Stimați cititori, e clar că de la vârsta de 22-23 de ani suntem bătrâni. Suntem deconectați de la jocurile moderne și personajele de desene animate actuale, iar prichindeii cu iPhone-uri ne tratează de jos când ne vorbesc despre chinezării fenomenal de distractive. Așa că, pentru bătrânul din tine, în fiecare marți la rubrica Joia Tineretului, am să îți prezint ultimele tendințe în rândul picilor. Astăzi, Bakugan.

Bakugan, „sfera care explodează” în japoneză, este o adevărata nebunie în rândul copiilor anului 2012. Pentru cei care au mâncat Chipicao până au făcut diabet pentru a câștiga un Pokemon, nu există nici o diferența între animalele fantastice din 2000 și bilele explodate. Dar diferența există. Pe atunci  nu aveam la propriu un joc Pokemon. Nu aveam ce bile să aruncăm, nu existau prea multe figurine de plastic, și hepaticul Pikachu era peste tot (ghiozdane, fulare, penare, gume, etc.). Puteai cel mult să arunci un prezervativ spre o tipă și să strigi „Dute Pikachu!”.

La o petrecere de prichindei, învechitele jocuri de grup au devenit momente de Bakugan. Adică mai multe bisericuțe se adună în colțurile camerei și lovesc cu putere de pereți un titirez fistichiu, adică Bakuganu`. Jocul nu trezește emoție și nici ambiție, dar cei mici rămân captați orbește de „sfera explodată”. Părinții nu par deranjați de faptul că plozii se joacă, precum niște zombii, cu pereții, mai ales că tipul acesta de activitate nu provoacă scandal, certuri și dezordine. Pe vremea mea…

… se spărgeau pahare și se rupeau arcuri la pat. Nu pentru bile explodate, ci pentru jocuri. Șotrongan, Leapșagan și Portofelgan. Da chiar, eram săraci dacă jucam Portofelul cu gume Turbo, sau pur și simplu o generație pierdută de jucători de curling fără gheață?

Popularity: 5%