Mi-am călcat pe somn şi lene şi am decis să investesc timp în mersul la bibliotecă. Nu de alta, dar replica “se face Lucrarea de Licenţă singură că nu e proastă” nu funcţionează. Mi-am pus hainele de tocilar: breteluţe, cămaşă cu buline, ochelarii de chior şi cărare pe mijloc, pentru o cât mai bună impresie de intelectual. Am ieşit cu dreptul din casă şi am pornit în minunata expediţie culturală.
Am intrat în bibliotecă, m-am aşezat la un calculator, am deschis messenger-ul, facebook-ul şi apoi cărţile. Am început să citesc, să citesc, să citesc. Mă simţeam mai intelectual pe minut ce trecea. Eram mai plin de informaţie, mai stăpân pe licenţa care are să vină. Simţeam că lumea intelectuală îmi stă la picioare. Dar totul s-a năruit cât ai spune “headshot!”.
În faţa mea se întâmplau următoarele, spre amuzamentul meu:

Fascinat de această nouă metodă de studiu am decis să stau în contemplare. Am contemplat zeci de minute pe miniclip.com, solitaire şi alte jocuri de societate. “Dar până când?!” ar spune cei jigniţi de lipsa mea de decenţă la bibliotecă. Până mi se face foame. Aşa că am plecat acasă cu maţele cerşind, două highscor-uri la Solitaire şi patru pagini de licenţă. Mult? Puţin? Ce mai contează atunci când îţi place să înveţi?

Popularity: 4%








