună cu ea, să îşi dorească maxim doi copii, să iubească natura, poezia, proza, romanele de dragoste, Dilema Veche, umorul sec, satira, berea fără alcool, ieşirile la bibliotecă, să fie atent, sensibil, să plângă la Titanic, să nu se uite la Bianca Drăguşanu, să nu iubească pentru corp ci pentru suflet, să fie student, poate chiar absolvent la trei facultăţi, salariu modest, dar mare, să nu conducă, dar dacă o face să fie un Hummer hibrid, eco şi electric. Dacă nu găsesc un tip cu toate aceste calităţi pariez că se mulţumesc şi cu cei doi tractorişti sau poliţistul comunitar de care vă spuneam la început.

P.S. – unde dintre concurente menţionează că atunci când merge în club consumă “Zombi”. Asta e o băutură sau aşa se spune acum când bei până te faci “fată de pagină”?

Fata de la pagina care nu se publică niciodată