Fructe @ Numa' de bine.eu

Home design: Copilul care face pipi

January 16, 2012 Horhe No comments

Fiecare secol, generație și familie are propriul stil pentru decorarea cășii. Și în ciuda faptului că multe stiluri se bat cap în cap („anul ăsta se poartă stilul minimalist, dar păstrăm dulapul ăsta imens, cât blocul”), sunt câteva elemente de care îmi amintesc cu umor.

Mamaie avea patru mari calități de super-bunică: făcea niște prăjituri de te uitai la ele și îți creștea glicemia, fuma Carpați într-un mod absurd de amuzant, citea multe cărți și le povestea frumos, dar cel mai mare talent, realiza mileuri pentru orice și oricum. De la 13 Septembrie, până în sus pe Drumul Sării, apoi spre Ghencea și Rahova, faima ei între pensionare era egală cu faima AC/DC pe Terra. Era o „anarhistă” a stilului, o Salvador Dali a vremurilor, fiind în stare să combine elemente nemaivăzute pentru a da un plus de „vechi” oricărui obiect din casă. A realizat chiar și un mileu special pentru sistemul DVD Home Cinema, iar pe fiecare boxă, în colțurile sufrageriei, m-am trezit cu câte un mileu mic și stilizat. Mi-am luat câmpii, dar ce știu eu ce e aia „hom dizain”?

Dar înainte de asta a fost vremea fructelor de plastic. Intrai la om în casă și vedeai pe masa din sufragerie niște mere de un roșu orbitor, două banane galbene ca hepatita, struguri mov și o căpșună imensă. Întindeai mâna, și dacă nu te lovea bunica peste ea că îi stricai feng-shuiu`, te trezeai în gură cu o bucată lucioasă de plastic, fără gust, fără savoare. Până la urmă am scăpat și de acestea, jucând fotbal cu merele și arucând bumerange galbene pe geam.

Dar aici nu se oprește. Înainte de asta a fost perioada mobilierul imens, greu, întunecat, din pământ până în tavan, cu ușițe, uși, rafturi, oglinzi, rafturi în spatele oglinzilor, rafturi de sticlă, toate burdușite cu bibelouri, mileuri, tăcâmuri și farfurii. Într-un cuvânt: zestre. După rugăminți și zile de convingere, am reușit să scap de toate. Acum mă privește un perete mare, nu Pescarul Chinez, ori Albă ca Zăpada și cei 6½ pitici (unul dintre pitici a fost rănit în urma unui meci de fotbal cu portocala de plastic).

Dar zilele acestea mi-am amintit de una dintre cele mai dubioase obsesii ale decoratorului român: copilul care face pipi. Poate vă amintiți de plăcuța de plastic negru prinsă pe ușa de la toaletă, plăcuță ce arăta un copil ce face pipi la oliță? Asta nu e tot. Am văzut în case bătrânești tablouri cu prichindei ce fac pipi, pe diverse ziduri și din diferite unghiuri. Obsesia pentru micțiunea juvenilă nu se oprește aici pentru că există tapet cu prichindei în acțiune, vederi, cuverturi ș.a. Chiar acum câteva zile am găsit o lampă, cu o sculptură stilizată care, ghici ce semnifică? Copilul care face pipi.

Oare care este povestea din spatele acestui stil? Și oare câte alte stiluri am mai ratat?

Popularity: 6%

Despre frumusețea uitată a superstițiilor

January 01, 2012 Horhe No comments

Revelionul acesta am fost un răzvrătit, un anarhist, un anti-trendăr. Nu mi-au zornăit buzunarele a solzi de pește, nu am mâncat pește, nu am purtat lenjerie roșie, nu am ținut averea monetară a familiei în buzunare, nu am mâncat nici un bob de strugure și nu am gustat nici măcar un strop de vin roșu, fiind adeptul blondei la halbă. Nici porc nu prea am savurat, înlocuit nu cu fructe de mare, dar cu mult mai aromatul curcan. Nu am dat nici tradiționalele SMS-uri, urale și pahare pe gât. Am încununat începutul de an cu aroganța supremă față de Univers: prima persoană intrată pe ușă era blondă, pentru că politețea bate superstiția. Hai să vedem acum cât „ghinion” aduce politețea. Oricum, dacă întâlneam o pisică neagră pe stradă o trăgeam eu de coadă prin fața mea. Și e ora 22:30 când scriu acest text. Mai am timp să dau cu mătura.

Titlurile din ziare spun că românul a exagerat și Revelionul acesta cu mâncarea, băutura, prostia și superstiția. Au respectat dogma strămoșească și s-au pus în cap, cu friptura de porc opintită-n gât, beți la volan și respectând datini pre-creștine (pre-creștine, un mod creștinesc de a evita cuvântul „păgân”).

Ne caracterizează tradițiile bahice, pâinea și ciomăgeala, dar nici o superstiție nu spune „să pui mâna pe o carte și să citești în prima zi a anului”? Pfiu, drace! Cum să citești când abia nimerești cheia în contact, locul de parcare și paharul de după?

Dacă vrei totuși să începi anul 2012 în tenta asta anti-superstițioasă, pune mână pe o carte. Și îți recomand o lectură ușoară, filosofie bună de citit pe șezlong, scaun de bucătărie, ori sugrumat de bara unui autobuz: Andrei Pleșu – „Despre frumusețea uitată a vieții”.

Cine a mai citit editorialele lui Andrei Pleșu din Dilema Veche sau Adevărul, și nu a spumegat că e „pro-băsist”/„depășit”/etc, știe că textele merită toate la un loc o copertă frumoasă. Tocmai asta este cartea de față. „Un compediu de înțelepciune cotidiană”, adunată din editorialele celor două publicații mai sus enumerate. Despre onoare, meserie, decență, bani, fericire, iubire, altruism, manele, televizor, ș.a.m.d, câte puțin din toate, atât cât e nevoie.

Un singur lucru am de obiectat, faptul că sunt multe referințe religioase, și nu îmi place să văd orice aspect al vieții prin spectrul Vechiului Testament/Noului Testament, dar îmi convine creștinismul temperat. Vorbim totuși de omul care a spus: „Nu știu de ce cred unii că Dumnezeu a avut o slăbiciune pentru întorsura Carpaților. Că vărful creației lui e situat în jurul Buzăului”.

Autor – Andrei Pleșu

Titlu – „Despre frumusețea uitată a vieții”

Editură – Humanitas

Alte detalii – Se găsește în librării și costă cât două șaorme mari și un cico.

Popularity: 8%

Cântă Shorika!

May 07, 2011 Horhe 2 Comments

Sharika Shorika Shakira va concerta în această seară (sâmbătă, 7 mai 2011) la Bucureşti, prilej de mare isterie muzicală. Cântăcioasa a solicitat pentru acest concert următoarele:

- bani, că vorba aia “fani fani, dar muzica-i pe bani… mulţi”;

- bere românească: Robema, Fulbier şi Stejar ca să se pună-n cap repede;

- fructe româneşti, culese de români, de la turci, spanioli şi greci;

- mâncare vegetariană: tradiţionala ceafă de porc român;

- prosoape albe şi negre. La Piaţa Rahova era terminat stocul de prosoape alba-neagra;

- mobilier de colecţie toamnă-iarnă;

- perne cu păr de puf pubian de gâscă;

- două măsuţe din lemn indian de Sheesham deschide-te;

- oglindă marocană, pentru că în oglinda românească arată ca o spărgătoare de seminţe;

Popularity: 8%

Eu vreau să mă mândresc cu ţara! Ep. 4

July 03, 2010 Horhe 1 Comment

Dragi nepoţi, nu v-am mai scris de mult o scrisoare către viitor, fiind prea ocupat să muncesc pe brânci ca vouă să nu vă rămână nimic.

Vreau să vă spun că am aflat de ce voi sunteţi nişte retardaţi. Da, nu vă mai uitaţi unul la celălat (dacă fiul meu a avut destulă sămânţă să facă mai mult de 1 copil), sunteţi nişte proşti. Statisticile zilelor mele mă ajută să afirm că sunteţi o cauză pierdută şi cel mai probabil o să vă curgă salivă pe hârtia asta. Toate combinaţiile alea de lucrurile pe care le faceţi dăunează: nu tu hălci de carne cu grăsime naturală pe grătar în faţa casei (zburătoare?), numai păstăi eco, mâncare de plastic la canci-food, sedentarism internautic (îmi imaginez că nici personajele din WoW nu le mai mişcaţi), la clasa a 12-a probabil coloraţi cărţile de logică şi sărbători care ajută la plafonarea creierului.

În zilele mele există un partid politic, PDL, care probabil are preşedinte şi în vremurile voastre (Ebu). În PDL există doi oameni, de care eu nu am auzit, probabil dormeau prin parlament, dar ei au propus Ziua Naţională de Rugăciune, ca mulţumire închinată divinităţii pentru tot ce avem (la ora la care scriu eu aceste rânduri, România este inundată, în criză financiară şi colaps raţional). Deci mulţumim. Sunt destul de sigur că legea privind ziua asta specială o să fie votată şi o zi pe an românii îşi vor împreuna mâinile într-o zi neproductivă pentru a aduce mulţumiri celor lumeşti. Sau mai româneşte, se vor aduna la mânăstiri să facă un grătar.

Dragi mei nepoţi, problema e că bisericoşii şi-au dat acordul pentru un asemenea demers pentru că nu erau proşti. De unde e zi liberă, e vot bun, ban bun şi construcţii mari. Şi cum societatea din ziua de azi pare mai interesată de lene, câştiguri ilicite şi frecat menta creştineşte, să nu vă miraţi de ce vă curge salivă din colţul gurii.

În finalul acestei scrisori, am şi eu o dorinţă: să creşteţi mari şi proşti, să intraţi în Parlament şi acolo să propuneţi “Ziua Naţională pentru Citit”… dacă se poate cărţi. Aşa o să rămâneţi în istorie.

Vă pupă bunicul vostru criogenat.

P.S. – Anakin, scoate degetul din nas.

Popularity: 10%

Fast-colivă-food

December 21, 2009 Horhe No comments

Şi dă-i şi sună, şi caută ca disperatul. Pizzerii, shaormerii, firme de catering, firme la caterincă, nimic. Te roade foamea, eşti un leneş şi nu ai cu ce să linişteşti gastrita. Ce să faci?

Comandă o colivă!

Ce poate fi mai mijto, atunci când MORI de foame?! Colivă, livrată la botul tău.

Am descoperit WWW.COLIVA.RO, un site cu de toate. Tot ce pofteşte sufleţelul tău. Meniul este foarte variat, şi coliva la preţuri accesibile. Chiar şi cel mai sărac muritor… îşi permite un festin.

O caserolă de 160 de grame, la doar 2,7 lei. Şi dacă eşti adeptul meniurilor, pe site găseşti “Pachetul de Pomană” la doar 3,2 lei. Acesta conţine:o caserolă de colivă, brioş/colac, mere, portocale, banane, napolitane, ciocolată. Sucul nu este inclus, dar pentru o feştanie în plus… nu se ştie!

Poţi să comanzi prin telefon sau formular. Super! De azi nu o să mai mănânc prostii la fast-food. O să mănânc tradiţional şi sănătos. COLIVĂ!

Pentru flămândul din tine.

coliva