Crucile de pe trotuarele din Bucureşti nu sunt o problemă. Nu sunt o problemă până nu intri în ele la propriu. Atunci realizezi faptul că sunt multe, inestetice, şi ca multe alte tradiţii religioase, nu au nici un scop.

Un „recensământ” al crucilor din Bucureşti ar scoate la iveală faptul că în capitală sunt câteva sute bune, iar pe şoselele din România cred că sunt şi mai multe. De ce? Care e scopul lor? Nu ştiu, şi nimeni nu a explicat vreodată, dar e clar că marginea de drum devine cimitir.

Să ne gândim puţin la scopul crucilor. „Acolo a murit cineva”. De ce? De ce mă interesează pe mine că cineva a murit pe şina de tramvai, traversând aiurea? De ce trebuie să văd pe drumurile naţionale cruci? Că a mers un cretin cu viteză, a intrat în nişte amărâţi cu o Dacie şi acum trebuie să îmi dau seama de numărul victimelor după numărul crucilor? Asta nu e o „campanie” care să mă facă să încetinesc, cel mult mă demoralizează şi îmi aduce aminte că mulţi proşti au carnet de conducere.

Dar oare ce spune un turist când vine în România şi vede cruci, aiurea, mici, mari, negre, simple, pompoase, cu flori pe ele sau lumânări, prin intersecţii, în parcuri, între şinele de tramvai, pe trotuare? Cum o să îşi explice el fenomenul ăsta? Şi ce semnificaţie are pentru noi? Dar pentru familia defunctului? Oare se „odihneşte” mai bine dacă are două cruci, una la cimitir şi una la locul faptei? Şi dacă mori în casă, într-un teribil accident de făcut omletă, de ce nu îţi pun rudele o cruce în faţa aragazului? Să le amintească celor ce vin în vizită că tu ai murit acolo.

Observ că românii sunt morţi după cruci (frumos joc de cuvinte, morbidă pasiune). Le poartă la gât, le înfig pe trotuare, le compară în cimitire şi în unele cazuri şi le fac pe tricouri sau maşini. Şi probabil că „ctitorirea” asta de cruci pe trotuar are origini mult mai vechi. La victorie/înfrângere românii mai făceau biserici. Acum nu au toţi bani de aşa ceva, dar măcar când pierzi pe cineva drag, pune o cruce acolo în mijlocul drumului, în ochiul turistului, să vadă ce ne-am creştin şi Ales suntem.

A mai văzut cineva în străinătate acest fenomen?

Şi cum se simte poporul când va vedea că turlele Catedralei Neamului (eu nu sunt „neam” cu toţi”) se ridică deasupra Casei Poporului („poporul” suntem toţi)?

Popularity: 9%