Hyperion @ Numa' de bine.eu

5 + 10 = 15 / 2 = ?

July 14, 2011 Horhe 2 Comments

Eram aseară la muncă şi când deschid Dilema Veche… bine, Libertatea, ce să văd?! Sâni, dar acum vorbesc despre altceva. O văd pe Roxana Nemeş, a mea cole de facultate. Fericită că a terminat cu facultatea şi se vedea pe faţa ei că se bucură de rezultatele celor trei ani de studiu la foc intens.

Acum eu nu o să îi comentez nici talentul de cântăreaţă, chiar dacă îi ascult piesele non-stop, nici aspectul de fată mare şi nici cum cred eu că plăteşte să apară peste tot (chiar şi la TVR, trăiască dinozaurii deontologi şi corecţi). Eu vreau doar să punctez un lucru minunat: 5 + 10 = 15 / 2 = … Nu ştie nimeni? Dau o fotografie indecentă cu Roxana Nemeş (de parcă nu a văzut-o toată ţara în toată splendoarea) celui care îmi rezolvă ecuaţia asta cu silicon necunoscut.

Ziarul Liberţîţea titrează că Roxana Nemeş a luat 8,33 la licenţă. În mod normal mă durea în studiul de caz de licenţa ei, dacă era la Spiru sau Stat, dar făcând aceeaşi facultate cu mine, mă simt ruşinat şi vreau să clarific puţin situaţia pentru colegi, cei ce judecă particularele şi pentru Liberţâţea.

Roxănica-Sân-Versat a luat 5 la scris. Asta e, ca să pozezi goală nici măcar nu trebuie să ai talent la semnătură, dar nota asta o poate afla tot poporul chinez. E pe site-ul facultăţii, e la avizier şi e prin tabloide. La oral, acolo-i baza, când a ieşit de la probă a zis în gura mare “am luat 10″. O credem pe cuvând că ea nu e “dintr-ălea“. Aşa că mai întreb odată:

5 + 10 = 15 / 2 = ?

Tot nu vă dă 8,33? Ceva nu e bine. Am impresia că redactorii Liberţâţea au învăţat matematică după caietele mele din liceu. Altfel nu înţeleg. Oricum, aşa cum spune Dana Grecu, “egzistă două teorii”:

- 1. Roxana Nemeş plăteşte profesorii de tabloid să îi modifice notele;

- 2. De fapt a luat 8,33 şi Hyperion merită un viitor scandal precum la Spiru;

Repet, cât face 5 + 10 = 15 / 2 = ?

Şi acum premiul vostru:

Popularity: 34%

Bilanţ de facultate. Ep. 2

July 09, 2011 Horhe No comments

Am spus că revin cu episodul numărul 2 al subiectului “am terminat facultatea” şi îmi expun părerile de licenţiat.

De ce nu e nevoie să înveţi la jurnalism? E o întrebare dificilă, mai ales dacă vrei să iei 10 la examene, dar ce faci cu 10 la jurnalism? Nu faci mare lucru nici cu licenţă/master, deci cu atât mai mult dacă ai 10 pe linie. În grupurile studenţeşti temele de discuţie referitoare la note sunt cam aşa:

- dacă lucrezi în domeniu eşti deja de 10;

- dacă nu lucrezi în domeniu, şi nu cunoşti nici măcar interiorul unei redacţii, dar ai 10 pe linie la facultate, o să îţi găseşti greu de muncă;

- dacă lucrezi şi ai şi 10 pe linie eşti prea de tot;

- dacă trei ani ai învăţat şi apoi ţi-ai găsit de muncă imediat eşti un neno… norocos;

Un ilustru filosof, Sergiu I, a propus spre discuţie la o bere o teorie imbatabilă: jurnalismul nu se învaţă. Ori ai papagal/ talent/ condei/ îţi place, ori face câte şcoli media şi-au făcut vedetele şi tot prost rămâi. Şi tind să îi dau dreptate. Mai ales acum când există atâtea “Media Academy” şi ies la prezentatoare de ştiri şi DJ de radio pe bandă, dar foarte puţini din ei lucrează în domeniu.

Şi dacă printre cititorii acestui blog sunt şi studenţi la jurnalism (anul I şi II) să îmi împărtăşesc puţin din experienţa de student: am lucrat şi căutat să lucrez în domeniu încă din liceu. Pentru că notele pot fi contestate (“tu eşti de la facultate particulară, lasă că ştim noi cum se dau notele la voi“), dar experienţa în domeniu nu poate să o conteste nimeni. Pe perioada studenţiei am trecut pe la facultate cât să aflu cum arată profesorii, ce dau la examene şi implicit la examene. Practic am făcut FR la Zi. Am trecut toate examenele de la 5 în sus (şi acum simt şampania în stomac după 5 la Geopolitică) şi la licenţă am luat 9 (8 scris, 10 oral). De ce? Pentru că atât la scrisă cât şi la oral profesorii vor să vadă că ai papagal şi condei, că te exprimi foarte cursiv şi corect, şi dacă bagi şi puţin “din experienţa proprie” te-ai scos.

Acum, dacă sunt bune sau nu sfaturile rămâne să vezi, dar cred că în domeniul ăsta se poate “mai uşor”. Şi nu asculta de fosilele din domeniu care te agasează cu mizerii precum “învaţă că notele de 10 definesc un jurnalist desăvârşit”. Dacă auzi vreodată prostia asta să îţi pui întrebarea “câţi redactori şefi/ editori/ DJ de radio/ moderatori TV/ etc au terminat jurnalismul şi câţi cu 10?”.

Numa’ de bine!

Popularity: 7%

Bilanţ de facultate. Ep. 1

July 07, 2011 Horhe 1 Comment

Astăzi, în primul episod al bilanţului o să vă împărtăşesc secretul licenţei de nota 9:

În următoarele episoade o să discutăm despre:

- de ce nu e nevoie să înveţi la jurnalism;

- de ce grupul de pe Yahoo al promoţiei 2008-2011 e bun să te ştergi la fundul clasei;

- viaţa după licenţă?;

- de ce nu meritam 10;

Acum, să ne bucurăm toţi de binele meu.

Popularity: 9%

Dragă jurnalule…

January 13, 2011 Horhe No comments

… nu am mai vorbit de mult timp. Se pusese mult praf pe tine sub pat, şi a fost cam greu să te scot printre cutiile de pizza şi de bere, dar am reuşit. Nici nu o să îţi dai seama la ce lucrez acum. Exceptând şomeria. Fiind ultimul an de facultate mă ocup de Lucrarea de Licenţă. Nu că sună minunat? Habar nu ai ce e aia facultate, nu? Doar am încetat să îţi mai scriu din… stai ca datez în funcţie de revistele Playboy de sub pat… aham, noiembrie 2008. Nasol.

Să îţi spun pe scurt. La capătul unor ani în care am învăţat totul despre lifturile din facultate, automatele de cafea şi am numărat câte inele de aur are secretara, a sosit momentul să dau examenul suprem. Adică să fac o Lucrare de Licenţă. Şi mă ocup de ea de ceva timp. De 4 zile chiar. Nu că-i mult?

Duminică seară am lăsat baltă glumele proaste ale lui Bendeac şi am spus: “mă culc devreme că mâine mă apuc de Licenţă!”. M-am pus în pat, am dat play la nişte seriale şi am adormit imediat… cam pe la 4 dimineaţa. Nu face nimic, o să beau o cafeluţă studenţească înainte să plec la facultate.

Problema e că am fost sabotat de telefonul mobil. Am uitat să îi programez soneria şi am dormit până la 12. Deci am ratat cursurile. Curat ghinion. Lasă că învât acasă. Deci despre ce am de făcut? Radio… bun, păi să încep documentarea. Şi am urmărit filmul Radio cu Cuba Gooding Jr. Păi cum altfel să aflu mai multe despre radio? Problema e că deja era ora de ieşit la bere, şi nu pot renunţa la puţinul timp de relaxare pentru învăţătură. Nu pot rupe balanţa, nu?

Marţi m-am trezit pe la 11 şi eram ameţit complet. Aşa că am hotărât să îmi dreg mahmureala cu metoda medicinală “cui pe cui”. Doar nu vroiai să îmi pută gura a murături şi zeamă de varză, nu? Am ajuns la facultate pe la ora 15 şi am rămas plăcut impresionat de devotamentul exemplar al profesoarei la care dau licenţa. A luat o foaie de hârtie şi a scris pe ea tot ce aveam nevoie: bibliografie, schemă, etc. În ciuda faptului că mă uitam la foaie ca naziştii la Hitler în roz, am decis să nu îmi dezamăgesc profesoara. Era prea implicată. I-am spus chiar atunci, în aceea zi de marţi, la ora 15:32, “Doamna Profesoară, mă duc chiar acum la Bibliotecă. Unde e?”. Am coborât în subsolul facultăţii, am deschis emoţionat uşa pe care scria Bibliotecă, şi am intrat. O tânără îmbrăcată în latex şi cu un bici în mână mi-a făcut un semn din deget şi ma chemat lângă ea. Mi-a pus în braţe cartea de radio şi a început să mă lovească încet la… stai că visam. De fapt tânăra era îmbrăcată foarte decent şi ma întrebat cu un aer rece: “ce vrei?”. I-am spus numele autorului şi în 20 de secunde aveam cartea în braţe. “Mulţumesc. Vroiam să mă asigur că o aveţi. Mâine vin la studiat. Vă mulţumesc.”

Miercuri a intervenit ceva foarte important. Berea la Cămin. Nu pot refuza o bere în compania colegilor căminişti. Nu se ştie când ai nevoie de ei, şi ei de tine, nu? Aşa că am plecat pe la o oră la ei şi am ajuns acasă pe la ora 20. Ce să mai înveţi după atâta socializare? Aşa că am făcut un duş de două ore şi am adormit. În cadă.

Astăzi eram pornit pe treabă. La 10 eram în picioare. Mi-am pus hainele frumoase pe mine şi am plecat la facultate, cu gândul că până seara nu mai ies din bibliotecă, ori de la cursuri. Acolo situaţia era diferită. Am fost întâmpinat în uşa instituţiei de Adrian şi Robert, doi studenţi silitori şi oneşti, care mi-au spus că proful nu este, şi cel mai probabil biblioteca a luat foc. Dar nu ştiau dacă aia din Alexandria sau din Hyperion. Aşa că am purces spre o socializare intensă la un restaurant cu profil select de crâşmă. Am servit câteva ape cu hamei şi am decis că de mâine…

Problema e că acum câteva ore am decis să fac masă musculară, şi am pus mâna cu tupeu pe haltere, gantere şi prăjituri. Am tras atât de intens de mine că am făcut ruptură musculară. Atât cât am. Şi nu mai pot de dureri la mâna stângă. Scriu cu dreapta, dar pe stânga cine o ţine în dureri? Aşa că mâine nu are rost să mă mai duc la facultate. Vrei să mă aolesc pe acolo şi să cobor nivelul intelectual al colegilor prin prezenţa mea ineficientă?

Sâmbătă deja o am rezervată unei socializări mai intense, de grup. Să văd dacă printre beri se deschide şi subiectul licenţă, poate mai prind ceva. Şi duminică? Păi duminică e păcat de la `mniezo să munceşti, dar poate după filmul de seară şi trei ore de Solitaire…

Hai că trecem şi de asta. Sau prin asta.

Popularity: 5%

Mândru` coleg cu dive.

October 12, 2010 Horhe No comments

Râde lumea, individioasă, că sunt coleg de facultate cu multe celebrităţi. De exemplu, noua divă a României, Roxana Nemeş, îmi este colegă. Da, viitoarea Mihaela Rădulescu (că ea mai e divă) îmi este colegă la Universitatea Hyperion-Jurnalism. Şi mă laud cu asta pentru că ridică ştafeta numărului de apariţii pe “cap de facultate” în tabloide. Nu că-i mijto?!

Nu ştiu cum a ajuns Roxana aşa de vedetă dar o felicit. A venit de departe ca să găsească dragostea adevărată în impresarul acela gras… ăăă, gras de bunăvoinţă şi iubire. Eu nu sunt precum colegul meu Robert care intrat în lift cu ea a spus “frate, pe piciorul ei scrie bostănărie” (aluzie că are picioarele groase… ruşine colegu`, ruşine!). Eu mă bucur pentru Roxana şi când apare în tabloide, deoarece nu ratează ocazia să spună ceva de noi, colegii ei: “Eu îl iubesc pe X cu adevărat, pentru că aşa cum am învăţat la Universitatea Hyperion-Jurnalism, anul II, colegă cu George, Cristina, Robert, Adi, ….”. Aşa e. Şi în viitorul apropiat, când o să ajungă pe scenă cu Inna, Lady Gaga şi Sofia Vicoveanca sunt sigur că o să spună: “Mulţumesc părinţilor pentru încurajare. De asemenea casei de discuri, fanilor, colegilor de la X-Studio, adică Iubi într-un cuvânt. Şi nu în ultimul rând, le mulţumesc delor de la Universitatea Hyperion, colţ cu cafeneaua X, şi colegilor George, Adi, Andreea, Catalina, Clara, …”. Bag mâna-n silicon că o să zică aşa.

O altă divă din facultate, persoană de care mă leagă un trecut tumultuos, este o Blondă (nu îi cunosc numele), dansatoare în cluburi şi videoclipuri de manele. Blonda a fost şi colega mea de liceu, amândoi fiind mândria “Grupului Şcolar “Nichita Stănescu”, acum Liceu scris cu litere mari. Pentru mulţi tot un Palat al Curbelor. De, poreclele nu mor niciodată. Cu Blonda nu am avut tangenţe nici în liceu, nici acum, dar am zărit-o de 2-3 ori la fumat în curtea liceului, şi paranormal, la fumat în facultate. Precizez că eu nu fumez şi nu am fumat. Socializez.

Imensă a fost mândria mea când colegul Adi mi-a arătat pe youtube un videoclip de manelist cu Blonda în rol de dansatoare. M-am lăudat la părinţi şi m-am rugat la Providenţă ca într-o viaţă anterioară să ajung ca ea. Apropo, dacă găseşte cineva clipul, îl rog să pună link la comentarii. Ca să vadă tot poporul.

Acestea fiind zise, îi încurarej pe toţi colegii mei, şi nu numai, să se laude cu vedetele facultăţilor în care prestează. Apoi să ne batem în apariţii TV şi mondene. Facultatea câştigătoare are diplomele acreditate timp de 5 ani.

La lupte divii şi divele mele!

Popularity: 22%

Înapoi în cafenelele de lângă facultate.

October 04, 2010 Horhe No comments

Anul acesta nu am mai avut emoţii. Am fost tare pe picioare, dar cam moale din genunchi. Somn. Am urmat traseul necesar începerii noului an facultativ:

- Casierie – plătit ultima rată pe anul trecut, plus penalizare. Glumiţe scurte cu casieriţa, admirat ghiuluri şi lanţoaie de aur, complimentat stiloul aurit. Am suportat şi o mică muştruluială din partea casieriţei pentru că am plătit cu “bani mototoliţi”. Mă iubeşte… lasă că vede ea diseara…

- Secretariat – dat “săr`na”. Cerut contract şi foaie care atestă că am trecut în anul III. Să vadă şi mama că am terminat gimnaziul. Dat afară. E 9:35. Programul începe la 10:00. Dat “mulţumesc, săr`na”.

- Venit colegi – uitat de secretariat. Dat “salut la toată lumea!”. Vorbit aiurea despre tot şi nimic.

- Curs – predat Oreste. Acel Oreste. Foarte mijto. Ezoteric de mijto!

- Terminat curs – lălăit pe holuri. Uitat de secretariat. Coborât cu liftul, doar am plătit.

Plecat. E şi mâine o… d`asta.

Numa` de bine!

Popularity: 5%

Un proiect de nota 20+2 cm pe lună

June 17, 2010 Horhe 13 Comments

Sunt un student model. Am început bine, nu? Spun purul adevăr cu toată modestia de care mă simt în stare. Sunt un produs finisat al Ministerului Educaţiei şi mă mândresc fără ezitare cu notele de 7-8 pe care le obţin. Se poate mai bine, dar eu sunt… boem… îmi place aşa.

La facultate nu fac nazuri. Colegii care mă cunosc ştiu că sunt genial,dar îi las pe ei să mă laude la secţiunea “comentarii”. Trebuie să le reamintesc faptul că părerile lor nu pot include cuvinte ca: “minciuni“, “mănânci baclavale“, “ce-ţi place să minţi” ş.a.m.d, deoarece blogul meu şterge astfel de comentarii. Nu ştiu din ce motiv.

Nici profesorii nu sunt deranjaţi de mine. Chiar deloc. Sunt un student atât de emininche încât nu doresc să îmi deranjez tutorii cu prezenţa. Şi chiar dacă vreau să îmi chinui mentorii cu prezenţa, mereu se găseşte ceva inevitabil ce mă pune în situaţia neplăcută de a rămâne acasă, cu telecomanda pe burtă, mâna pe telecomandă şi dulciuri în jurul meu. Viaţa e greu.

Acum în sesiune situaţia se schimbă dramatic. Trebuie să merg la facultate. Ceea ce mă onorează, mai ales că la ora asta (06:30) mă salut cu naşii în Gara de Sud Ploieşti de parcă ne şpăguim de la inaugurararea CFR. Mă duc la facultate pentru a preda un blog. Da, aţi auzit bine, în secolul vitezei merg cu trenul personal (ironic, vorbeam de viteză) până la Capitală ca să las un link pe o foaie. Atâta drum doar ca să consum. Eu chiar vreau să fiu ecologist, dar lumea nu mă lasă. Ştiţi cât curent o să consum azi în procesul de plimbare cu liftul prin facultate? Mult. Când eram copil îmi doream să fiu liftier, deci vă daţi seama ce nostalgii mă apucă în cutia instituţiei.

Acum să trec la partea importantă. Eu mă străduiesc din toate circumvoluţiunile să fac un proiect cât mai reuşit, dar se pare că Gugle îşi bagă reclama acolo unde nu îi fierbe oala, şi mătrăşeşte frumuseţe de blog. Următoarea poză a fost realizată de un coleg, fan al muncii mele, personaj ce nu va ezita să comenteze foarte plastic acest text (fraze gen: “ai minţit poporul” înseamnă, de fapt “ai spus adevărul frăţie”).

Nu-i aşa că merit nota 10?

Popularity: 11%

Dragă colegă,

June 01, 2010 Horhe 17 Comments

Acest text îţi este închinat, chiar dacă nu ştiu cine eşti, de unde eşti, cum arăţi, de ce arăţi. Tot ce ştiu despre tine este că te intitulezi Alexia şi că eşti împotriva mesajului dat de mine pe grupul facultăţii, din care cu onoare pentru mine, faci parte:

Acest mesaj l-am dat săptămâna trecută pe grupul facultăţii, şi messenger, când isteria grevei generale a cuprins toată ţara şi ne aşteptam să ajungem la examene pe jos… din provincie sau Bucureşti:
“Dragi colegi, dacă greva se extinde, şi nu o să avem cum să ne deplasăm până la examen, vorbesc mai ales în numele celor care lucrează sau locuiesc în provincie, vorbim cu unii profesori să decalăm câteva examene cu o săptămână?”.

Alexia, draga mea colegă, am aflat că tu nu vrei acest lucru. Ai fost chiar virulentă pe messenger, în a arăta câta durerea de pix ai tu pentru colegi. Pentru că tu ai două facultăţi, eşti o studentă de succes şi vei face tot posibilul să ajungi la examen, chiar dacă nu circulă RATB, Metrorex ori CFR. Nu ştiu sigur, dar mă bucur pentru tine dacă ai maşină personală, şi chiar una capabilă să zboare ca să te poţi paraşuta la facultate. Tu chiar eşti împotriva gestului cerut de mine, fiind convinsă că ascensiunea ta carieristică poate ajunge într-un impas dacă dai o mână de ajutor unor colegi de facultate, ce mai târziu îţi vor ajunge colegi la muncă.

Scumpa mea colegă, posesoare de aparat de teleportare, şi viitoare purtătoare de 2 diplome, te rog înţelege că sunt oameni pe planeta asta, nefericiţi cu duhul, lipsiţi de vlaga ta culturală şi pasiunea de a ajunge pe jos de la Crăcăienii de Sus la facultate.

Cu toate că acum e prea târziu să îţi mai cer ceva, doar nu mai există grevă şi ne permitem toţi o sesiune decentă, îţi urez în viaţă numa` de bine. Să ai baftă la examene, să ajungi o ziaristă (şi ce altceva mai înveţi la a doua facultate) respectabilă, să te siliconezi bine înainte de 25 de ani, să primeşti un post de cuier la Dan Capatos în emisiune, sau dacă eşti o fire matinală, un post de proastă la Neaţa cu Oţil şi Dani. Dacă televiziunea nu te pasionează, poate arăţi ca un dihor cu sâni şi se sparg televizoarele (repet, nu ştiu cine eşti), îţi doresc să ajungi mare editorialistă pe monden şi să nu dormi noaptea de grija menstruaţiei Oanei Zăvoranu, ori de heterosexualismul lui Bote.

Dacă vrei să ajungi în radio, atunci situaţia e şi mai bună. Eu personal îmi doresc ca în ultimul an de facultate să am 13 restanţe şi cu ultimii bani pe anul 2011 să merg cu maşina la facultate. Atunci sper să te aud la Radio Poplaca spunând cât îi mulţumeşti lui ţie şi numai ţie că ai ajuns unde eşti, înconjurată de oameni răi şi fără suflet, fără două facultăţi, maşină la scară, benzină în ea, ambiţii ş.a.

Dacă nici astea nu te satisfac, află că din jurnalism poţi face multe: Radu Baron te poate scoate cântăreaţă, o telenovelă te poate face actriţă, un Iri te poate face doamnă ori un mahăr te poate face VIPă.

Alexia, tu poţi ajunge orice, şi sunt fericit pentru tine, iar acum, când cel mai probabil tu înveţi în tandem pentru ambele facultăţi, eu mă retrag în mediocritate, convins că voi ajunge un nimeni, dar fericit că am făcut cel mai bun scor la Solitaire.

Te pupă colegul tău, şi colectivul de navetişti din facultate,

Eu.

Popularity: 14%

Elita universitară

March 26, 2010 Horhe No comments

Am plătit facultatea. Un moment memorabil pentru mine, deoarece până acum nu am dat niciodată atâţia bani pentru o cauză.

Îmi place în special de doamna de la ghişeu care îmi primeşte banii fără întârziere. Scurta discuţie cu ea este memorabilă. Îmi place şi aspectul ei, de doamnă de 40 de ani, funcţionară din totdeauna, cu experienţă întipărită în degete (10 degete, 10 ghiuluri) şi la gât (1 gât, 10 lanţuri). E o femeie care ştie cum se face meseria.

În timp ce plăteam, din căştile telefonului meu se auzea o trompetă (neşte ska). Doamna a ridicat privirea şi a întrebat zâmbăreaţă: “Paraziţii? Asculţi Paraziţii?”. Răspunsul meu a fost sincer şi franc, “nu”. “E ska… ăăă… reggae. Ceva de genul”. Atunci am provocat, fără să vreau, un val de tristeţe, pe chipul şi în exprimarea doamnei.

E minunat că Paraziţii au devenit etalon universitar, şi indiferent că ascultam ska, reggae, canţonete, tot roacăr satanist rămâneam.

Popularity: 2%

Sesiunile sunt mijto!

February 11, 2010 Horhe 3 Comments

Motiv pentru care am o listă întreagă de mulţumiri:

- profesorilor care habar nu au cum arăt, dar au acceptat să dau examenul;

- facultăţii pentru că a suportat povara unui student care nu are ratele la zi;

- colegilor care au “donat” cursuri pentru mine;

- părinţilor, pentru indiferenţa faţă de notele mele, lucru ce sincer mă bucură;

- surorii mele, care nu are altă treabă decât să înveţe şi mă bage pe mine într-un con de umbră;

După atâtea mulţumiri trebuie să spun că ultimul examen scris (ultimele două fiind pe CD-uri) a fost o povară solicitantă, dar cu implicaţii sociale grozave. Un hi5, dacă vreţi să îi spun aşa.

Contrar obiceiului meu, de a mă aşeza în mijlocul sălii, acum am găsit loc în spate, unde de regulă stau intelectualii mult prea deştepţi ca să fie atenţi la ce spune profesorul. Am luat un fund de loc singur, între două scaune goale (vorba aia: “între două nu te copie”) şi am început să socializez cu împrejurimile:

“- Salut. Mă numesc George. Încântat de cunoştinţă. Ştii ceva?!”

Cum era şi normal, nimeni nu ştia nimic… dar din neant, se ridică o tânără silfidă, genul vopsită cu Spor, şi mă întreabă:

“- E loc lângă tine?”

Politicos din fire am spus că da, fără să am habar că şi la examene am sex-appeal. Pentru a mă asigura că tânăra nu vrea să abuzeze de tinereţea mea îi spun:

“- Dacă te muţi aici să ştii că eu nu cunosc nimic din materie…

- Nu-i nimic. Se citeşte pe faţa ta că ştii.”

Deci nu era vorba de sex-appeal. Mecla mea nu inspiră plăcere lubrică, doar inteligenţă în colţuri.

Tânăra a şezut lângă mine şi ne-am pregătit spiritual pentru marea insipirare. Marea inspirare din părţile sălii.

Pe tot parcursul examenului, colegii de la etajul superior au chemat ploaia într-un dans indian de tropăituri şi bubuituri, iar o colegă din spate a copit greşit o frază de la mine:

“- Fatăăă. Ce ai scris acolo? Granitează? Ce e aia?

- Am luat de la băiatul: subiectul granitează în jurul…

- Nu e granitează, ci GRAVITEAZĂ!”

În liniştea examenul s-a auzit doar impactul dintre capul meu şi banca, pe fondul unui râs înfundat.

Cam atât de la sesiunea asta.

P.S. – Dacă printr-o minune citeşte acest text vreunul din profesorii mei, vă anunţ sincer şi lucid că am scris totul sub influenţa ultimelor grame legale de pătrunjel etnobotanic. Ja!