Am plătit facultatea. Un moment memorabil pentru mine, deoarece până acum nu am dat niciodată atâţia bani pentru o cauză.

Îmi place în special de doamna de la ghişeu care îmi primeşte banii fără întârziere. Scurta discuţie cu ea este memorabilă. Îmi place şi aspectul ei, de doamnă de 40 de ani, funcţionară din totdeauna, cu experienţă întipărită în degete (10 degete, 10 ghiuluri) şi la gât (1 gât, 10 lanţuri). E o femeie care ştie cum se face meseria.

În timp ce plăteam, din căştile telefonului meu se auzea o trompetă (neşte ska). Doamna a ridicat privirea şi a întrebat zâmbăreaţă: “Paraziţii? Asculţi Paraziţii?”. Răspunsul meu a fost sincer şi franc, “nu”. “E ska… ăăă… reggae. Ceva de genul”. Atunci am provocat, fără să vreau, un val de tristeţe, pe chipul şi în exprimarea doamnei.

E minunat că Paraziţii au devenit etalon universitar, şi indiferent că ascultam ska, reggae, canţonete, tot roacăr satanist rămâneam.

Popularity: 2%