Glume @ Numa' de bine.eu

Care-i următorul „escu”?

January 22, 2012 Horhe No comments

Acum ceva ani, profesoara de istorie ne provoca pe toți din clasă: „Ceaușescu – Iliescu – Constantinescu – Băsescu. Care-i următorul <<escu>>?”. Am terminat orele cu respectiva și tot Băsescu a rămas președinte. Nu avea contracandidat. Poate doar dacă PSD-ul îl arunca în luptă pe Geoanescu, dar atunci istorie ne priva de ani buni de glume cu „dragostea mea”.

Acum se doresc alegeri prezidențiale. Alegeri ce vor face cu adevărat istorie. Dacă nu omitem că suntem în 2012 putem spune că o să avem alegeri Apocaliptice. Dar ca românii să aleagă alt „escu” în 2012 trebuie să demisioneze Băsescu, ori românii să plece din Piața Universității și să protesteze la sursa durerii. Da, protestele anti-președinte se fac la Cotroceni, nu la Teatrul Național din București. Eu înțeleg simbolistica locației, dar Băsescu nu merge prea des la TNB. Nu? Dar hai să ne imaginăm că mâine apare Băsescu la TV (la Antena 3, ha!) și spune:

„Deoarece 10.000 de români au protestat, s-au bătut cu jandarmii, au adresat cuvinte injurioase la adresa mea, și au vandalizat un chioșc de ziare din Piața Unirii, chioșcul meu preferat, am decis să demisionez. Da Gâdea, nu te mira, și Badea ștergete de bale.”

Și începe campania electorală. Candidează, iar, Băsescu (vrea revanșa), Antonescu (din partea USL-ului care o să supraviețuiască în imaginația mea, spre surprinderea scepticilor), Mugur Isărescu (asta că tot are un capital de imagine mare), Dan Diaconescu (pentru că nici nu știți ce pierdeți!) și Dan Voiculescu (pe el nu îl mai pun în fotografie pentru că e clar că îl votează doar angajații lui, de frică). Vadim Tudor nu mai poate. De, motive medicale.

Am observat că la români nu prea merge cu doctrinele. Nu are importanță și nu contează că X, ori Y sunt de stânga, dreapta, conservatori, liberali, social-democrați, monarhie etc. Românul știe ce vrea: „taxe mici, prețuri mici, benzină ieftină, salarii mari, autostrăzi, fără taxa auto, ș.a.m.d.”. Plus libertate. Se pare că protestatarii simt o lipsă acută de libertate. Totuși, pentru cei care fac politica după manual, care e doctrina cerințelor de mai sus? E clar că românul nu are cultură politică pentru că acasă nu învață așa ceva, în general nu are de la cine, la școală cine să o predea? și pragul vârstei de 18 ani înseamnă carnet auto și bețivăneală legală, nu dreptul de a vota. Acum cred că înțeleg de ce vor unii libertate. Cineva nu îi lasă să învețe cum e cu doctrinele și inevitabil se câștigă alegeri tot pe pungi și voturi cumpărate. Atunci da, LIBERTATE!

Ne întoarcem la alegerile noastre fictive din 2012. Băsescu abia mai face 10%. A pierdut un capital de imagine important și a început să fie nepăsător. Mai mult trage partidul de el, acesta fiind ajuns de oboseală. Următorul: cine crede că Antonescu e (cel) mai bun? Așa inocent, cu părul Pronto Pămătuf, ascunde mulți draci și el, doar se vede cu câtă înverșunare trage de piciorul scaunului de la Cotroceni. Un liberal decent ar avea cuvintele la el, nu pânza fierăstrău. 10% și Antonescu.

Mugur Isărescu. În ciuda faptului că suntem un neam ce nutrește o ură mare pentru bănci și bancheri, Isărescu pare apreciat, dorit. Poate pentru că e de 20 de ani în aceeași funcție. Dar și asta te pune puțin pe gânduri. Deci 10% și lui. Urmează Dan Diaconescu. Atâtea aș putea să spun despre el și echipa lui de „profesioniști”, dar nu am timp și spațiu, așa că să îl lăsăm pe Salvatorul Poporului Român în plata celor 10%. De Dan Voiculescu am spus deja că nu are rost să mai vorbim.

Așa că doamnelor și domnilor cine primește restul de 60% din voturi? Eu optez pentru Florin Călinescu, pentru că:

- a fost membru PNL dar și-a dat seama de mizeria doctrinară ce colcăie pe acolo așa că a spus sincer „adio” politicii. Asta înseamnă că știe ce vrea de la viață;

- spre deosebire de ceilalți candidați are umor. Și un discurs pe limba fiecăruia;

- știe când să renunțe. D-aia nu mai avem emisiuni cu Călinescu la TV. Pentru că și-a dat seama că o să ajungă gazda vreunei porcării precum „Acces Direct”, „Drept la țintă”, ș.a.m.d. Deci nu;

- pentru că e cu „escu”;

- de ce nu? Zice lumea că le mai bea. Măcar să fie asta problema lui, o tu! neam de abstinenți;

Așa că, vă invit la urne. Care-i următorul „escu”?

Popularity: 6%

TVR Cultural, liderul audienței de Revelion

January 04, 2012 Horhe No comments

Ca în fiecare an, TVR Cultural a fost și de această dată lider de audiență în noaptea de Revelion. În ciuda investițiilor majore realizate de Pro TV și Antena 1, aproximativ patru milioane de români au setat televizoarele pe TVR Cultural și au vizionat emisiuni de cultură la cumpăna dintre ani. Nimeni nu se mai miră de aceste cifre după ce în ultimul timp românii au demonstrat că au o sete incomensurabilă de cultură.

Cifrele arată foarte clar că aproximativ mulți români au ales să vadă emisiunea „Capodopere din Galeria de Artă Modernă Românească”, în comparație cu cei 150.000 de oameni care au preferat „Serviciul Român de Comedie. Ediție specială de Revelion”, și respectiv 11.000 de persoane ce au vizionat emisiunea „În puii mei”.

Documentarul „În ritm brazilian”, splendid ales pentru noaptea de Revelion de TVR Cultural, a adus și cifra record de audiență pentru data de 31 decembrie 2011. În timp ce Dan Negru (Antena 1) și Liviu Vârciu (Pro TV) se chinuiau să ridice cifrele de audiență cu sâni, dansuri din buric și glume lipsite de tot, TVR Cultural aproape a atins recordul fantastic de 2,5 milioane de telespectatori în mediul urban, record deținut de postul Național TV pentru emisiunea de Revelion din 2009, prezentată de Corina Chiriac.

Trendul bun al audienței a continuat pentru TVR Cultural, majoritatea telespectatorilor alegând emisiunea „Baroana jazzului” la trecerea dintre ani, iar reluarea filmului „Bărbierul din Siberia”, de la ora 1:10, a închis o noapte triumfală. Reprezentanții TVR Cultural au declarat astăzi, 4 ianuarie 2012, că numai un film cu Chuck Norris sau Sergiu Nicolaescu putea să îi detroneze din poziția de lideri.

Dan Negru a felicitat postul TVR Cultural și a declarat că este dispus oricând să colaboreze cu aceștia pentru o emisiune culturală pentru viitorul Revelion. Mihai Bendeac a declarat supărat, în Libertatea, că: „Ce puii mei să fac dacă românilor le place cultura!? De unde să le dau eu? Nu știu d-astea!”.

Calculele, foarte precise, au fost realizate de echipa NdB, la patru zile de la Revelion, patru zile de apă plată, limonadă și ceai. Marjă de eroare: +- √3%.

Popularity: 20%

Oana Turcu divorțează de Cristi Brancu

January 03, 2012 Horhe 1 Comment

Șoc în lumea șou bizului românesc. Celebrul cuplu Oana Turcu – Papucul ei, Cristi Brancu, divorțează. Se pare că realizatorul unei emisiuni pe Antena 2 și-a mințit soția că a înșelat-o, asta când toată lumea știe că Brancu nu taie nici pâine fără să îi ceară aprobare în scris.

Echipa NdB au aflat că aseară, în timp ce luau cina, apăsat de remușcări că nu este și el considerat un bărbat viril, Cristi Brancu și-a dat jos babețica, a coborât din scaunul special pentru mâncat și s-a așezat în genunchi lângă Oana. A început să îi spună cu lacrimi în ochi faptul că într-o dimineață, când a fost scos la plimbare, a reușit să se facă nevăzut pentru cinci minute, moment în care și-a înșelat soția. Auzind acestea, Oana Turcu a început să râdă isteric și să lovească cu pumnul în masă. Și-a rugat soțul să înceteze cu glumele, pentru că râsul îngrașă, dar Cristi a spus „e prea târziu”.

Fotografiile pe care nu le avem, dar pe care se poate citii mimica foarte bine, arată că teatrul a continuat. Cristi a început să se tăvălească pe burtă și să lovească podeaua cu picioarele, încercând să fie convingător, moment în care Oana l-a amenințat că dacă nu se potolește și nu papă tot, o să îl pedepsească și nu îi mai dă voie să se joace cu Mitoșeru în emisiune. Auzind acestea, Brancu și-a ieșit din minte și a început să improvizeze: „Să știi că am fost cu Duban la fete. Da! Pe la spatele tău! Duban le spunea glume și numerele la Loto din `90 și până azi, iar eu întrețineam atmosfera. Așa am făcut!”.

Auzind toate acestea Oana Turcu a răbufnit. A vrut să îl apuce de perciuni pe Cristi și să își scoată cureaua, dar și-a dat seama că nu rezolvă nimic cu dezbrăcatul. A început să plângă, iar printre sughițuri spunea că nu poate să trăiască în casă cu un mitoman, un visător care nu înțelege realitatea.

Până la această oră am fost informați de faptul că Oana Turcu este în sufragerie și face un mileu, iar Cristi este pedepsit și nu are voie să iasă la joacă.

Revenim cu detalii.

Popularity: 16%

MAMĂ, UNDE EŞTI? BATE-MĂ DE VREI, DA’ VINO SĂ MĂ IEI!

December 24, 2011 Stancu No comments

Când eram eu mică, să fi fost prin clasa a III-a, o fetiţă nouă venise la noi în clasă. S-a întâmplat chiar să fie colega mea de bancă. Era haioasa tare şi când zâmbea avea dinţi de veveriţă.

Vă aşteptaţi probabil să vă spun mai departe cum colegii cei mai răi au început să facă glume pe seama ei sau să-i transforme în calvar venitul la şcoală. Eh, bun, şi asta cred ca s-a întâmplat, dar probabil destul de puţin, căci pe atunci copiii nu stiau să se inspire de pe 9gag. De fapt, fata asta, Ancuţa, a devenit mai curând subiect de discuţii dintr-acelea în care puştii îşi rod unghiile şi, murdari de cerneală pe la gură, emit tot felul de păreri ciudate şi inspirate din desene animate.

Pai Ancuţa, care avea de mult timp probleme cu vederea, a lipsit o bucată de vreme de la şcoală pentru a-şi face o operaţie. Bineînţeles că aflând asta, fiecare deştept din clasă a analizat problema: cum că i-ar fi scos ochiul şi l-ar fi spălat cu o soluţie specială, cum că.. Nuuuu! de fapt, i-ar fi prins pleoapele cu nişte cleştişori şi medicii au început să-şi afunde degetele prin irisul ei şi tot aşa…

Ancuţa s-a întors după vreo două săptămâni teafără şi purtând ochelari. Glume clasice: „aragaz cu patru ochi”, „fund de sifon”, „ochelarista”, „biciclista”. Atunci, mama m-a învăţat pe mine că NU, nu-i frumos să râd de oamenii cu ochelari pentru că, sărăcuţii de ei, au probleme.

Înţeles, ţinut minte, aplicat! Numa’ că, de ceva timp încoace văd pe stradă tot mai mulţi şi mai multe purtând ochelari. Ochelari dintr-ăia mari, de tocilar idiot din filmele americane zise comedie. În prima fază m-am înduioşat, ba m-am speriat un pic gândind ca, vai!, 80% din tinerii români au probleme cu vederea! Eram gata gata sa protestez în faţa Ministerului Educaţiei pentru ca merele în şcoli să fie înlocuite cu morcovi! Până când, într-o zi, în metrou, stând lângă o tipă cu astfel de ochelari, am tras cu ochiul printr-un colţ de lentilă. Diferenţă 0! Mi-am zis „Mamă, să vezi că avem aceleaşi dioptrii!”. Da’ nu! Hai s-o scurtez: ochelarii erau „fake”. Şi la ea, şi la restul alora de care am zis mai devreme şi cică e în trend să îi porţi şi să arăţi ca un tăntălău…

No, bun! Păi am făcut eu aşa o analogie scurtă: ochelari (arh.)=probleme cu vederea; ochelari (neol.)=hipster, cool, mişto. Atunci, daca un defect închipuit şi treaba asta te face să arăţi mai bine, ce-ar fi să extindem fenomenul? Eu ma gândesc să încep cu nişte cârje că, zău, am o pereche de blugi cu care ar veni beton de tooooot! Sau măcar să mă şchiopătez un pic ca faldurile fustei mele să „pice” mai fain în bătaia vântului..

Saaaaaaau, nu, nu! Ştiu! Am o bluza „jmecheră”, doar cu o mânecă şi celălalt umăr gol – ce-ar fi să îmi pun în ghips mâna aia care rămâne neacoperită, huh?

Asta e! Nu-i mishto, băi ochelaristule?

Popularity: 12%

Cum mi-am petrecut sfârşitul glumii

May 23, 2011 Horhe No comments

Sfârşitul glumii l-am petrecut aşa cum am făcut-o şi la Apocalipsa din ’99 şi 2000. Am stat degeaba şi am lăsat lucrurile să treacă agale. Nu am avut bani să fac Apocalipsa la bulgari, unde am auzit că românii sunt serviţi foarte bine pe ultimul drum şi cică la all-inclusive mori cu burdihanul plin. Dar nu mi-am permis şi oricum îmi e frică la ei că îţi parchezi dricul la hotel şi nu îl mai găseşti după cinci minute.

Dacă în ’99 am colecţionat bancnote cu Eclipsa-Apocalipsa, şi în 2000 am făcut nimic. Acum, în 2011, mi-am propus să rezist unei emisiuni cu Bendeac. Ştiu, cea mai stupidă modalitate de a pleca din lumea celor dreptaci şi stângaci. Sincer să fiu am urmărit 12 minute din “Puii lui” pentru că mă enervează faptul că nepotul meu învaţă la grădiniţă şi acasă când îi pică telecomanda în mână, tot felul de replici cretine “made by Bendeac”. Nu eram eu un copil elitist, dar nu îmi plăceau Vacanţa Mare pentru că erau de căcat, şi nu o să îmi placă acum Bendeac din acelaşi motiv.

Nu mai îmi bat capul şi tastatura ca să vă exemplific ce glume de-a dreptul stupide şi inimaginabile, pentru orice categorie muncitorească, are “paloşul culturii şi bunului simţ” Bendeac. E pur şi simplu o emisiune de rahat şi el va continua să îl imite pe Fernando de la ? aşa cum Garcea o imita pe Leana lu’ Costel. Până la faliment şi apoi politică.

Bendeac, din partea mea şi a tuturor care nu îţi suportă “umorul”: Eşti praf!

P.S. – cică e bun la teatru. De ce nu face asta şi să moară de foame cu demnitate?

Popularity: 7%

Iisus, miei, bere, carne, iepuri, ouă, lumină…

April 23, 2011 Horhe No comments

Încă un Paşte. Din nou acest eveniment ce adună mai multă pioşenie şi penibil, la un loc, decât orice altă sărbătoare. Mulţi creştini nu au înţeles nici acum, ori poate nu ştiu eu, care este scopul sărbătorii: o “petrecere” decentă că a re-re-re-re-re-re-re-re-re-re-re-….-reînviat Iisus. Sunt aceleaşi cozi la magazine, indiferent de “criză”, şi aceeaşi grandomanie deja tipic creştină. Oamenii sunt la fel de proşti, falşi şi pioşi ca în restul anului, doar că acum devin penibili în faţa propriei credinţe.

Săptămâna asta, importantă, de mare post şi iertare, a început cu stângul pentru tagma creştină şi iertătoare, fiind scandalizaţi de “bebeluşii homosexuali” ce au împânzit România. Au înfierat campania de “promovare” a homosexualităţii, de parcă a ţi-o trage în fund e un trend, şi trebuie promovat precum H&M sau Zara. Bebeluşul ăla nu face reclamă pentru “cât de cool e să o arzi gay”, ci pentru “sunt gay pe planeta de n-jpe mii de ani, unii şi-au adus aportul istoriei mai mult decât ai crede, şi nu o să dispară pentru că îi arzi tu pe rug ca în Evul Mediu”. Deci, arde-o tolerant, că oricum nu ai nimic de câştigat fiind un războinic fidel al luptei între… până la urmă cine? Şi vă rog eu, măcar cei ce citiţi acest blog, nu vă mai întrebaţi “ce o să îi spun copilului meu când o să vadă doi bărbaţi că se ţin de mână pe stradă?”. Mai bine încercaţi să îi spuneţi de ce o bate Ghiţă pe Maria că e ciorba rece. Ori de ce Maria îl înşală pe Ghiţă. Ori de ce… Înţelegeţi?

Tot în săptâmâna asta au avut loc şi mai multe evenimente de maxim interes, precum pomenile, împărţelile şi postul. Toţi creştinii trebuie să ţină post, pentru că şi Patriarhul, în turnul lui de fildeş, a dat de pe masă caviarul şi acum mănâncă ciorbă de ştevie şi piure de spanac. Şi da, aşa îşi arată toată lumea nivelul de bunătate. Prin post. Nu prin a ajuta oamenii, semenii, săracii, nevoiaşii. Prin post. Când tu eşti în post, cu mielul tăiat în congelator, un muritor de foame este “excitat” de pioşenia ta.

Vorbeam mai sus de “panoul gay” şi mi-am amintit cât de penibili au fost şi mulţi reprezentanţi ai presei în perioada asta, începând cu redactorii pătrunşi de “lumină” ce au scris că “bebeluşul gay promovează homosexualitatea”. Am demontat deja prostia asta. Apoi, ziarele s-au bătut să comercializeze Biblii şi cărţi cu Iisus pentru că… Gazeta Sporturilor are legătură cu Iisus. O carte de Confucius nu puneau, ori Codul Bunelor Maniere. Nu. De ce să înveţi despre etică şi morală, aşa cum sunt ele normale. Nu. Trebuie să înveţi etica şi morala creştină, altfel, “liberul arbitru” te taxează = mori = iad = chin veşnic.

Într-un final, oamenii se bat pe carne, şi mieii stau morţi, cu fundă roşie la gât, în aşteptarea unei alte sărbători de “băgat la burdihan” şi în care, ştiu, toţi o să spuneţi “TREBUIE SĂ FIM MAI BUNI!”. Dacă o să îmi spui rahatul ăsta am să te ignor, pentru că dacă tu eşti bun doar de Paşte şi Crăciun, înseamnă că îmi recunoşti faptul că în restul anului eşti o scârbă de om. Corect?

Am să petrec şi eu paştele cu familia, pentru că m-am născut într-o familie creştină, şi o TOLEREZ pentru că nu mă afectează credinţa lor. Şi da, am să merg şi la biserică să iau lumină, pentru că e o “tradiţie” de-a mea, să merg cu părinţii la lumină. Ei se bucură că “îi ajută ‘mniezo”, eu mă bucur că stau cu ei. Şi da, am să şi mănânc bucate tradiţionale de paşte, dar asta pentru că îmi place carnea de miel şi plăcinta cu brânză dulce, numită Pască. Îmi place atât de mult Pasca încât mulţumită mentalităţii tolerante a mamei mele, primesc Pască şi de Crăciun şi ziua mea.

Am să mă întorc de la biserică împreună cu familia, în corul pieselor dance ce vor rupe boxele prin balcoane şi maşini, voi saluta respectuos vecinii cu “Bună seara” şi ei vor spune că “Hristos a înviat”, de parcă nu s-a demonstrat ştiinţific faptul că reînvierea e normală. Voi observa aceleaşi babe cum fac aceleaşi ritualuri păgâne atribuite creştinismului, cu fier şi iarbă la uşă, iar în final, după ora 12 noaptea, o să mă holbez la decolteul Biancăi Drăguşanu, în timp ce aduce lumină împreună cu Bendeac şi umorul lui. Pentru că un copil nu trebuie să fie tolerant. El trebuie să fie obsedat de “ţăţe, buci şi glume cu tentă”. Altfel, conform logicii româno-creştine, nu e demn de ţara noastră.

Şi dimineaţă am să lecturez cu acelaşi interes, editorialul lui Bichir, acest N-am Cuvinte al românismului, tradiţiei şi iubirii. Omul care a reuşit într-un editorial să transforme un banal meci de fotbal între CFR Cluj şi U Cluj, într–o luptă între “românii creştini şi bozgorii răi şi ai dracu’”. Dar are voie, pentru că “eşti mai bun” doar de Paşte. În rest…

Vă urez haleală fericite, să nu vă cadă lumina, şi să vă scoată iepuraşu’ de paşte cât mai multe ouă pe…

Popularity: 7%

私はあなたを与える like!

March 17, 2011 Horhe No comments

În urma tragicelor evenimente din Japonia am primit această emoţionantă scrisoare de la un tânăr de 16 ani din “Ţara Samurailor”. Românii trebuie să se liniştească. Poporul japonez este alături de compatrioţii mei afectaţi de valul Facebook.

“Dragi români,

Numele meu este Yakamura, am 16 ani şi locuiesc în Japonia, mai exact într-una din zonele afectate de tsunami, cutremur şi explozia de la centrala nucleară. Vreau să vă spun cu sinceritate, că primul lucru la care m-am gândit atunci când mi-am văzut casa spulberată de val a fost <<Oare câţi români vor da like pe Facebook după acest eveniment?>>. Nu mică mi-a fost mirarea când am aflat că la nici câteva ore de la tragicul incident s-au strâns aproape 1 milion de Like-uri, iar acum target-ul bate spre 5 milioane. Vă mulţumesc din suflet. Toată această solidaritate internautică mă umple de căldură sufletească, şi mama, care este aici lângă mine şi adună de prin moloz nişte obiecte, vă salută cu respect. Spiritul civic de care daţi dovadă este exemplar.

De asemenea, vreau să mulţumesc tuturor celor care se roagă pentru Japonia, mai ales acum după toate cele întâmplate. Dacă ştiam că rugăciunile sunt aşa folositoare vă imploram să o faceţi de 3 ori pe zi, astfel nu se mai întâmpla nimic, dar e bine că lumea se roagă pentru <<mai bine>> după ce aproape jumătate din ţară este distrusă. Nu în ultimul rând îi mulţumesc reprezentantului Bisericii Ortodoxe Române care a sugerat că toată această catastrofă o merităm pentru că suntem păcătoşi, ne uităm la hentai, manga, langa şi mai facem un bukake la ocazii. Adevărat grăieşte!

La final, fără a supăra pe nimeni, mai ales pe fanii înrăiţi ai emisiunii “Cronica Cărcotaşilor”, vreau să vă spun că apreciez gluma unuia dintre cârcotaşi: <<japonezele nu sunt alea cu rahat?>>. Gluma a fost făcută cu 2-3 zile înainte de tsunami, dar şi aşa, este o glumă foarte reuşită la adresa poporului meu. Tot ce mă supără este faptul că Bebeluşa Oana nu ştie să prezinte o emisiune şi se poartă ca o adolescentă în faţa camerelor, iar vocea de pe bâlbe este cam… 吸う.

Vă mulţumesc pentru toată această solidaritate, şi nu uitaţi că japonezii pot reface un drum distrus de cutremur în 4 zile. Voi ce puteţi face în 4 zile?”

Popularity: 10%

Viitorul se scrie la masa de biliard

April 11, 2010 Horhe No comments

Pe când europarlamentarii, deputaţii, deportaţii şi vedetele se străduiesc din greu pentru viitorul diplomatic al României, eu rescriu istoria şi fac alianţe de durata unui joc de biliard. Vă întrebaţi cum de aberez cu atâta graţie? Am descoperit un joc de biliard online, numai bun de omorât plictiseala şi câteva ore bune din viaţă.

După ce am jucat (a se citii “pierdut”) mai multe jocuri, am ajuns să capăt o oarecare îndeletnicire în mânuirea tacului virtual, aşa că am început să mă înscriu în lupte mai grele… până am dat de Igor. Igor este din Ungaria şi conform palmaresului, e bun de îţi bate şi viruşii din computer. Aşa că m-am înarmat cu apă minerală, ciocolată, ruladă, chips-uri, biscuiţi, cozonac, pască şi… cam atât, că nu îmi era aşa foame.

Să înceapă jocul:

Igor sparge bilele (acest text nu conţine glume cu tentă), şi din prima introduce 2 jumătăţi. Îmi pun mâinile în cap şi îmi spun: “să vezi record de victorie sub 1 minut!”. Dar incredibil, Igor ratează o lovitură uşoară, probabil cicălit de prietena lui blondă şi focoasă, Ilinka. Şansa mea. Presat de incompetenţă ratez o lovitură simplă şi îmi pierd rândul. Igor mai introduce două bile, şi cel mai probabil îşi toarnă o porţie mare de gulaş în farfuria made in Budapest.

Ca prin minune, Igor ratează din nou şi îmi oferă şansa să nu mă fac de râs. Din spatele meu familia urlă: “Dute George, dute!”. Am pornit pe urmele lui Igor şi am ajuns la o bilă în spatele lui. 4 el, 3 eu. Şi aveam în faţă o lovitură dificilă, dar de moral: HOOOOLEEE! Adică GAURĂĂĂĂ!!!!

4-4 şi Igor îmi simte respiraţia în ceafa internautică. Şi atunci se produce ruptura. Miza creşte, de la 10 Dolari virtuali, la (traducere din engleză):

Igor: mărim miza?

eu: da.

Igor: cum? că e pentru prima dată când joc?

eu: dacă eu câştig… îmi aduci în România 10 kurtos kalaci… dacă tu câştigi… poţi lua Transilvania. cum sună?

Igor: da.

Simţeam că duc pe umeri povara a sute de ani de istorie. Boc, Băsescu, Crin şi Geoană mi-au trimis imediat SMS-uri cu promisiunea unui loc în Parlament, dacă dau la schimb jumătate din kurtos.

Viitorul naţional atârna de un fir de cretă, în vârf de tac.

Am continuat să punctez până conduceam cu 2 puncte (ca să nu zic două bile). Ratez stupid la bila neagră şi Igor are o mare şansă să învingă. Nici nu am clipit şi situaţia pe masă era egală. Ne luptam la bila neagră. Închid ochii şi… Ratează! Igor ratează la bila neagră şi am o mare şansă. Sunt faţă-n faţă cu liniştea diplomatică a două state. În urechile mele sună maiestuos Carmina Burana! Unghi, putere, lovitură şi… GAURĂ!!!!

Am câştigat! România păstrează Transilvania şi eu… îl iert de kurtos. Sunt prea proaste drumurile la noi ca să îşi strice omul maşina pentru un pariu. Dar am demonstrat că pot să apăr ţara şi cu burta, şi cu tacul, iar dacă facem un Delta Force, mă descurc şi la arme.

P.S. – O rezolvăm şi cu Ţinutul Secuiesc? Snooker?

Popularity: 1%

Ce puii mei?

March 31, 2010 Horhe 1 Comment

Ca să nu spună cineva că nu îmi place Mircea Badea, şi că bat moneda numai pe asta, astăzi schimb macazul. Recunosc, nu îmi place nici Bendeac. Şi am motivele mele:

- un actor de talia lui (nu îi contest talentul) se metamorfozează într-un cocalar neaoş;

-pe blogul lui contestă cocalarii, dar dacă ne uităm sinceri la viaţa şi comportamentul lui megaloman, nu e cu nimic mai presus;

- este avid după publicitate. Dacă nu e tabloid, e blog, şi dacă nu pe blog, să fie la TV;

- a stricat Mondenii cu glume vulgare;

- a plecat de la Mondenii pentru mai mulţi bani şi mai multe glume vulgare. De, are cu cine, rupe norma cu Buzdugan;

- nebunia lui de a ajunge o vedetă creează o isterie pe net: e mişto să îl ai în blogroll;

- nu e aşa de amuzant;

- şi imitatul are un sfârşit;

- scena descrisă pe blogul lui (cocalarul şi el pe scuter, care apoi plânge de durere pentru “oamenii normali, nu vedete”) este penibilă şi demnă de un fariseu de Libertatea.

Mă bucur că am schimbat macazul şi închei cu un citat din revista Kamikaze: “de ce nu e maro blogul lui Bendeac?”.

Popularity: 3%

A murit eu. Trăiască eu.

November 02, 2009 Horhe 9 Comments

Aseară, în timp ce făceam duş, un asasin plătit de un posibil fan (Victoria Popescu, ştiu că tu ai gândit o asemenea surpriză, brută mică şi sexoasă) a intrat peste mine în baie – că la baie sună urât. Cum nu mai aveam şampon şi pentru el, s-a enervat şi a scos o bâtă. A început să mă altoiască şi să mă frăgezească până la orgasm şi Nirvana. După cum o să vedeţi şi pe filmul morţii mele, eram în extaz şi zâmbeam ca un copil fericit, în timp ce Big Marshall îmi făcea un masaj suedez. Pentru că tot vreau eu să fac paraşutism, am fost ajutat de asasinul meu şi am fost aruncat pe geam… fără paraşută. De, mai uită şi omul.
Mulţumesc pe această cale fanilor, asasinului, Elodiei şi persoanei care a ales poza pentru “degetul mortului” şi vă aştept pe toţi la priveghi unde voi organiza o frumoasă masă festivă cu mici, pizza, spaghete şi colivă cu ciocolată.
CLICK Aici pentru a vedea scena morţii mele!

Popularity: 2%

Tag Archives: glume