Nu am ajuns nici pe Valea Prahovei, nici în Vama Veche şi nici măcar la bulgari. Am ajuns până în bucătărie la ora 13 când m-am trezit şi apoi am făcut un drum de 30 de secunde, pentru că nu am prins coadă pe DNeu’, până în pat. Am intrat apoi într-un dialog parapsihocucu cu Adelina şi am hotărât că trebuie să facem puţin sport. Puţină mişcare. Mai ales eu, dărâmat de hălcile de carne îngurgitate. Aşa că am instalat Chicken Invaders. Dă şit!

Şi-am încins un multiplayer cum făceau pe vremuri părinţii mei când jucau “multi” pentru un singur Player de 1 Mai Muncitoresc. Am omorât la găini spaţiale de am ajuns să fug din faţa KFC-ului. În versiunea “single player” am fost bunicel, dar dezmăţul mare e când joci la dublu. Te calci pe degete cu partenera de joc, ţipi, urlii, primeşti mustrări, te faci că plouă când greşeşti după ce îi atragi ei atenţia, ecetera ecetera. Până la urmă, după 4-5 ore de joc a trebuit să ne oprim pentru că devenisem prea disperaţi, şi la cât de competitiv sunt eu mai aveam puţin şi… aripi picante (e prima dată când folosesc gluma asta proastă).

Până la urmă ne-am chinuit degeaba la dublu 4 ore pentru că în 15 minute, cât am dispărut din faţa ecranului, Adelina a reuşit să termine jocul. E clar… sunt element perturbator…

Popularity: 6%