Tag Archives: foame

De ce îmi place la spital?

Nu ştiu. Poate pentru că în copilărie ştiam toţi medicii de la Grigore Alecsandrescu şi treceam anual pe acolo. Nu cred că vizitele mele erau rodul unor probleme de sănătate. Asta dacă facem abstracţie de cele 4 fracturi la mâini şi una la picior. Şi operaţia de apendicită. Şi… mai sunt câteva. Dar tot nu sunt motive să mergi la spital. Puteam să mă “repar” cu puţin ceai de ciuboţica-cucului.

În timp începuse să îmi placă. Când eşti bolnav nu vrei să stai acasă. E oribil să stai acasă şi să vezi oameni sănătoşi, să te trateze toată lumea ca pe un invalid şi să vrei să faci de toate, doar eşti acasă. Dar nu poţi. Pentru că eşti bolnav. Nu vrei să păţeşti ca mine acum, care vegetează în pat, îşi ascultă prietena care se duce la muncă (bine, după asta nu cred că tânjesc, dar totuşi se duce). De asemenea, tata spală geamurile, cocoţat pe exterior şi eu nu pot să îl ajut. Nu pot să spăl nici vasele. Aş putea, dar mă tratează toţi ca pe un operat pe cord. În spital nu ai parte de aşa ceva. Toţi te tratează ca pe un cineva rănit, asistentele te vizitează când trebuie sau vor, iar rudele şi prietenii  vin cu gândul să plece mai repede. Nimeni nu vrea să stea printre oameni bolnavi. Şi nici bolnavi nu vă plac pe voi sănătoşilor!

Recenta mea internare a însemnat o introspecţie generală şi chiar mi-am pus o serie de întrebări. Poate mă ajutaţi voi să răspund la ele:

De ce mâncarea din spital e aşa bună?

Nu sunteţi toţi de acord şi nu vă înţeleg. Care sunt primele cerinţe ca ceva să fie comestibil şi delicios? Să arate bine, să miroasă bine, să îţi fie servită la nas/pat şi să fie gratis. În spital toate acestea se îndeplinesc. Mâncarea acolo arată bine, pentru că e făcută la cazan şi tot ce e la cazan arată ca într-o revistă cu mâncare de la bunica. Dacă tu citeşti revistele lui James Olivieră e problema ta. Mirosul este minunat. După ce este plimbată pe la 2 etaje, şi tu stai de ieri cu o banană şi o mandarină în burtă, “porţia” de unt, gem şi cu ceai sunt delicii burgheze. Şi să nu mai vorbim de ciorba fără carne, mâncarea de cartori, argei umpluţi, etc. Apoi, mâncarea îţi este servită la pat. Lux. Şi este gratis. Plăteşti la salariu cu ceva%, dar la spital nu mai laşi nici 10-15%. Se poate ceva mai bine? Se poate? Nu.

Singura problemă pe care o întâmpin e reacţia doamnelor care servesc mâncarea. Se uită la mine ca la un hămesit şi cred că sunt ţinut pe cartofi cu pâine acasă. Ele nu înţeleg. Ele nu înţeleg că mă internez doar pentru mâncare. Şi restul.

De ce se dă şpagă în spitale?

Asta e o problemă ceva mai serioasă. De exemplu, eu sunt angajat. Şi plătesc o serie de contribuţii la stat, printre care şi ceva (puţin, dar nu pentru că aşa vreau eu) medicilor. Cu toate astea, în salon şi pe holuri se discută precum la Bursa de Valori Bucureşti: “cât ai dat la medic?” “400″ “şi la anestezist?” “200″ “şi la asistentă?” “100″ “şi la cea care îţi schimbă patul?” “10″ “şi brancardierului?” “5″ “şi portarului?” “4″…

De ce? De ce trebuie să plătesc? Categorig nici un medic nu mi-a cerut bani, dar oamenii pleacă de la premisa că “nu te bagă în seamă”. Ei şi? Vreţi să ştiţi ceva? Eu NU AM DAT nimic şi uite că am trăit şi fără linguşeala falsă a asistentelor, anestezistei sau medicului. Bine, recunosc, pe medic l-am cinstit, dar era prea de comitet. Dar atât, şi categoric nu cu 400 de lei. Doar nu sunt prost să îi dau aproape jumătate din salariu din moment ce îi dau lunat din salariu. Nu?

Şi Adelina îmi spunea că “să îi dai ceva tipei care îţi face patul, ca să fie totul ok?”. Ştiţi ce? Nu i-am dat nimic! Am ţinut mâinile în buzunar în timp ce ea îmi aranja patul şi am lăsat impresia că mă pregătesc să îi dau ceva. La final doar “mulţumesc”. Tata a fost mai ghinionist acum doi ani. O scârbită a reuşit performanţa să îi facă patul în stilul sauvage pentru că nu a primit nimic prima dată. Nu face nimic. Patul pot să îl fac singur. Ea îşi făcea oricum prea greu MESERIA!

Asistentul mă tot pasa şi mă plimba cu branula în mână la plecare. Nu aveam de gând să îi dau nimic. Cât putea să mă plimbe pe holuri cu branula în mână? Într-un final, la insistenţa medicului, a scos drăcia, cu o scârbă şi dezinteres total. Ma durut. Ma durut cum a tras de ea din mână. Atât.

Brancardierul nu vroia să mă ducă pe scaun de la reanimare/camera de gardă (nu ştiu, o cameră cu oameni slăbiţi după operaţie, ori cu complicaţii post-operatorii). Am insistat până şi-a dat seama că nu scapă nici de gura mea şi nici cu bacşiş!

Liftierul, asemenea portarului, doreau sponsorizări pentru statul jos. Dacă stai mai tare pe picioare şi eşti insistent cedează. Şi nu pentru că sunt deştepţi.

Amuzantă a fost anestezista. A încercat să mă tragă de limbă ca să afle ce lucrez, să vorbească mult cu mine, poate poate… Nimic. I-am răspuns la toate întrebările, i-am spus că am o migrenă şi am rugat-o să mă anestezieze mai repede. Să scap de durere. Şi ghici ce? Trăiesc! Bine, am stat 5 ore sub anestezic, pentru o operaţie de 30 de minute, am rămas perfuzat la camera de gardă/reanimare şi m-am simţit puţin legumificat, dar totuşi. Mă omora pentru că nu i-am dat şpagă?

Eu îi înţeleg că au salarii mici şi îi compătimesc, dar nu pot să îmi dau tot salariul pe o lună la o “vizită”. Dacă nu le convine cât câştigă să convingă oamenii să voteze raţional, să nu mai accepte construirea de biserici în curtea spitalelor deplorabile şi… altele. E stupid că mulţi oameni se înghesuie la hypermarket-uri pentru struguri gratis, dar nu merg la medic pentru că nu au bani! Când multe sunt “gratis” (plătite prin cotizaţia din salariu).

Morala? Se poate şi fără şpagă. Sunt dovada, încă, vie.

Popularity: 5%

“Lenin! Lasă CS şi treci la teme!”

Mi-am călcat pe somn şi lene şi am decis să investesc timp în mersul la bibliotecă. Nu de alta, dar replica “se face Lucrarea de Licenţă singură că nu e proastă” nu funcţionează. Mi-am pus hainele de tocilar: breteluţe, cămaşă cu buline, ochelarii de chior şi cărare pe mijloc, pentru o cât mai bună impresie de intelectual. Am ieşit cu dreptul din casă şi am pornit în minunata expediţie culturală.

Am intrat în bibliotecă, m-am aşezat la un calculator, am deschis messenger-ul, facebook-ul şi apoi cărţile. Am început să citesc, să citesc, să citesc. Mă simţeam mai intelectual pe minut ce trecea. Eram mai plin de informaţie, mai stăpân pe licenţa care are să vină. Simţeam că lumea intelectuală îmi stă la picioare. Dar totul s-a năruit cât ai spune “headshot!”.

În faţa mea se întâmplau următoarele, spre amuzamentul meu:

Fascinat de această nouă metodă de studiu am decis să stau în contemplare. Am contemplat zeci de minute pe miniclip.com, solitaire şi alte jocuri de societate. “Dar până când?!” ar spune cei jigniţi de lipsa mea de decenţă la bibliotecă. Până mi se face foame. Aşa că am plecat acasă cu maţele cerşind, două highscor-uri la Solitaire şi patru pagini de licenţă. Mult? Puţin? Ce mai contează atunci când îţi place să înveţi?

Popularity: 4%

Am mâncat ZeListu`!

Cu ocazia faptului că ieri am mâncat cât pentru o Unire întreagă, astăzi e clar ce poziţie am în ZeList, nu? Pe lângă faptul că am cea mai mare poziţie, ca suprafaţă, dar sunt şi cel mai greu în top. Practic am rupt topu`-n două! Sunt peste tot şi am propria gravitaţie în acest clasament. Sunt… GeorgeZilla! The Foamea Monster!

Ieri fu zi dă sărbătoare,

Am băgat la buzunare.

Am băgat şi la stomac,

Ş-acum stau să mă refac.

La Mulţi Ani cu Muştar!

Popularity: 5%

Eu cu bani şi cu talent o să plec în Occident!

Mulţi oameni se întreabă “ce aş face dacă ar fi să câştig eu premiul la Loto?“. Răspunsul de multe ori e trist: înnebunesc, împrumut rude până ajung fraierul satului/oraşului/ţării, mor într-un accident dubios, ori mă mut în altă ţară după ce plec pe furiş de aici. Variantele cu “deschid o afacere” nu merge, că mai rar vezi antreprenor care să îşi bazeze talentul de afacerist pe 6 din 49.

Dar ce ai face dacă ai câştiga la Cancaniada!? Cum te-ai dezmăţa pe purcoiul de bani oferit de ziarul de cultură sociala CanCan?

Întrebarea aceasta a plecat de la următoarea frază din ziar:

Vă asigur că persoana care a câştigat, numai de LCD nu ducea lipsă, motiv pentru care mi-am pus întrebarea: ce aş face eu cu premiul luat la Cancaniada, asta dacă mă droghez vreodată cu laxative şi îmi cumpăr CanCan? Următorul text este articolul din CanCan, 24 decembrie 2012, număr în care sunt anunţat drept câştigător:

“Cancaniada a mai făcut o victimă. Norocosul câştigător din această săptămână este Bonea George, în vârstă de câţiva ani, un oarecare cetăţean, chiriaş în Sascut, DJ la Sascut Fm.

Mulţumesc ziarului CanCan pentru premiul. M-aţi scos din FOAME! În fiecare zi mă culturalizez cu ziarul vostru! Vă iubesc. Deja ştiu ce am să fac de fiecare bănuţ!

O să îmi plătesc chiria pe luna trecută, că eram în urmă, o să îmi cumpăr un Audi Q7, alb, sidefat, ca ăla în care a mimat Bote că e heterosexual, o să îmi cumpăr 3 plăşmi, una la baie, una în bucătărie şi una pe balcon. Mai vreau să îmi cumpăr 2 kile de caviar dăla negru şi şampanie daia scumpă. Cu dop de plută!

Deci da. O să fiu chibzuit! Mulţumesc CanCan!”

Popularity: 1%