Liceu @ Numa' de bine.eu

Simularea accidentului în care a fost implicat Șerban Huidu

February 02, 2012 Horhe No comments

Nu ai cum să nu apreciezi justiția din România. Pe un ger de îngheață dosarele și se blochează pe șosele cazurile nefinalizate, procurorii vor să afle adevărul în cazul Șerban Huidu vs. 3 morți. În decembrie stătea așa bine caltaboșul în stomac încât nu merita să fie deranjat pentru un grav accident auto, mai ales că OTV-ul se ocupa de cercetare, dar acum, la început de februarie au hotărât să finalizeze dosarul accidentului provocat/neprovocat de Șerban Huidu în 2011. Au început să facă simulări pe calculator, calcule, să întrebe martorii, astrologii și să facă acatiste. Răspunsul se lasă așteptat. Dacă așteaptă până în iulie când începe sezonul estival și opinia publică o să uite, problema o să fie pe jumătate rezolvată.

Se pare că în acest caz se lovesc prea multe probleme cap în cap. Ironic. Nu se știu multe date privind accidentul: dacă Șerban Huidu era apt pentru a conduce, dacă avea viteza legală când a alunecat pe pata de ulei, dacă Dacia care venea din față era produsă la Mioveni, dacă planeta nu se învârtea prea repede și a lăsat impresia că Huidu are o viteză prea mare, etc.

Criminaliștii vor lua în considerare mai mulți factori pentru a stabili cine este vinovat: notele luate la purtare în liceu, punctajul realizat la examenul auto, astrograma/horoscopul din ziua accidentului și numărul de susținători de pe Facebook.

Până se stabilește vinovatul, mai jos vedem una din simulările realizate de criminaliști, după mai multe ore de cercetare într-un internet cafe din Brașov.

Popularity: 2%

STOP PAGINA MEA!

December 28, 2011 Stancu No comments

Jurnaliştii Ziarului Financiar au reuşit sa pună mâna pe un „Oracol” / „Caiet de amintiri” pe care clubul Bamboo îl oferă vedetelor care îi trec pragul! Se pare că în paginile acestuia, cele mai în vogă staruri din România au lăsat deoparte inhibiţiile şi şi-au dezvăluit cele mai intime secrete!!! Numa` de bine a obţinut ÎN EXCLUSIVITATE două pagini din acest Oracol:

Popularity: 16%

Un profesor din Bucureşti a fost violat de o elevă!

November 06, 2011 Horhe No comments

Doamnelor şi domnilor! Curtremurător! Îmi era atât de lene să mă filmez citind acest text, aşa că vă rog să vă imaginaţi că sunt un reporter speriat de lume, şi rârâit, de la Realitatea TV. Dar nu asta este senzaţional!

Incredibil! Un profesor din Bucureşti a fost violat de una din elevele lui, în timpul unei excursii la Predeal. Din spusele martorilor, aceştia au plecat într-o zi de joi spre Predeal cu trenul Personal 5375, Gara de Nord, plecarea fiind stabilită la ora 09:55. Trenul a avut o întârziere de aproximativ 10 minute, dar anchetatorii nu cred că asta va afecta cursul anchetei.

În timpul zilei de vineri, elevii, printre care şi profesorul violat, au vizitat Peleşul. Se pare că biletele la intrare s-au scumpit simţitor, lucru ce a dus la o oarecare nemulţumiri, unii dintre elevi preferând să bea în loc să vadă unde au pus capul cei din familia regală. Profesorul, fiind de sport, a considerat că fiecare e liberă să aleagă în viaţă ce carieră vrea.

Spre seară, victima a hotărât să se retragă în intimitatea camerei şi să îşi verifice contul de Facebook, ultima postare fiind: “Singurel în pat la Predeal. Îmi termin cioco-caldă şi mă bag la nani. Elevii sunt jos la party. Sunt cuminţi. Le-am cumpărat doar vodka ca să nu amestece băuturile. Somn uşor”.

La aceea oră, agresoarea Miruna, olimpica liceului la matematică şi câştigătoarea titlului de “Răţuşca cea urâtă” la concursul organizat de liceu, se matolea bine într-un colţ de sală de mese. Cumpărase de la un butic o sticlă de bere Robema şi o amestecase cu vodkă. În mintea ei virgină nutrea un singur sentiment: proful de sport.

Din imaginile captate pe camera de filmat situată pe holul cabanei se poate observa cum eleva urcă pe burtă scările şi se opreşte în faţa uşii profesorului. Bate la uşă, intră, şi iese 3 ore mai târziu. Din acel moment toată lumea a aflat de la televizor ce s-a întâmplat în aceea cameră în fatidica zi de cât era vineri seară.

Întrebat de poliţişi, profesorul de sport a putut să spună doar: “credeam că vrea să… despre Peleş… şi cumpăna într-un picior… dar… strap-on…şi-a pus… O, Doamne de ce eu?!”, moment în care a început să plângă în hohote pe unul dintre poliţişti.

Părinţii fetei sunt zdruncinaţi şi nu îşi revin nici măcar în direct la OTV: “credeam că o să fie cuminte, mai ales că e prima dată când o lăsăm afară din casă şi îi dăm jos şi lanţul de la picioare. Este greşeala noastră”.

Fata a fost arestată şi riscă până la 5 ani de puşcărie dacă se demonstrează că a abuzat de bunătatea profesorului.

Popularity: 9%

Cunosc o vedetă

August 18, 2011 Horhe No comments

De fapt “cunosc” numeroase vedete, dar nu mă pot lăuda cu faptul că am respirat acelaşi aer cu Roxana Nemeş, Cheloo sau Anda Adam. În schimb mă pot lăuda cu Profesorul de Religie din liceu. Da, este o vedetă, chiar dacă nu o să îl vezi diseară la Capatos, ori subiect la Mircea Badea. Poftim dovada:

Print-screen-ul este din publicaţia Kamikaze, iar poza din articol este de pe postul Trinitas. Deci dublă vedetă. Deci îmi creşte pipota la un nivel… divin.

Trag linie şi spun că la aproape trei ani de la terminarea liceului, multe s-au schimbat şi nu prea. Domn Profesor şi-a lăsat bărbişon şi măcar la aspect e mai cool. Bine, nu ştiu dacă acum, ca preot, îşi chinuie enoriaşii cu vechea “cine intră după mine în Biserică, rămâne afară”, ori “cine nu ştie crezul rămâne anul ăsta”. În schimb văd că a rămas la fel de solid (invidioşii ar spune mic şi îndesat. Vă bate ‘mniezo!). De asemenea, Domn Profesor a ales haina preoţiei, şi bine a făcut. De ce să rămâi profesor, pe un salariu de nimic, jegmănit şi ruşinat de sistem, când preoţiaaaaa… Eu pe de altă parte am rămas la fel de “tânăr şi neliniştit”, “o oaie rătăcită”. Dar măcar am renunţat la dread-urile rasiste.

De azi mă uit pe Trinitas. Să vedem unde e la TV… Antena 1… Kanal D… GSP…Trinitas… Playboy UK… Nu îl găsesc. Trist.

Popularity: 9%

5 + 10 = 15 / 2 = ?

July 14, 2011 Horhe 2 Comments

Eram aseară la muncă şi când deschid Dilema Veche… bine, Libertatea, ce să văd?! Sâni, dar acum vorbesc despre altceva. O văd pe Roxana Nemeş, a mea cole de facultate. Fericită că a terminat cu facultatea şi se vedea pe faţa ei că se bucură de rezultatele celor trei ani de studiu la foc intens.

Acum eu nu o să îi comentez nici talentul de cântăreaţă, chiar dacă îi ascult piesele non-stop, nici aspectul de fată mare şi nici cum cred eu că plăteşte să apară peste tot (chiar şi la TVR, trăiască dinozaurii deontologi şi corecţi). Eu vreau doar să punctez un lucru minunat: 5 + 10 = 15 / 2 = … Nu ştie nimeni? Dau o fotografie indecentă cu Roxana Nemeş (de parcă nu a văzut-o toată ţara în toată splendoarea) celui care îmi rezolvă ecuaţia asta cu silicon necunoscut.

Ziarul Liberţîţea titrează că Roxana Nemeş a luat 8,33 la licenţă. În mod normal mă durea în studiul de caz de licenţa ei, dacă era la Spiru sau Stat, dar făcând aceeaşi facultate cu mine, mă simt ruşinat şi vreau să clarific puţin situaţia pentru colegi, cei ce judecă particularele şi pentru Liberţâţea.

Roxănica-Sân-Versat a luat 5 la scris. Asta e, ca să pozezi goală nici măcar nu trebuie să ai talent la semnătură, dar nota asta o poate afla tot poporul chinez. E pe site-ul facultăţii, e la avizier şi e prin tabloide. La oral, acolo-i baza, când a ieşit de la probă a zis în gura mare “am luat 10″. O credem pe cuvând că ea nu e “dintr-ălea“. Aşa că mai întreb odată:

5 + 10 = 15 / 2 = ?

Tot nu vă dă 8,33? Ceva nu e bine. Am impresia că redactorii Liberţâţea au învăţat matematică după caietele mele din liceu. Altfel nu înţeleg. Oricum, aşa cum spune Dana Grecu, “egzistă două teorii”:

- 1. Roxana Nemeş plăteşte profesorii de tabloid să îi modifice notele;

- 2. De fapt a luat 8,33 şi Hyperion merită un viitor scandal precum la Spiru;

Repet, cât face 5 + 10 = 15 / 2 = ?

Şi acum premiul vostru:

Popularity: 34%

Bilanţ de facultate. Ep. 2

July 09, 2011 Horhe No comments

Am spus că revin cu episodul numărul 2 al subiectului “am terminat facultatea” şi îmi expun părerile de licenţiat.

De ce nu e nevoie să înveţi la jurnalism? E o întrebare dificilă, mai ales dacă vrei să iei 10 la examene, dar ce faci cu 10 la jurnalism? Nu faci mare lucru nici cu licenţă/master, deci cu atât mai mult dacă ai 10 pe linie. În grupurile studenţeşti temele de discuţie referitoare la note sunt cam aşa:

- dacă lucrezi în domeniu eşti deja de 10;

- dacă nu lucrezi în domeniu, şi nu cunoşti nici măcar interiorul unei redacţii, dar ai 10 pe linie la facultate, o să îţi găseşti greu de muncă;

- dacă lucrezi şi ai şi 10 pe linie eşti prea de tot;

- dacă trei ani ai învăţat şi apoi ţi-ai găsit de muncă imediat eşti un neno… norocos;

Un ilustru filosof, Sergiu I, a propus spre discuţie la o bere o teorie imbatabilă: jurnalismul nu se învaţă. Ori ai papagal/ talent/ condei/ îţi place, ori face câte şcoli media şi-au făcut vedetele şi tot prost rămâi. Şi tind să îi dau dreptate. Mai ales acum când există atâtea “Media Academy” şi ies la prezentatoare de ştiri şi DJ de radio pe bandă, dar foarte puţini din ei lucrează în domeniu.

Şi dacă printre cititorii acestui blog sunt şi studenţi la jurnalism (anul I şi II) să îmi împărtăşesc puţin din experienţa de student: am lucrat şi căutat să lucrez în domeniu încă din liceu. Pentru că notele pot fi contestate (“tu eşti de la facultate particulară, lasă că ştim noi cum se dau notele la voi“), dar experienţa în domeniu nu poate să o conteste nimeni. Pe perioada studenţiei am trecut pe la facultate cât să aflu cum arată profesorii, ce dau la examene şi implicit la examene. Practic am făcut FR la Zi. Am trecut toate examenele de la 5 în sus (şi acum simt şampania în stomac după 5 la Geopolitică) şi la licenţă am luat 9 (8 scris, 10 oral). De ce? Pentru că atât la scrisă cât şi la oral profesorii vor să vadă că ai papagal şi condei, că te exprimi foarte cursiv şi corect, şi dacă bagi şi puţin “din experienţa proprie” te-ai scos.

Acum, dacă sunt bune sau nu sfaturile rămâne să vezi, dar cred că în domeniul ăsta se poate “mai uşor”. Şi nu asculta de fosilele din domeniu care te agasează cu mizerii precum “învaţă că notele de 10 definesc un jurnalist desăvârşit”. Dacă auzi vreodată prostia asta să îţi pui întrebarea “câţi redactori şefi/ editori/ DJ de radio/ moderatori TV/ etc au terminat jurnalismul şi câţi cu 10?”.

Numa’ de bine!

Popularity: 8%

Text cu efect lacrimogen

June 17, 2011 Horhe No comments

Acest text poate avea efecte tragi-comice şi îţi poate induce o oarecare stare de milă. Efectele adverse pot fi ireversibile şi există şanse să te apuci să îmi faci cadouri într-un mod inconştient. Dacă te încadrezi în tiparul prezentat, continuă să citeşti.

M-am născut într-o caniculară zi de vară, şi aşa cum am înţeles de la părinţi, medicii au declarat că sunt singura fiinţă de pe Terra ce a fost bătută de Soare în cap încă dinainte să se nască. Probabil de acolo mi se trage această constantă “coacere” la nivel neuronal. La naşterea mea planetele au fost aliniate în aşa hal încât se eclipsau toate între ele, iar adolescenta Carmen Harra a fost lovită de o putere parapsihocucu atât de puternică încât a realizat că menirea ei e să bată câmpii despre alte persoane.

În copilărie mi-am descoperit talentele motiv pentru care părinţii au declarat în repetate rânduri: “eşti… special…”. Găuri în pereţi, bijuterii aruncate pe geam, incendierea patului, (încercarea) paraşutismului cu umbrela şi multe altele mi-au adus titulatura de “STAI DRACE!”. Mai târziu, la şcoală, am descoperit că pe mine matematica şi desenul nu mă vor descoperii niciodată, în schimb eram olimpic la pauze. Problemele existenţiale au continuat şi la 14 ani, când din cauza unui exces de păr am întâmpinat probleme în a trece la profa de fizică. Concluzia de geniu a fost că un chiul pe zi mă poate ajuta. “Eşti… special…”, zise mama.

La liceu am continua seria surprizelor şi puterile mele speciale erau deja la un alt nivel. Eram singura persoană care putea fi (în Argentin) “la înălţime” sub masă. Toate astea se datorau unei influenţe astrologice de gradul 5% alcool şi gravitaţiei. Prea greu de luptat.

Şi aşa am ajuns astăzi. Încă mă descopăr şi mă surprind zilnic. Am capacitatea să mă îmbrac total haotic şi fără noimă, să îmi promit bicicletă de 3 ani (încă fără rezultat), să stric şi să repar laptopul cu puterea privirii şi să mănânc între mult şi enorm. Deţin două recorduri nerecunoscute internaţional, o pizza mare în 4:36 de minute, şi un bol de paste în 10:12 minute. 32 de mici cu muştar şi pâine şi numeroase ciorbe în Vama Veche. “Sunt… special…”, zice lumea.

De asemenea, deţin puterea de a deţine un mp3 ce are un singur buton pentru toate funcţiile. Dacă apeşi pe Play de sus în jos îl deschizi, de la stânga la dreapta (şi mai apăsat) măreşti volumul, iar de jos în jos (foarte apăsat) schimbi piesa. Dacă îi dau un pumn se stinge.

Scopul acestui text este de a spune că… “sunt… special…”. Şi m-am întors din concediu.

Popularity: 5%

Ipocrizia sistemului educaţional

May 05, 2011 Horhe No comments

În şcolile din România, dacă elevii nu ar avea telefoane mobile ar fi perfect. Şi-ar scoate ochii, droga, bate profesorii, etc., dar scandalul ar rămâne în spatele uşilor închise pentru că, aparent, (unii) profesori şi directori de şcoli nu vor să păteze imaginea instituţiei arătând adevărata condiţie a elevului român: unul mai olimpic, unul mai bătăuş, altul mai rebel, etc. Probabil ei consideră puerilă caracterizarea de “şcoală comunistă”, dar din moment ce se chinuie să ascundă unele aspecte importante, atunci e clar că directorii şi profesorii vor să scoată “olimpici la hectar” ca pe vremea lui…

Ca exemplu, Tudor Platon, un elev din Piatra Neamţ care şi-a pozat colegii de clasă când jucau poker în ore. Probabil elevul a vrut să arate amicilor pe internet ce fac colegii lui la ore. Important este faptul că a fost pedepsit în egală măsură cu cei ce jucau poker la ore. Şi nu este un caz singular. De cele mai multe ori elevul care are curajul să imortalizeze o mizerie din şcoala românească este taxat. De ce? Numai unul din directorii care a făcut aşa ceva ştie.

E descurajant să vezi cum în şcoala ta/clasa ta se întâmplă ceva dar trebuie să taci pentru că altfel o să ajungi să primeşti aceeaşi pedeapsă ca un elev pe care profesorii îl ajută să treacă. Toţi am avut în şcoală elevi care nu aveau nici o legătură cu bunul simţ, nu mai zic de carte, şi cu toate astea au ajuns să termine şi liceul, poate acum sunt la facultate, şi sunt la fel de proşti şi bădărani, dar au văzut că prinde. Vă spun din perspectiva unuia care are coleg de facultate un astfel de specimen. Care o să iasă jurnalist pentru că demnii profesori sunt prea buni ca să reacţioneze la “mijtourile lui fine”. Mă rog…

În liceu aveam o profesoară de geografie extraordinară. Un semestru ne preda aceeaşi lecţie, din nou şi din nou, aceleaşi cuvinte, acelaşi context. Savana. Şi preda. Apoi la teste te întreba din lecţii despre care caietul tău nu ştia nimic, iar în final aveai trei de 4 în catalog şi te întrebai cum o să ajungi la Bac. Profesoara avea răspunsul şi pentru asta: catalogul Avon. Când simţea ea că îţi ajunge cuţitul la os şi vrei să mai treci şi anul ca să ajungi la Bacaloreat, îţi băga o aluzie cu ce ar vrea să primească din cataloagele Avon. Adică îţi propunea în faţă să îi cumperi un parfum de 2-300 de lei ca să treci. Mulţi s-au conformat şi au trecut, alţii au vorbit cu diriginta şi a rezolvat ea problema, conştientă de situaţia penibilă.

Până la urmă am scăpat de profesoara de geografie şi nu am mai avut nici un interes să aflu dacă mai “profesează”, dar îmi pare rău că nu am luat nici o măsură atunci. Eu sau colectivul. Şi până la urmă ce puteai face împotriva ei când din toate părţile auzeai “e soţie de senator”, “are fiul editorialist la Adevărul”, “e pilă cu Satana”, etc. Bine, cred că ultima variantă nu a fost încă verificată. Important e că nu te puteai atinge de ea, şi cel mai probabil când ajungea acasă şi o întreba Senatorul şi Editorul “băi mamă/soţie, de unde mama ei de treabă ai atâtea parfumuri scumpe?”, “mă iubesc elevii de se cacă pe ei”.

Acum, ironic, ziarul Adevărul a prezentat ştirea cum că Tudor Platon a fost premiat de jurnalişti pentru demersul lui. Important este să arăţi întotdeauna nedreptatea, pentru că altfel degeaba se bat profesorii cu cărămida în piept să fim mai buni, când unii sunt…

Popularity: 6%

Ce-mi place!

April 13, 2011 Horhe No comments

Acum ceva ani, când eram încă în liceu, mai exact în clasa a 12-a, mi-am permis să scriu pe blog (abia ce îl făcusem) un text despre unii profesori şi cum îşi manifestă aceştia trăirile rasiste, xenofobe, homofobe, antisemite pe la ore. Nu îmi amintesc dacă am menţionat că era vorba despre diriginta mea, dar la câteva zile după postare am avut surpriza să îmi fie citit textul în ora de dirigenţie. De ce? “De ce ai scris aşa ceva pe internet?“. Dacă îmi amintesc bine, chiar în ziua când am scris textul, la ora de istorie a avut loc o discuţie în care profesoara vorbea cam laudativ la adresa mişcării naziste şi legionare. Şi nu am făcut absolut nimic greşit, doar am împărtăşit pe blogul personal lecţia de istorie primită.

Au fost sunaţi părinţii mei şi chemaţi la şcoală pentru că nu doream să şterg materialul de pe internet, şi era semn clar că integritatea profesoarei era lovită. Aşa e cu “libera exprimare” şi “curajul de a spune ce gândeşti”: eşti stăpân pe tine în faţa a 20 de elevi, dar să nu apară nimic pe internet.

Părinţii nu au fost foarte impresionaţi de scuzele şi acuzele profesoarei, chiar au acuzat-o de faptul că ar trebui să îşi asume ce vorbeşte la ore, pentru că până la urmă ce ne învaţă se reflectă asupra noastră: “doamna profesoară. Dacă fiului meu începea să îi placă doctrina nazistă, după ora dumneavoastră, şi făcea un site elogios la adresa lui Hitler? Şi apoi avea el probleme… cine spuneam că e de vină?”, spunea mama. Justificarea dirigintei era simplă şi marşa pe idea că discuţiile din clasă sunt confidenţiale. De parcă educaţia e confidenţială.

Într-un final, sfatul părinţilor a fost să modific textul, “ca să nu ai probleme acum la Bac”. Aşa că am mai şters câteva paragrafe. Nu sunt foarte mândru de lipsa mea de verticalitate, dar… Asta e textul!

Atunci consideram că părerile profesorilor “despre viaţă” pot influenţa elevul. Şi uite că am avut dreptate:
Conform EvZ, majoritatea elevilor din România nu vor vecini homosexuali, evrei, maghiari, ţigani. Românii vor să îşi fure capra doar între ei. Patriotism.

De asemenea, românii nu vor nici vecini bolnavi de SIDA, pentru că în ignoranţa multora, SIDA se transmite prin “Bună ziua” şi ţinutul uşii la lift. Cât despre homosexualism, e clar: copilul o să te întrebe “de ce nenea se ţine de mână cu nenea?”, nu “de ce nenea o bate pe doamna?” (încerc să evit stereotipiile, dar e tradiţional românesc să îţi baţi femeie). De normalitate.

Popularity: 8%

Ajutor! Scaraoţchii a intrat la liceu!

January 20, 2011 Horhe No comments

Către PreaStimatul şi PreaFericitul Patriarh şi PreaIubitor, Prea Prea Prea Daniel,

Numele meu este şi am o mare rugăminte la dumneavoastră. Mare necaz a dat peste mine şi copilaşii mei. A intrat Scaraoţchii-n ei. Prea în ei. `mniezo să ne ajute că situaţia e groaznică, dar până la `mniezo am zis să apelez şi la comis voiajorii Lui.

Deci problema este cam aşa. Copilaşii mei, ochii mei, pâinea Lui şi sămânţa unei nopţi albe la un concert Ţapinarii, sunt în Liceul Ortodox “Sf. Antim Ivireanu”. Sunt elevi model, se roagă de toate cele n-jpe ori pe zi, studiază toate materiile acceptate de religie, şi mai presus de toate scriu amândoi o carte: “Noi din Adam şi Eva, Darwin din şarpe!”. Două bomboane de post, ce să mai!

Până acum nu aveau nici o problemă, dar de ceva timp am aflat inimaginabilul. A intrat la ei în liceu Scaraoţchii… Belzebut… Cel-Al-Cărui-Nume-Nu-Îl-Spun-Decât-Rockerii-Şi-Ateii! PreaFericite părinte e Prea de tot!

Numa` să vedeţi cum au ajuns să facă la ore:

Mă pierd cu firea şi îmi vine să merg în genunchi până la Putna şi înapoi de nervi. De când pedeapsa asta pe copilaşii mei îi văd mereu pe faisbuc, haifaiv, gugăl, şi alte “miracole” ale pierzaniei. Am încercat să le explic că habotnicia este calea, dar se poartă ca descreieraţii. Ascultă rock! În casa mea! În casa asta se asculta numai muzică bisericească şi cover-urile lui Becali! Vai de mine!

Şi asta e marea mea rugăminte! Din banii plătiţi de mine la Catedrala Neamului, şi săptămânal la cutia milei, aţi putea face ceva? Nu o firmă, nu un magazin, sau spălătorie. Ceva. Un program de spălar… ceva pe creier. Se poate?

Mulţumesc din tot sufletul meu de păcătos.

Anexez la această scrisoare şi o hârtie de 5 lei + acatist.

Popularity: 4%