Tag Archives: interviu

Mihai Petre nu a acordat un interviu pentru NumaDeBine.eu

joconde petre

Acest interviu nu a avut loc, pentru că dacă era, clar nu se întâmpla. Nu?

Reporter: Domnule Mihai Petre. Cum merge viața?

Mihai Petre: Cha-cha 1 2 3, Cha-cha 1 2 3.

R: Am înțeles. Cum merge treaba cu activitatea dumneavoastră de…?

M. P.: Actor? Merge bine. Tocmai ce am aflat că o să fiu repatriat într-un nou rol pentru o telenovelă de la MediaPro. O să am un rol interesant, și foarte original.

R: Multe replici?

M.P.: Nu. Asta e și surpriza. Joc rolul unui revoluționar din viitor, mut și în scaun cu rotile, care descoperă plăcerea dansului. Și tot serialul o țin dintr-o salsa în rumba, vals, tango și dansul pinguinului. O să fie o nebunie de serial. Mi-au spus cei de la MediaPro că Elvis era așa cântăreț că își fredona toate replicile, iar eu sunt așa talentat că le pot dansa.

R: Păi și cu Românii au talent ce facem?

M.P.: E tot acolo în plan. Nici un stres. Anul ăsta chiar mi-am făcut timp să îmi scriu câteva replici noi: „ești dezamăgitor”, „nu”, „slab” și „ntz”. Am avut timp să o învât și pe Andra altă replică, ca să mai schimbe și ea „mi s-a făcut pielea de găină”. Poate mai bine, ce naiba. Acum o să spună: „mi s-a făcut laba gâștii de emoție”. Nu că e mai inspirat?

R: Mai dansează românii?

M.P.: Da cum să nu. Peste tot. La nunți, botezuri, înmormântări. Secretul este să dansăm.

R: Cum e România în criză? Cică se scumpește și mâncare, și curentul, și gazele. Resimți criza?

M.P.: Eu chiar nu resimt criza. M-am aciuat bine pe unde sunt acum și bănuțul vine. Pe bune de nu mă simt ca la TVR, nu alta. E bine. Concurență nu prea, cerințe nu prea grele. Merge treaba. Cât despre curent și altele, nu știu. Eu cred totuși că pot să susțin singur necesarul de gaze al României.

R: Mulțumesc pentru timpul neacordat.

M.P.: Nu ai pentru ce.

Popularity: 4%

Lucruri pe care Cristina Țopescu nu știe să le facă

Nu o cunosc foarte bine, dar o mai văd din când în când la ora 18 pe Prima TV când prezintă știrile. Îmi aduce aminte de diriginta mea din generală, veșnica domnișoară la 44 de ani. Dar nu o condamn pentru asta. De fapt nu o condamn pentru nimic, pentru că eu sunt aici să râd pe seama ei, nu să îi spun ceva ce o poate face să plângă în direct. O cred în stare, doar știm cu toții cât de fină și delicată e.

Cristina Țopescu nu prea știe engleză. Ori dacă știe, are o pronunție de te bufnește râsul. Eu cel puțin nu mă mai satur de Bărac Obeama și nici de Șicagou, dar cred că asta în timp o să îi devină etichetă. De la o vârstă nu cred că le mai poți repara.  De asemenea, doamna Țopescu nu reușește să se abțină și să devină serioasă pe parcursul știrilor. Îi mai scapă din când în când momente când se vrea amuzantă, ori mămoasă, dar de cele mai multe ori, după o știre cu micuți morți de foame, o auzi „Doamne ajută!” și îi vezi chipul de cățel plouat. Îți vine să țipi „DAR AJUTĂ DOAMNE ȘI TU!”.

Dar peste lacunele profesionale mai treci, că până la urmă e de ceva timp în domeniu, deci știe să își facă meseria. Mai nou însă își dă cu părerea despre tot, și apare prin presă să completeze din propria experiență, orice eveniment ce are în colimator o vedetă. Precum a fost cazul lui Mircea Lucescu. A dat un interviu în care a spus că și ea a pățit la fel, și că vatmanii sunt niște brute, insensibile, care au intrat accidentat-o și au reușit să-i strâmbe petalele. Nemernicii! Dar povestea nu e atât de simplă:

Așteptam să trec regulamentar pe sensul opus, dar rămăsesem pe linia de tramvai…”. E clar din primul rând că poate doar faptul că stătea pe locul șoferului era regulamentar la Cristina Țopescu. Apoi continuă să explice faptul că vatmanul a văzut-o blocată pe mijlocul străzii, dar a intrat în ea cu putere, cu ură, împins de un orgasm al suferinței.

Eu văd întâmplarea puțin altfel: Cristina Țopescu este la semafor, undeva a 3-4a mașină. Se face verde. În mai puțin de o secundă un cretin de la coadă claxonează și mașinile se pun în mișcare. Intersecția pare deja blocată, așa că, precum un șofer deștept, Cristina Țopescu rămâne la semafor, nu se angajează în schimbarea sensului de mers, cu gândul că „poate rămân pe șina de tramvai și blochez circulația”. Dar din spate, grobianul grăbit și isteric, dobitocul fără manere care are ca ultimă școală absolvită cea de șofer, a început să claxoneze și să o înjure pe Cristina, că de ce stă la semafor și nu se bagă. Speriată și emoționată de contactul dur cu viața, vedeta penetrează intersecția cu teamă și rămâne pe șina de tramvai. Tramvaiul vine. Am întâlnit și eu vatmani cretini care trăiesc cu impresia că au primit centrul străzii ca zestre, dar de ce ar vrea un vatman să își strice ziua intrând în Cristina Țopescu? Să fie un fetish? Că dacă e așa, e deja compliment… Poate că pur și simplu nu a putut să oprească la timp, a lovit-o și asta e. Un accident într-un oraș sufocat de mașini și șoferi lipsiți de viziune și tact.

Așa că da, Cristina Țopescu nu știe nici să draiving.

Popularity: 5%

Interviu cu o vedetă

xerox

Popularity: 8%

Am primit răspunsul

La întrebarea “cine scrie la revista Star cu iniţialele K.K.?” am primit răspunsul chiar de la Redacţia revistei Star. Uite că există. Bine că nu am făcut concurs că premiam o redacţie întreagă.

Ca o completare, nu am fost nici maliţios, şi nici subiectiv când am făcut precizarea că sunt redacţii unde scriu patru oameni şi se semnează 100. Am fost la o serie de interviuri pentru publicaţii mondene şi inclusiv şoferul scria articole (bine, titluri mari, cu font 20 şi trei rânduri de text). Plus că la una dintre publicaţii am dat peste un redactor-şef care după aspect şi atitudine ziceai că a terminat Universitatea Rahova, Jurnalism şi Jur-că-n-am-zis.

Popularity: 7%

Sunt bolnav. Sau special.

Părinţii mei sunt de vină pentru toată problema asta. Bine, nu sunt direct vinovaţi, dar atunci când au văzut că am confundat ghivecele de flori cu toaleta era necesar un drum până la medic. Ei au ales în schimb să mute florile pe palierul blocului, şi oricât de somnambul aş fi ştiu sigur că nu am balustradă la WC.

În timp problema a devenit din ce în ce mai enervantă şi în ultimul timp mi-am dat seama că sunt o adevărată pedeapsă telefonică atunci când dorm. Am ajuns să dau SMS-uri şi apeluri în somn, să invit persoane în oraş, iar apoi să mă trezesc şi să nu mai îmi amintesc nimic. Ultima experienţă de genul se rezumă la: “Unde eşti bă?”. “Abia m-am trezit. De ce?”. “Cum mă să te trezeşti acum? Nu am vorbit acum patru ore să ne vedem la Unirii? Eşti dus cu capul?”. Da. Am crezut că glumeşte, dar în mijlocul somnului am dat două apeluri telefonice şi un SMS. Asta nu e bine.

Problema e că nu am ajuns încă la medic şi în continuare mănânc, îmi dau acceptul pentru interviuri dubioase şi ţin prelegeri în somn, dar trebuie să văd şi partea bună a lucrurilor. Sunt un somnambul care nu suferă de ADHD.

Cea mai amuzant de nefericită experienţă somnoroasă a avut loc atunci când am refuzat un loc de muncă extraordinar de bine plătit şi uşor. Am aplicat pe internet, am fost până la Cucuruzu din Deal, am lăsat impresie bună la interviu, am fost acceptat, dar am avut ghinionul să fiu sunat când dormeam. Din spusele secretarei discuţia a decurs cam aşa:

- Alo, bună ziua, suntem de la firma X, şi am sunat în legătură cu locul de muncă pentru care aţi dat interviu. Am vrea să ştim dacă mai sunteţi disponibil pentru că aţi fost acceptat.

- Nu mulţumesc. Vreau să dorm şi nu vreau să muncesc. Îmi e bine cum e acum. Nu.

- Am înţeles. Şi am putea să vă mai sunăm pe viitor, poate reveniţi asupra deciziei?

- Nu prea. Poate. Nu ştiu ce să vă spun. Nu prea aş vrea. Îmi e bine acum.

- Am înţeles. O zi bună.

- Noapte bună.

Când m-am trezit am văzut apelul pe telefon, şi pentru că nu îmi aminteam nimic am sunat să văd cine era. De atunci am devenit adeptul auto-mutilării.

Popularity: 100%

Blaxy Boys, sau…

“Mai bine cunoscut în underground decât anonim în Dorobanţi”. Cam aşa trebuia să sune titlul unui interviu acordat de artistul Hienă într-un tabloid (ma uit din ce în ce mai des în tabloide şi cred că-mi face rău).

Hienă precizează că se simte împlinit şi că acum e rocker, deci nu mai poate face lucrurile de la 19 ani când era… breaker? Acum a ales calea, aceea underground, pentru că aşa a vrut el, nu pentru că sunt multe trupe “tuci-tuci” (beat la muzica house/dance/etc). Băi mă leşi? Adică subit îţi place  să o arzi emo/rock/alternativ/ce cânţi tu, doar aşa că eşti tu în perioada aia a vieţii? Dar dacă e artistul Hienă să îl credem pe cuvânt.

Cel mai frumos lucru din tot interviul este următorul citat: “toţi cârnaţii ajung vedete.

Poftă bună.

Popularity: 7%

Interviu în Adevărul

Înainte de toate, Mulţumesc Maria. Deci îi datorez la şaorme încât nici dacă îmi schimb numele în Falafel şi îmi deschid bijniţ la Piaţa Obor nu pot să acopăr datoria. De data asta am promis o şaorma cu de toate, mare, pentru o apariţie în Adevărul de Seară.La Şuetă cu Bahmu” nu mai aveau loc şi pentru mine.

Continui să îi Mulţumesc Mariei pentru vorbele frumoase din ziar şi pentru întrebările uşoare (fără “cât e Pi?”, “unde e vârful K2?”, etc.). De asemenea le mai mulţumesc părinţilor, fratelui Cristi (plecat în Polonia, motiv pentru care PSD e în groapă), prietenei Adelina (pentru încurajări şi idei) şi nu în ultimul rând lui Dinu Patriciu, pentru că a fost de acord cu interviul meu, chiar dacă eu sunt un mogul concurent. Mogului de la Garsoniera 66.

Tânărul regizor de 20 de ani produce pe internet seriale de comedie care au la bază parodierea unor vedete autohtone. Mircea Badea, Mihai Bendeac, Dan Diaconescu, Emil Grădinescu sau Gabriel Fătu, toţi au fost personaje luate „în colimator” de George, un tânăr care care activează ca DJ la un post de radio şi care surpinde cu o camera video, într-o manieră ironică, dar amuzantă, momente memorabile din prestaţia vedetelor.

„Cuvântul Meu TiVi”  se numeşte proiectul online care are formatul unui post obişnuit de televiziune: emisiuni de divertisment, filme, reclame, tot tacâmul. „Nu am vrut să copiez nimic, vreau doar să pun o etichetă asupra proiectelor mele video. Şi cum evident n-o să mă placă toată lumea, am denumit-o <<Cuvântul Meu>>. E cam prost ales numele pentru că e lung şi la noi nu prind astea lungi. Era mai bun OiTV sau Canalul D. Recunosc, nu sunt un bun manager”, explică cu umor băiatul.

Şi totuşi, spune el, cel mai bine parodiază omul de rând, ăla bun la politică, fotbal, femei, misogin şi narcisist. Însă, calculând după numărul de accesări, de departe cel mai bine îi „iese” cu Mircea Badea.

Film-noir, filmat în garsonieră

Niciun dintre mondenii care au intrat în gura lui George nu s-a simţit lezat, singurii care au reacţionat au fost „vedetele” internetului. „Am primit reacţii dure după ce am comentat atitudinea elitelor blogingului de pe la noi. Zoso şi alte persoane pline de viaţă ca el, cărora le-am rănit sentimentele, imitându-I”, explică George.
Alte personaje pe care le interpretează după propriul scenariu şi care a prins la publicul internaut sunt Kiwi Legendaru’ şi Eustaţiu Fasolea, „elitistul”, personaje fictive care imită caractere îndoielnice din societate. Şi pentru ca totul să fie şi mai inedit, producţiile se filmează în cele mai neconvenţionale locuri.
De exemplu scurt-metrajul „Cum să scap de umbra mea” este un film noir, amuzant, produs în mare parte în garsoniera în care locuieşte. La fel de accesat de către public este şi filmul-parodie pe care l-a făcut după celebrul şi „nemuritorul” serial „Tânăr şi neliniştit”.

DJ George e „on air”

Tânărul regizor îşi doreşte să facă un documentar despre Bucureşti. Cum ar arăta scenariul? „Ireal. Aş filma numai periferia. Centrul şi zonele frumoase sunt pentru turişti şi Ministerul Turismului. La periferie e viaţa”.
Când nu „toarnă” filme, merge să-şi binedispună ascultătorii de la radio. „Acolo mi-am creeat imaginea de isteric. Vorbesc repede, uneori prea repede. Nu vorbesc cu fraze lungi, ca să nu devin plictisitor. Dacă spun prea lent o glumă o să plictisesc. Dacă o spun prea repede risc să nu fiu înţeles. De unde atâta perfecţiune? Dacă eram perfect mă făceam popă şi conduceam Maserati”, spune râzând băiatul.
QUIZ

Ce scenariu ai în plan să filmezi acum?

Un scurt-metraj despre punkeri. Am cântat într-o formaţie de gen şi fac parte încă din fenomen. Sunt multe de spus despre farmecul vieţii de punker, acela de petrecăreţ.

Punkul inseamna protest vizavi de ceva?
Dacă eşti mai radical, da. Cu toate astea, cred că protestele sunt de bun simţ: anti-rasism sau anti-sexism.

Unde se adună punkerii în Bucureşti?
Cele mai memorabile momente se scriu pe terasa de pe Teatrul Naţional Bucureşti sau pe Lipscani, în Fire, Argentin, Club A sau Suburbia.

Ce-i place : “Aş fi capabil să filmez orice moment interesant care mi se derulează prin faţa ochilor. Îmi place să montez filmuleţe, să ascult Ramones şi să mănânc”, spune George.

Ce nu-i place : “Nu suport să stau degeaba. Şi când mai lenevesc mă gândesc la „pasul următor”. Şi nu-mi plac fetele care se dau cu ruj roz şi băieţii cu şlapi”, spune tânărul.

PROFIL
Data naşterii: 25 iulie 1989, Bucureşti
Familie: necăsătorit
Studii: Facultatea de Jurnalism din cadrul Universităţii Hyperion

Link: Adevărul de Seară

P.S. – Ce chip boem am în poză, nu? Aşa arăta Sergiu Nicolaescu în tinereţe?

P.S. 2 – Am aflat de la Obligo că omul în viaţă are 15 minute de glorie. Interviul durează 4 minute la citire. Mai am 11 minute. Să le folosesc bine.

Popularity: 15%

Jurnalul naţional al lui Bob Dylan

Cu ocazia concertului pe care îl va susţine în România, Bob Dylan a oferit un interviu în exclusivitate ziarului Jurnalul Naţional. Frumos, doar că fals (sweet, but it`s wrooong!).

Simplu şi la obiect, jurnaliştii lui Voiculescu au furat un interviu  de pe site-ul artistului, au tradus şi au schimbat puţin ordinea întrebărilor.

Originalul: Bob Dylan talks about Christmas in the Heart with Bill Flanagan

Falsul: Interviu în falsă exclusivitate!

Foarte frumos este ce au scris cei de la JN la începutul interviului. Cuvintele din paranteze sunt ale mele:

“Bob Dylan nu este chiar un prieten al jurnaliştilor (clar nu al celor incorecţi) şi de aceea, în general, nu prea acordă interviuri. Dar după mai multe intervenţii, Nova Music-Sony/BMG a reuşit până la urmă să-l înduplece pe legendarul muzician şi să accepte un interviu pentru Jurnalul Naţional (pe bune?). Cu o condiţie însă, întrebările să fie strict în legătură cu noul album “Christmas in the heart”. Astfel, înainte de Paşte, stăm de vorbă cu Bob Dylan… despre Crăciun! (pentru că nu au avut ce alt interviu să traducă)

Felicitări, şi diseară o să îmi consum 60 de minute din viaţă ca să îl urmăresc pe Badea cum îi apostrofează pe colegii lui incorecţi. Hai Badea, că tu poţi! Doar eşti Zeul! Nu mori dacă zici măcar o singură dată de rău de Felix!

P.S. – am aflat de ce nu îmi place Badea. Mulţi spun: “Badea e tare că le zice pe bune!”. Mie îmi plac oameni care tac şi fac.

Popularity: 2%

Interviu incredibil de neadevărat cu Sturzu de la Nai-Q!

Ieri prin Bucureşti, zona Romană, am dat peste Mihaaaaaai Sturzu, jumătatea masculină (sau celălalt testicul) al trupei Hi-Q. Nu am avut timp să îi dau un autograf şi nici să îl întreb despre viitorul trupei, dar dacă aveam timp, îl întrebam următoarele:

Eu: Ce faci pe la Romană?

M.S.: Caut solistă… nu ai auzit că am rămas fără?

Eu: Fără o duduie nu se poate…am înţeles. De ce Sturzu? Ai tăi nu ţi-au oferit nici măcar o şansă.

M.S.: Aşa a picat la botez… Oricum numele meu e un… nume!

Eu: Cum te caracterizezi?

M.S.: Simplu – artist, compozitor, scriitor, poet contemporan, regizor de videoclipuri, biker, extreme-biker, cântăreţ, interpret, băiat de treabă, galant, rebel, de gaşcă, frumos, suplu, înalt, feroce. Dacă am uitat ceva e de la emoţii. Nu am mai dat de mult un interviuri…


Eu: Cum se numeşte colegul tău de trupă?

M.S.: Sincer nu ştiu… dar are o maşină decapotabilă mişto!

Eu: Cum a început nebunia cu Hi-Q?

M.S.: Visul nostru de o viaţă e să cântăm pe VH1… şi cred că suntem pe drumul cel bun. Am cântat la Atomic, OTV, Taraf TV… poate pe viitor şi la Bahmu şi Noră pentru mamă şi atunci e clar… VH1 scrie pe noi!

Eu: Ce piesă din repertoriul vostru îţi place mai mult?

M.S.: Şlagărul “Gaşca mea!”. Recent am trecut pe lângă o casă de bătrâni şi ascultau piesa. Ca să îţi dai seama ce tari suntem!

Eu: Pe viitor chiar vreţi să mai cântaţi?

M.S.: Da.

Eu: De ce? Vă obligă cineva?

M.S.: Nu. Dar vrem. E mijto.

Eu: Ştii să găteşti?

M.S.: Da.

Eu: De ce nu te faci bucătar pe un vapor? Şi găseşti ceva pe vapor şi pentru colegul tău.

M.S.: Îmi place faima de artist. Am succes la căministele triste din Regie. Chiar şi două pe seară dacă mă dau cu apă de colon.

Eu: În compania căror trupe legendare aţi cântat?

M.S.: 3Sud Est, Blondy, Animal X… multe.

Eu: Cu ce grei ai muzicii aţi vrea să cântaţi, şi unde?

M.S.: Se punea problema să cânte AC/DC în deschidere la noi în concertele de la Botoşani şi Horezu… dar să mai vedem.

Eu: Baftă în “carieră”.

M.S.: Mulţumesc. Acum plec. Uite o blondă bună în staţie la 226… sigur ştie să cânte!

Eu: Stai puţin. O ultimă întrebare: E adevărat că ai căzut cu bicicleta ca un…

M.S.: Pa!

Popularity: 2%

Inna, gospodina, parle vu ingliş până cade lumina!

Nu am foarte multe pretenţii de la duduia Inna de când am auzit că e în duet cu Fizz, dar să purcedem în înţelegerea şecspiriană a interviului pe care a dorit să îl acorde unei televiziuni din Ungaria. Ne mai mirăm că ne certăm cu maghiarii, poftim război diplomatic. Porniţi clipul şi citiţi textul în tandem. Succes:

Reporter: Cum te simţi?

Inna: Păi nu sunt aşa bună (ştim) din cauta acestei nopţi (care nu a venit încă)  şi a celei de ieriăăă… sunt aşa obosită (ştim din nou) şi plictisitoare şi îmi este frică să – să – să ies afară (mă topesc şi de aceea stau în hotel cu ochelari de soare) pentru ieri… ştiţi ce a fost ieri (A VENIT MĂDANNA!).  Dacă nu şti am să îţi spun (începe dezmăţul!). Ăăăă… zborul nu a fost aşa bun pentru că era pe sistem turbo/ gumă turbo, a fost o furtună puternică. Am aterizat la – la Viena şi apoi înapoi cu acelaşi avion la Budapesta. Of… apoi mi-am făcut primul şou, al doilea şou şi apoi… (cum dracu se zice la “al treilea”?)… şi a avut loc un accident rău, maşina s-a extorsionat, pe şosea, spre al treilea şou, ăăă… am văzut moartea mea (Fizz)  cu ochii din cap (un alt mod de a spune “Să-mi sară ochii din cap!”). Nu ştiu, dar nu îţi doresc să simţi ce am simţit eu aseară (Viagra?).
Am auzit că omul pe care l-am lovit nu are nimic, (doar nu cântai când ai produs dezastrul, nu?), fund eram aşa sperietoare pentru că în faţă era o maşină şi maşina era o zeul meu (Q7).  Eram pe vibraţii, ăăă… îmi era frică şi apoi m-am spart… aşa… şti tu… Şi apoi un alt om cu altă maşină venit aici (Carmagheddon frate!) să ne ia pe noi de la spaţiul accidentului şi conducea ca un nebun cu o viteză azimută şi exhaustivă, iar eu plângeam, vibram ăăă… totul era ca în Scary Movie.
Când am venit în club nimeni nu m-a înţeles şi toţi vroiau pe scenă. Nu eram bună fund/ dar toţi vroiau să mă vadă pe scenă. Şi înţeleg este vorba despre oamenii mei, îmi iubesc fanii (numărul -12 este chemat la iubire cu Inna!) din toată lumea (:)) şi ştiu că fanii mă vor înţelege pentru că mă iubesc. Mă duc la scenă, le explic cu puţine cuvinte (că atât ştiu) că nu pot face acest şou şi am cântat cu publicul două singăluri, ăla fierbinte şi ăla de dragoste, iar oamenii fericiţi, dar eu nu am simşit ca şou. Sunt artist internaţional şi nu fac aşa. Îmi pare rău pentru fani că aseară a fost rău, nu e vina mea, chestile astea se întâmplă, am spus, mi-am văzut tatăl cu ochii mei, o să mă întorc, şi o să cânt foarte foarte bine numai pentru fanii mei.
Reporter: Arăţi ca drac… ca o eroină. Cum ai avut pute – puterea să te urci pe scenă?
Inna: Nu sunt un erou pentru că un erou nu se poartă ca mine, un erou nu e ca mine. Eu nu sunt aşa bună pentur aseară. Sunt sigură că fanii mă iubeşte şi… un accident nu este bun… nu existp cuvinte pentru asta (sau nu ştiu eu cuvintele).
Reporter: Ce planuri ai de viitor?
Inna: Săptămâna viitoare am o performanţă în curcan, 5 performanţe, dar nu ştiu programul, dar am multe şoaie.
Reporter: Din nou singură cu clip?
Inna: Da. Singură şi cu clip. Trebuie să iau vocile pentru a fi singură ăăăă îmi place foarte foarte muci. O să vezi o chitară în video, una specială. Nimic mai mult. Hi hi hi!
Reporter: Album nou?
Inna: Da. În curând.
Reporter: Ce părere ai despreUngaria?
Inna: Primul meu şou în Ungaria a fost ca cântatul în ploaie pentru că ploua şi toţi cântau cu mine şi eu vroiam să le zic “Plecaţi că plouă şi mă fleşcăiesc” dar ei… hi hi.  Şi vreau să văd mai mult din Ungaria pentru că aseară nu era bine pentru că oamenii au tras de mine să urc pe şcenă dar o să revin să cânt din nou.
Reporter: Când? (masochistul)
Inna: Nu ştiu o să vorbesc cu managerul şi…
Nu mai suport! Din ciclul “am plecat d-o săptămână/ ş-am uitat limba română!”, ajunge! Vă rog!

Popularity: 2%