Începând cu 14 ianuarie, jandarmii au tot luat poziții. Ne așteptam la un clasic misionar, dar se pare că și-au diversificat programul și lista de fetish-uri. Așa că, pentru cei fără inspirație la protest și în pat:
Popularity: 6%
Șoc în lumea șou bizului românesc. Celebrul cuplu Oana Turcu – Papucul ei, Cristi Brancu, divorțează. Se pare că realizatorul unei emisiuni pe Antena 2 și-a mințit soția că a înșelat-o, asta când toată lumea știe că Brancu nu taie nici pâine fără să îi ceară aprobare în scris.
Echipa NdB au aflat că aseară, în timp ce luau cina, apăsat de remușcări că nu este și el considerat un bărbat viril, Cristi Brancu și-a dat jos babețica, a coborât din scaunul special pentru mâncat și s-a așezat în genunchi lângă Oana. A început să îi spună cu lacrimi în ochi faptul că într-o dimineață, când a fost scos la plimbare, a reușit să se facă nevăzut pentru cinci minute, moment în care și-a înșelat soția. Auzind acestea, Oana Turcu a început să râdă isteric și să lovească cu pumnul în masă. Și-a rugat soțul să înceteze cu glumele, pentru că râsul îngrașă, dar Cristi a spus „e prea târziu”.
Fotografiile pe care nu le avem, dar pe care se poate citii mimica foarte bine, arată că teatrul a continuat. Cristi a început să se tăvălească pe burtă și să lovească podeaua cu picioarele, încercând să fie convingător, moment în care Oana l-a amenințat că dacă nu se potolește și nu papă tot, o să îl pedepsească și nu îi mai dă voie să se joace cu Mitoșeru în emisiune. Auzind acestea, Brancu și-a ieșit din minte și a început să improvizeze: „Să știi că am fost cu Duban la fete. Da! Pe la spatele tău! Duban le spunea glume și numerele la Loto din `90 și până azi, iar eu întrețineam atmosfera. Așa am făcut!”.
Auzind toate acestea Oana Turcu a răbufnit. A vrut să îl apuce de perciuni pe Cristi și să își scoată cureaua, dar și-a dat seama că nu rezolvă nimic cu dezbrăcatul. A început să plângă, iar printre sughițuri spunea că nu poate să trăiască în casă cu un mitoman, un visător care nu înțelege realitatea.
Până la această oră am fost informați de faptul că Oana Turcu este în sufragerie și face un mileu, iar Cristi este pedepsit și nu are voie să iasă la joacă.
Revenim cu detalii.
Popularity: 16%
Revelionul acesta am fost un răzvrătit, un anarhist, un anti-trendăr. Nu mi-au zornăit buzunarele a solzi de pește, nu am mâncat pește, nu am purtat lenjerie roșie, nu am ținut averea monetară a familiei în buzunare, nu am mâncat nici un bob de strugure și nu am gustat nici măcar un strop de vin roșu, fiind adeptul blondei la halbă. Nici porc nu prea am savurat, înlocuit nu cu fructe de mare, dar cu mult mai aromatul curcan. Nu am dat nici tradiționalele SMS-uri, urale și pahare pe gât. Am încununat începutul de an cu aroganța supremă față de Univers: prima persoană intrată pe ușă era blondă, pentru că politețea bate superstiția. Hai să vedem acum cât „ghinion” aduce politețea. Oricum, dacă întâlneam o pisică neagră pe stradă o trăgeam eu de coadă prin fața mea. Și e ora 22:30 când scriu acest text. Mai am timp să dau cu mătura.
Titlurile din ziare spun că românul a exagerat și Revelionul acesta cu mâncarea, băutura, prostia și superstiția. Au respectat dogma strămoșească și s-au pus în cap, cu friptura de porc opintită-n gât, beți la volan și respectând datini pre-creștine (pre-creștine, un mod creștinesc de a evita cuvântul „păgân”).
Ne caracterizează tradițiile bahice, pâinea și ciomăgeala, dar nici o superstiție nu spune „să pui mâna pe o carte și să citești în prima zi a anului”? Pfiu, drace! Cum să citești când abia nimerești cheia în contact, locul de parcare și paharul de după?
Dacă vrei totuși să începi anul 2012 în tenta asta anti-superstițioasă, pune mână pe o carte. Și îți recomand o lectură ușoară, filosofie bună de citit pe șezlong, scaun de bucătărie, ori sugrumat de bara unui autobuz: Andrei Pleșu – „Despre frumusețea uitată a vieții”.
Cine a mai citit editorialele lui Andrei Pleșu din Dilema Veche sau Adevărul, și nu a spumegat că e „pro-băsist”/„depășit”/etc, știe că textele merită toate la un loc o copertă frumoasă. Tocmai asta este cartea de față. „Un compediu de înțelepciune cotidiană”, adunată din editorialele celor două publicații mai sus enumerate. Despre onoare, meserie, decență, bani, fericire, iubire, altruism, manele, televizor, ș.a.m.d, câte puțin din toate, atât cât e nevoie.
Un singur lucru am de obiectat, faptul că sunt multe referințe religioase, și nu îmi place să văd orice aspect al vieții prin spectrul Vechiului Testament/Noului Testament, dar îmi convine creștinismul temperat. Vorbim totuși de omul care a spus: „Nu știu de ce cred unii că Dumnezeu a avut o slăbiciune pentru întorsura Carpaților. Că vărful creației lui e situat în jurul Buzăului”.
Autor – Andrei Pleșu
Titlu – „Despre frumusețea uitată a vieții”
Editură – Humanitas
Alte detalii – Se găsește în librării și costă cât două șaorme mari și un cico.
Popularity: 8%
Doamnelor și domnilor, stimați cititori și prieteni.
Cu durere în sufleu vă anunț că acesta este ultimul text pe blog. Da, a sosit Ziua Judecății și așa cum am fost îndemnat de toți pereții din București (Iisus vine! Porcăiți-vă!) am să mă opresc în penitență și iertare.
Vă invit pe toți să ne unim mâinile în așteptarea iertării și mânuirii… ăăă, mântuirii. Să ne iertăm apropiații, să trecem cu vederea peste crimele tuturor, violuri, pedofilii și alte ocări. Să ne unim ca frați. Să citim o ultimă știre din tabloid, să ne bucurăm ochiul cu o fată de la pagina 5 și să bem o bere bună.
Români, frați, prieteni. Mâine (11.11.2011), la ora 11:11, e posibil să dorm fiind obosit de la muncă. Vă rog să filmați Apocalipsa ca să văd și eu înregistrarea în timp ce aștept să intru la Judecarea de Apoi. Nu am pretenții să fie HD, dar să dați și voi un zoom pe fețele celor patru cavaleri.
În încheiere, un creștinesc „să mă ierte `mniezo”. Apropo, Vlad, îți dau datoria aia pe partea cealaltă. Cristi să aduci și tu laptopul să jucăm ceva. Adi, să îmi iau bicicleta? Ade, nu uita să îmi aduci și mie tricoul cu Ramones. E preferatul meu.
V-am pupat, numa` de bine!
Popularity: 4%
A mai trecut un an, un festival, o pupătoare. Şi-au dat coade pline de iubire, au tăvălit portofele pe raclă şi au blestemat în stânga şi dreapta proasta organizare. A mai trecut un festival BORstock, şi mai mult ca niciodată, a semănat şi nu prea cu vestitul Woodstock. Să analizăm situaţia.
În ’69 s-au adunat sute de mii de oameni care credeau în ceva: pace, iubire, LSD, marijuana. În 2011 s-au aliniat sute de oameni care cred în: mântuire, haine sfinţite de raclă, câştig la loto, spor în casă şi sănătate. Evenimentul de atunci a blocat un întreg stat şi au migrat mai mulţi americani spre un câmp din estul SUA mai abitir ca românii spre Spania acum 4-5 ani. Moaşteningul de anul acesta a dus la un blocaj de neam prost al drumului dinspre Rahova spre Unirii, o coadă pe un trotuar, şi un şir de WC-uri ecologice pe celălalt.
Generaţia Woodstock a trecut printr-o spiritualizare indusă de muzică şi droguri, visători şi delăsători (acum serios, când dracu’ a încetat un război în urma unui festival rock?). Cum “religia este opiumul popoarelor“, putem spune că şi pelerinii erau drogaţi, visători şi de asemenea delăsători (când a avut loc o schimbare benefică în România în urma unui pelerinaj în masă?).
Muzică a fost din belşug în ambele cazuri. În ’69 se auzea cam prost şi se mai electrocutau cântăreţii din cauza instalaţiilor, dar acordurile lor tot sunau mai bine ca lălăiturile actuale din staţii moderne de amplificare. Şi în ambele cazuri au fost obiecte handmade: hippyoţii împărţeau brăţări “ale iubirii”, creştini vând cruciuliţe ale kitsch-ului. Cu leduri. Pe atunci pruncii erau chinuiţi cu zgomotul puternic şi atmosfera pestilenţială. Azi cei mici sunt chinuiţi vizual şi psihic de babe “posedate” şi să nu mai vorbim de epuizarea fizică impusă de un părinte imoral.
Într-un final, s-au terminat toate. Toţi au plecat acasă şi au lăsat în urmă un câmp murdar şi nămolos. Florile din parcul Unirii au fost distruse, gunoaiele lăsate pe lângă copaci.
Războaie mai sunt, dar Woodstock nu mai e. Ţara o duce încă prost, dar BORstock mai e. Istoria nu e dreaptă.
Popularity: 12%
Prima dată când plângi după o fată trebuie să fie memorabil. Altfel uiţi repede, nu are nici un farmec şi să nu uităm că “Şi băieţii plâng câteodată”. Poate că te-a părăsit ea, te-a înşelat, ai înşelat-o tu şi îţi pare rău, ori precum în cazul meu, au intervenit păriţii. Dar acum să nu credeţi că am părinţi demni de operele shakespeariene. În ciuda faptului că am pierdut două lucruri în urma acestui eveniment, poveste începe cam aşa:
Cred că aveam vreo 11 ani şi în locul restaurantului de la parter s-au instalat nişte penticostali/evanghelişti care puneau în fiecare seară filme la un proiector vechi precum cel din searialul M.A.S.H., iar ziua ne băteau la uşă şi ne întrebau dacă “l-am găsit pe Iisus?” şi dacă vrem să venim la ora 20:00 să vedem filmul cu Iisus. O bună ocazie să merg la “cinema” şi să scape mama de mine pentru câteva ore, oricum eram la 1 minut de casă şi ştia unde sunt. “Şi nu poţi să păţeşti nimic cu nişte oameni credincioşi”. Să îi spui asta lui Papa Benedict şi preotului de la Tanacu. Dar asta e altă poveste.
Nu mai ştiu cum se numeşte, dar o să îi spunem Y pentru că sună feminin. Y avea cam 14 ani, păr roşcovan, puţin mai durdulie şi şase degete la o mână, dar nu mai ţin minte care. Şi Y mă plăcea pe mine, în detrimentul celorlalţi de vârsta ei, pentru că eram amuzant. În prima seară când ne-am întâlnit am dat din mine cele mai bune glume până am ajuns să fiu luat de gât şi să devin protejatul ei. Ceilalţi erau geloşi, dar nu se puteau pune cu mine. Eram mic, slab, pletos şi amuzant. Calităţi pentru care fetele adoră pudelii. Nu cred că mai e nevoie să vă spun că filmul nu mai conta. Stăteam sprijiniţi unul pe celălat şi ne uitam cum îl crucifică pe Iisus. Dar nu prea ne interesa asta. Preferam să facem animale din degete în lumina proiectorului şi să râdem de cei mari care se pupau în umbra “cinematografului”.
În a doua seară relaţia avansase. Iisus era tot acolo pe ecran, de la botez până la crucificare, şi noi în primul rând (a se observa că invers proporţional cu vârsta e şi poziţia ta cu o fată în cinema <<mic-în faţă>><<mare-în spate>>). Ne-am ţinut de mână şi din când în când ne mai întrebam ce ne place să facem în timpul liber. Dacă asta nu e relaţie, eu nu ştiu ce e. Dar totul avea să se termine mai repede decât ar putea spune evangheliştii “Iisus vine! Pocăiţi-vă!”.
Ne-am propus deja să avem o întâlnire. Unde altundeva dacă nu la “cinema”, în a treia seară de răstignire mesianică. În primul rând, noi doi, încă o seară. Ăsta clar e primul date. Dar astrele, planetele, probabil Dumnezeul creştin-ortodox şi notele de la şcoală aveau să se opună. De fapt ultimele erau motivul. Al n-jpelea 4 la matematică a enervat-o pe mama şi a spus “Gata cu filmul în seara asta! Stai acasă!”. Am încercat să îi explic faptul că mă văd cu o fată, roşcată, mai mare cu trei ani (fetish?), şase degete la o mână (fetish?), şi că o să iau mereu 4 la matematică. De asta a reuşit să se convingă singură până am terminat liceul. Dar a zis “nu şi nu!”. Şi uite aşa mama se împotrivea iubirii sincere şi se punea zid între mine şi Y, între mine şi o altă crucificare mesianică. Mă gândesc şi acum că Y a stat şi a aşteptat, iar când a văzut că nu mai vin a spus ceva ce mă doare şi acum dacă aud: “e ca toţi ceilalţi!”. În seara aia am plâns pentru prima dată după o fată, după o întâlnire, un film cu Iisus, o seară gratis de cinema.
Dacă ai şase degete la o mână, ştii că portarul Tafarel apăra mai bine după ce “l-a găsit pe Iisus” şi citeşti textul ăsta, să ştii că mama a fost de vină.
…
Înainte să înceapă filmul cu Iisus era mereu un teaser de 10-15 minute în care ne erau prezentaţi oameni celebri care după ce au devenit credincioşi au ajuns să fie mai buni în domeniul lor. Un astfel de exemplu era portarul brazilian Tafarel. Montajul video îl arăta ca pe o epavă sportivă până să meargă la biserică. După iluminare a devenit marele portar care a făcut istorie. Aşa spunea, colorat pe peretele alb, în film. Iar în aceea seară l-am întrebat pe tata:
- E adevărat că Tafarel era varză până să creadă în Dumnezeu?
- Ce? Ce dracu’ vă învaţă ăia acolo?
Popularity: 6%
Atunci când eşti îndrăgostit eşti în stare de multe lucruri. Ajungi să cânţi pe stradă fără motiv, ţipi, măzgăleşti pereţi, dansezi şi lista poate continua. Din dragoste renunţi la hobby-uri pe care ea nu le acceptă, îţi schimbi garderoba (cică hainele mototolite şi de pe jos nu se mai poartă) şi câteva idealuri (gata! nu mă mai fac paraşutist).
Din dragoste renunţi la multe. Dar cel mai trist e când renunţi la zeci de minute bune, şi nici măcar pentru Ea, cât pentru un film. În general Ea alege filme romantice, siropoase, girl-ish şi visătoare. Nu mă deranjează. Uneori sunt bune şi astea, şi da, “A walk to remember” e un film foarte bun. Şi “Leap year”. Pentru că are un soundtrack frumos şi pe alocuri se aud şi Flogging Molly.
Dar ne întoarcem la ale noastre. După ce mi-am pierdut singur, de capul meu, o oră jumate la Poker, am hotărât, mai mult la presiunea ei, să acordăm o oră jumătate noului Bună, ce faci? Mare greşeală, mult timp pierdut când puteam să ne uităm pe pereţi.
“De ce tot oftezi? De ce te tot foieşti? Ce nu îţi place? Ok, opreşte filmul că văd că nu mai rezişti!”. Asta a spus Adelina timp de 30 de minute, timp în care făceam tot posibilul să mă relaxez la film. Dar nimic. Am apreciat faptul că e printre singurele filme româneşti făcute cu mai mult de o cameră de filmat. Cadre inteligente, frumoase, imagine superbă, sunet extraordinar. Dar atât. Şi povestea e simpatică, doar că, un personaj băgat aiurea în scenariu a stricat tot.
Actorii sunt buni, dar nu de film. Cel puţin personajele principale sunt ok, dar lipsite de naturaleţe în faţa camerei. Şi cam atât.
Până la urmă filmul a fost atât de bun şi pentru ea că a adormit după 30 de minute. Oricum, de la acest text încolo va fi o mare presiune pe mine să aleg un film bun. Bun aşa, ne întoarcem la Poveste din Bronx. Şi dacă vrea film românesc, Actorul şi sălbaticii. Nu cred că se poate mai bine.
Popularity: 10%
Titlul pare demn de o luptă din jocul Street Fighter, dar tot ce vei lectura mai jos se bazează pe un studiu amplu şi complet obiectiv.
Recent am vizionat filmul Hanna. Acela cu puştoaica de 14 ani, mutantă şi bătăuşă. Tot recent am vizionat şi filmul Choy Lee Fut. Genul de asiatic ce merge pe pereţi şi te bate cu unghia de la picior. E clar că ambele personaje îl bat pe Bruce Lee, Van Damme şi Chuck Noris cu capul legat la spate, dar care e mai bun dintre ei doi?
Voi face un studiu exact cum fac oamenii de ştiinţă de pe Discovery când vor să afle cine câştigă o luptă dintre un Brusturel de câmpie şi Bivolul de ţară. Scenariul este următorul:
Hanna şi Choy Lee Fut sunt colegi de clasă. Într-o zi, Choy Lee Fut nu îşi face tema la mate şi îi spune Hannei:
- Băi, aseară mi-a murit bunica. Îmi dai şi mie tema la mate?
- Nu. Că bunica ta moare de patru ori pe săptămână şi oricum eu mă chinui să învâţ ca să pot lua un 6 la Bac. Prostule!
- Fă da eşti dintr-ălea? Tocilara dreacu!
- Ce mi-ai zis? Bă săracule! Te sparg! Acum, tu cu mine, în faţa Cancelariei!
- Bine.
… 5 secunde mai târziu, în faţa Cancelariei. În public Spider-Man, Wolverine şi mulţi alţii…
Hanna se apropie de Choy Lee Fut şi încearcă să îl seducă, dar nu ştie cum pentru că a copilărit în pădure. Choy Lee Fut îşi dă seama de lipsa de feminitate a Hannei şi îi dă un upercut cu limba. Da, chinezii pot face asta. Hanna se enervează. Scoate un cuţit şi se apropie ameninţător de Lee Fut, care urcă pe tavan şi de acolo planează în poziţia Cocorul Tocilar spre Hanna. În tot acest timp paznicii BGS nu intervin pentru că abordau două liceence mai dezvoltate.
Hanna aruncă cuţitul după Lee Fut şi îi taie unghia mică de la piciorul stâng. Acesta se dezechilibrează în aer şi cade. Hanna se apropie de el şi îl ea în braţe. Te aştepţi ca în orice secundă să îi rupă gâtul, dar Lee Fut mai are un as în mâneca. Îi place lupta corp la corp, aşa că o pipăie pe Hanna. Cei doi se despart şi continuă lupta din priviri.
Tensiunea creşte şi camerele video din liceu au venit să filmeze singure lupta. E o filmare mai amplă şi detaliată ca filmele scumpe. În cele din urmă cei doi încep să alerge unul spre celălat şi să urle. E clar că urmează o ciocnire frontală. Şi aleargă… şi aleargă… şi aleargă… BUF! Hanna se împiedică de rotula lui Lee Fut şi cade. Acesta o vede pe jos şi se apropie să o ridice. Aceasta simte gestul lui mărinimos şi decide că “Lee Fut nu e aşa rău… e chiar simpatic. Măcar nu e ca ţăranul de Choy Lee Vasile care vine tot anul şcolar în trening”. Între cei doi are loc o scânteie…
Şi de atunci Hanna îi face temele lui Choy Lee Fut. Aşa e când eşti tânăr şi te îndrăgosteşti.
Popularity: 11%
De acum, cu BOR (Biserica Ortodoxă Română, sucursala Iaşi) poţi achita facturi atât pe Pământ, cât şi la 3 metri sub. Mbine, rai.
Sus pi dial la Mitropolie,
Si faşi cămătărie.
De ieşti creştinopat,
Ai luat caşu ş-ai plecat.
***
Nu-i cu DAE sau masoni,
Bancheri, masoni şi alţi nasoi
Îi cu iubirii şi ferişirii
Se dă anunţ în creştinimii.
***
Bichir îi la casierie
Dă cu banii, îi pe felie
Şi Dan Puric nu stă dejeaba
Faşe marketing-n Piaţa Centrala
***
La trei credite înfăptuitie
Primeşti moaşte gratuite
Iar de-ntârzii prea mult la plată
O s-ajungi în Iad de-ndată!
***
Dar vino şi tu creştine
Ia banu’ cu miluire
Asta-i cămătărie
Fără şanse de puşcărie.
***
Nu mai râdeţi măi flăcăi,
Şi Iisus dădea cu lei
Ş-avea dobânda foarte mare,
2.000 şi tot mai are.
***
Hai lume la Mitropolie
Să iei ban spre ferişire
De faci creditul baban
Îi Rai vei fi un baştan!
Popularity: 11%
Amorezi ş-amorezate, cu această ocaziune de maxim amor al artei, vreau să vă împărtăşesc 10 sfaturi de iubire, numa` bune de Valerică Dei. Prin acest demers vreau să îmi imaginez că lucrez la Liberţâţea, că scriu despre Ogică şi că îl bârfesc cu Bahmu pe Minimus-ul lui Prigoană.
1. Femeii nu îi place plua cu aromă de mentă. Şi nici pluii nu îi place pasta de dinţi.
2. Femeile nu prea ştiu să conducă, dar nici bărbaţii nu prea ştiu să conducă femei.
3. Partenerul nu greşeşte niciodată, poate doar se înşală uneori.
4. Bărbatul nu ştie de Valerică Dai, cum femeia nu ştie de ce grobianu` se uită la fotbal.
5. Femeia nu bate. Otrăveşte.
6. Bărbatul bate. Tradiţional româneşte, zice el.
7. Femeile merită iubire. Bărbaţii merită bani.
8. Valerică Dai se joacă în minim 2.
9. Dacă presimţi că nu o să ai bani de Valerică Dai, rupe relaţia cu 2 luni înainte.
10. Dacă ai citit asta, înseamnă că ai probleme groaznice în cuplu, şi ciudat, eu sunt singura ta speranţă.
…
P.S. – Poate greşesc, dar cred că de Valerică Dai au apărut două tipuri de oameni:
- cei care URĂSC sărbătoarea = pentru că nu sunt în stare să facă bani sau sex de pe urma ei;
- cei care IUBESC sărbătoarea = pentru că sunt prea trendy şi nu pot face cadouri oricând;
Popularity: 4%
Loading ...
