Tag Archives: manele

Eurovision, ceva?

Panică și isterie! Anul acesta se pune problema ca România să nu participe la Eurovision. Cică e vorba de bani, dar știe toată lumea că de vină pentru o posibilă absență e lipsa de valoare. Că, păcatele mele, pentru un concurs unde se votează între vecini și pe criterii politice, aș impune o taxă Eurovision, pe lîngă taxa radio-tv. Și orice pasionat de geopolitică vrea să știe: „Rep. Moldova ne dă nouă, sau Rusiei, 12 puncte?”.

Așa că să nu ne ducă pe noi de nas cei de la TVR, că știm adevărul. Avem și patru  propuneri (numa` dive) pentru anul 2012, toate fiind garanții ale succesului:

- Inna Hot, pentru că prinde la public. Nu știu de ce, dar prinde;

- Marina Voica, pentru că Finlanda a căștigat cu monștrii de la Lordi, așa că merită să încercăm cu un monstru clasic;

- Mădălina Manole feat. Mălina Olinescu. Ambele au reclamat un con de umbră înainte de suicid. O prezență la Eurovision scoală, pardon de expresie, morții;

- Roxana Prințesa Ardealului. Inevitabil se va maneliza și Eurovisionul;

Așteptăm votul vostru în dreapta sus. Da, acolo!

Popularity: 6%

Despre frumusețea uitată a superstițiilor

plesu2

Revelionul acesta am fost un răzvrătit, un anarhist, un anti-trendăr. Nu mi-au zornăit buzunarele a solzi de pește, nu am mâncat pește, nu am purtat lenjerie roșie, nu am ținut averea monetară a familiei în buzunare, nu am mâncat nici un bob de strugure și nu am gustat nici măcar un strop de vin roșu, fiind adeptul blondei la halbă. Nici porc nu prea am savurat, înlocuit nu cu fructe de mare, dar cu mult mai aromatul curcan. Nu am dat nici tradiționalele SMS-uri, urale și pahare pe gât. Am încununat începutul de an cu aroganța supremă față de Univers: prima persoană intrată pe ușă era blondă, pentru că politețea bate superstiția. Hai să vedem acum cât „ghinion” aduce politețea. Oricum, dacă întâlneam o pisică neagră pe stradă o trăgeam eu de coadă prin fața mea. Și e ora 22:30 când scriu acest text. Mai am timp să dau cu mătura.

Titlurile din ziare spun că românul a exagerat și Revelionul acesta cu mâncarea, băutura, prostia și superstiția. Au respectat dogma strămoșească și s-au pus în cap, cu friptura de porc opintită-n gât, beți la volan și respectând datini pre-creștine (pre-creștine, un mod creștinesc de a evita cuvântul „păgân”).

Ne caracterizează tradițiile bahice, pâinea și ciomăgeala, dar nici o superstiție nu spune „să pui mâna pe o carte și să citești în prima zi a anului”? Pfiu, drace! Cum să citești când abia nimerești cheia în contact, locul de parcare și paharul de după?

Dacă vrei totuși să începi anul 2012 în tenta asta anti-superstițioasă, pune mână pe o carte. Și îți recomand o lectură ușoară, filosofie bună de citit pe șezlong, scaun de bucătărie, ori sugrumat de bara unui autobuz: Andrei Pleșu – „Despre frumusețea uitată a vieții”.

Cine a mai citit editorialele lui Andrei Pleșu din Dilema Veche sau Adevărul, și nu a spumegat că e „pro-băsist”/„depășit”/etc, știe că textele merită toate la un loc o copertă frumoasă. Tocmai asta este cartea de față. „Un compediu de înțelepciune cotidiană”, adunată din editorialele celor două publicații mai sus enumerate. Despre onoare, meserie, decență, bani, fericire, iubire, altruism, manele, televizor, ș.a.m.d, câte puțin din toate, atât cât e nevoie.

Un singur lucru am de obiectat, faptul că sunt multe referințe religioase, și nu îmi place să văd orice aspect al vieții prin spectrul Vechiului Testament/Noului Testament, dar îmi convine creștinismul temperat. Vorbim totuși de omul care a spus: „Nu știu de ce cred unii că Dumnezeu a avut o slăbiciune pentru întorsura Carpaților. Că vărful creației lui e situat în jurul Buzăului”.

Autor – Andrei Pleșu

Titlu – „Despre frumusețea uitată a vieții”

Editură – Humanitas

Alte detalii – Se găsește în librării și costă cât două șaorme mari și un cico.

Popularity: 8%

Şi-a vândut maşina pentru cauciucuri de iarnă

Cetăţeanul din imaginea de mai jos este nevoit să îşi vândă automobilul, tricoul şi respectul de sine pentru a-şi permite un set de anvelope de iarnă. Se pare că acesta nu îşi permite cauciucuri noi după ce toată vara şi-a amanetat de prin casă pentru benzină şi şaorme în centrul oraşului.

Întrebat de nimeni de ce este dispus să facă un asemenea sacrificiu, şi nu preferă să ţină maşina pe post de masă pentru a sprijini berile în parcare cu to’arăşii, cetăţeanul a declarat că: “Deci frăţică nu-mi permit cauciuce. Io am muncit mult pentru maşina asta, am strâns cu sudoarea frunţii la pensia lu’ mămica şi tăticu, am păpat merdenele, şi acuma nu mai poci. Deci e contextul economic d-asemenea naturaleţuri că nu mai am ce să vând. Mi-am dat şi tricourile cu Real Madrid şi Barcelona, şi originalii mei adidaşi Adidas, mi-am vândut şi de prin computer, dar nu mai am ce. Vorba aia, gagica tre’ plimbată şi acum dacă sticleţii au băgat legia cu roţi dă iarnă, n-am. Orişicum, Mugur Isărescu e nesigur de creşterea economică de la anul, aşa că nu cred că o să o pot ţine doar ca la vara aialaltă să o mai plimb pe gagică pân’ la Costineşti. Deci, bună ziua.”

Aşadar, stimabilul de faţă a dat o nouă idee pasionaţilor de automobile care nu îşi permit anvelope de iarnă ori taxa de primă înmatriculare. Să vândă automobilul, să cumpere şi să plătească dările la stat şi apoi să îşi cumpere maşină.

Popularity: 6%

Halloweenu’ bagă spaima-n românism!

Gabriel Cotabiţă a declarat că este împotriva sărbătorii americăneşti intitulată Halloween. Acesta a mai menţionat că nu o să sărbătorească Halloween-ul pentru că nu este românesc, de parcă îi păsa cuiva în ce Scufiţă Roşie o să se îmbrace Cotabiţă. Pe viitor, dacă tot este atât de patriot, Cotabiţă poate renunţa şi la muzica rock, aceasta fiind de altă provenienţă. De asemenea, acesta poate renunţa şi la fotbal, hainele scumpe şi străine şi maşina care sigur nu e Dacia 1300. Bag mâna în foc de faptul că nu posedă un telefon mobil românesc (exista, AllView) şi nici nu îşi face mereu vacanţele la băi şi pe litoral. De acum încolo, dacă tot îl dă patriotismul afară din grupul oamenilor care pur şi simplu vor să se distreze, ar putea să se mute într-o casă românească de chirpici, să “conducă” o căruţă şi să cânte toată ziua la bucium.

Sunt mulţi români care nu sărbătoresc Halloween-ul, şi cred că destui nu o fac din aceleaşi motive pentru nu o fac nici eu: e bătaie de cap să cauţi costum şi să te prosteşti toată seara că eşti speriat de bombe. Câţi dintre voi, totuşi, nu vă bucuraţi de o petrecere, indiferent de motiv? Vezi dom’le, nu ne supărăm că de Paşte petrecem cu manele la biserică, dar ne deranjează puţină bânţuială în club, costumaţi în… ce te duce capul. Unde erau plăieşii patriei. Şi ce mă mai bucur de faptul că nu împrumutăm nimic de la străini (toleranţa, bunul simţ, seriozitatea, etc.) pentru că noi suntem patrioţi şi dacă e prost, e prostul nostru!

Cotabiţă face parte din grupul de români pe care îi consider Yeti mioritici, nişte reduşi sociali, care vor să se joace cu iPhone-ul sub fusta tradiţională a mamei. Sunt trei metode să îţi dai seama cine e un Yeti în România: cei care spun “dom’le, asta e România!” când văd ceva în neregulă şi nu intervin; speriaţii de societate care trăiesc mereu cu teama că “ne vede lumea/vecinii/rudele”; şi cei care refuză multe obiceiuri bune din străinătate pentru simplul fapt că nu sunt româneşti.

Ce e românesc?

Cotabiţă, ultimul rulment al românismului!

Popularity: 5%

Petrecere Bunga-Bunga

Deja ştie toată lumea. Silvio Berlusconi a venit pe la noi în vizită. Complezenţă.Agăţat. Attrito.

Ocazia pentru care oficialii români au organizat o petrecere, ca să îi arate lui Silviuţă ce înseamnă DE FAPT petrecere Bunga-Bunga. Conform datelor furnizate de sursa mea secretă şi loială, Băse a organizat o petrecere neaoşe dă băieţi pentru Silviuţă. Doamna Maria Băsescu a aranjat câteva scaune în camera de joacă a lui Băse, a făcut un platou de sandvich-uri, nişte Poale-n Brâu şi a umplut mini-barul de Robby Bubble.

Invitaţii au sosit în ordinea apetitului. Băse era deja acolo şi se încălzea pentru petrecere. Oprescu a ajuns imediat după ce a călărit noul pod din Bucureşti, iar Boc era dintotdeauna la Băse. Silviuţă a ajuns mai târziu pentru că a încercat să agaţe ceva la Unirii. Eşec. Sau Esex.

Cei 4 au mai chemat o vecină (nu Udrea) şi pe prietenul acesteia. Silviuţă a aburit-o pe vecină de a uitat cu cine a venit şi pentru ce. Într-un final, manelele au curs, şampania cu bule-bule a bubuit şi băieţii au ajuns să danseze lasciv unul lângă altul, aşa cum fac băieţii la majoritatea petrecerilor din România. Silviuţă nu a vrut să participe la jocul ăsta, dar Băse a crezut că vrea pentru că (stenogramă):

Silvio: BĂSE! Sigarreta?

Băse: Boc! Ăsta vrea ceva. Ce zice?

Boc: Stai că dau un google translate… Si…ga…rre…ta…

Google Translate: Sigarreta = poponar

Băse: Silviuţă, sigattera nema, da dacă vrei tu… hai că facem noi un sigarreta să nu zici că ospitalitatea noastră e fumată.

Popularity: 13%

Romeo Fantastik, o comoară naţională.

Sunt sătul de ignoranţa cu care românii trec pe lângă valorile, puţine, pe care le primim în sfânta noastră ţărişoară. Bunul ‘mniezo nu ne-a ajutat cu foarte multe (doar râu, ram, resurse, oameni de afaceri, moguli, sportivi, biserici, munţi, vin, tradiţii, litoral, inteligenţă nativă pentru bijnis, ş.a.m.d.) dar din când în când ne mai dă câte o “mană cerească”, o bucăţică umană de talent, un suflet bun şi un prooroc al bunului gust.

Românii îşi amintesc de marile valori abia când ele dispar dintre noi, vezi cazul lui Emil Cioran, Brucan, etc., dar cât acestea trăiesc nu primesc nici o urmă de recunoştinţă materială, ori spirituală.

Astăzi am să vă vorbesc despre un iluminat ce stă la umbra ignoranţei românilor: Romeo Fantastik.

Un studiu recent arată faptul că 79% din elevii din România cred că Eminescu a fost fotbalist şi Romeo Fantastik manelist. Cum putem să trăim într-o ţară cu un asemenea nivel al inculturii? Atâta ignoranţă şi lipsă de respect. Până când?

Conform datelor furnizate de Wikipedia, Romeo Fantastik s-a născut. Trăieşti în România din ziua facerii şi istoricii se chinuie să demonstreze că şi-a adus aportul la societate încă de mic. Romeo Fantastik nu este un om de cultura ca oricare altul. O simplă căutare pe net a numelui acestuia îţi va scoate la iveală adevărate creaţii artistice: “Meneaito”, “Huo! Să moară Boc!” şi “Bombe blonde!”. Toate acestea au rămas în analele istorice şi ale posturilor MTV, VH1, Taraf TV şi Travel and Peeing.

De-a lungul istorie Romeo Fantastik a vrut să exploreze toate tainele omenirii şi a încercat să ajute pe toată lumea. Atunci când un artist, în general străin, se afla în impas şi “nu prindea la români”, Romeo Fantastik îi adapta piesa pentru piaţa locală, de exemplu: piesa “We no speak americano” a devenit “Sunt vagabond”. Această idee originală de “copy-cover-paste” îi aduce şi astăzi aplauze pe marile scene din lume, iar artişti consacraţi precum Lady Gaga şi Jay Z vor să colaboreze cu Romeo Fantastik pentru piese precum “Alehandro Vagaboando” şi “Pe la noi pe la coteţ”.

Romeo Fantastik nu şi-a dedicat timpul doar primei pasiuni, muzica. Acesta a citit foarte mult şi a urmat calea spirituală a Marilor Revoluţionari ai Lumii. Piesa “Huo! Să moară Boc!” este o creaţie muzicală ce reflectă dorinţa anti-sistem şi pro ajutor social, teorie socio-politică promovată în mai multe piese de Romeo Fantastik. Nu în cele din urmă, Romeo Fantastik a realizat mai multe videoclipuri şi documentare, fiind mentor al fraţilor Moga şi Bear Grylls.

Romeo Fantastik s-a implicat şi în campanii umanitare. Ştiai că atunci când pe facebook cineva postează un mesaj de sinucidere, compania Facebook îl trimite pe Romeo Fantastik la uşa sinucigaşului? În 97% din cazuri oameni au hotărât că nu merită să mori când poţi să trăieşti şi să râzi de aşa ceva. Nu în ultimul rând, Romeo Fantastik ţine şedinţe de calmare spirituală la web-cam pe contul lui de messenger.

De asemenea, noile dosare scoase la iveală de FBI atestă ceea ce ştiam cu toţii. În navele extraterestre căzute la Roswell se aflau mai multe postere şi CD-uri cu Romeo Fantastik.

În încheiere vreau să vă spun că Romeo Fantastik a semnat un contract de 856.000 de euro cu Ministerului Turismului din România, pentru a cânta pe plajele din Bulgaria. Aparent, această mişcare de marketing ajută turismul românesc.

Aşa că, dragi români, să nu ne uităm valorile.

Pictura “Artistul se priveşte”, în ulei Floriol.

Popularity: 21%

Să ne manelim române!

Ca să ai sărbători de nemâncat, ziarul Liberţâţea îţi aduce luni, adică mâine, un Super-Mega-CD cu manele! Nu rata cea mai jmecherie compilaţie cu manele, piese alese de Adreana Bahmuţeanu, editorialistă Liberţâţea.

Adrian The Wonderfully, Vali The Storm, Golden Boy, Denysa, BAmBi şi Salami, toţi pe o compilaţie mega originală, disponibilă de la Piaţa Rahova până în Botoşani, Timişoara, New York şi Paris.

Ţi s-a luat de cărţi nepoate
Şi de şcoli neimportante?
Vrei să ai un an “jupân”?
Ia-ţi maneaua de Crăciun!

Caută de mâine CD-ul cu imaginea următoare. BAmBi lipeşte din poză pentru că el ţinea bliţul.

P.S. – vă rog să nu faceţi glume pe seama titlului: “să ne mamelim române!”. Mulţumesc.

Popularity: 6%

Horoscopul din spatele succesului!

Cine mă cunoaşte ştie că nu îmi permit zilnic trei ziare de mare anvergură (Flick, Câncân şi Liberţâţea) şi ţin de mărunt până îmi cumpăr Kamikaze şi Academia Caţavencu. Ce să-i faci? Sunt sărac lipit duhului şi dacă vreau sâni pot să caut pe google.

Până acum am crezut că este doar o coincidenţă că nu văd navetişti cititori de A.C., ori Kmkz, dar cu ajutorul mai multor cititori de tabloide am aflat care este insuccesul din paginile celor două publicaţii: lipsa horoscopului!

Primul caz, în care un cititor versat de Liberţâţea mi-a atras atenţia că ziarul meu nu are horoscop, a avut loc în Personalul Ploieşti Sud – Bucureşti Basarab. Tricoul mulat pe burtă cu “Puţa Madre”… era “puta”, dar îi căzuse maioneză de la şaormă sub “T”, şi telefonul plin de muzică de petrecere la cort, pus pe boxă, mi-a dat de gândit că stau lângă un vechi cititor de Dilema Veche. După 10 minute de buriceală (dans pe manele) forţată am adormit cu ochii în lacrimi. Nu de durere auditivă, ci de tristeţe la versurile lui Salam: “cui mă laşi tu sufleţel, oooooouăăăăă uăăăă ăăăăă, prinţesa lui viaţa mea, ouăăăăă uăăăăă ăăăăă…”. Mi-am băgat timpanele adânc în creier, pentru că am această super-putere, şi am început să cânt cu creiereul. Nu prea acopeream manelele, dar ce pretenţii aveţi de la un creier 2.1? După cinci minute de şedere în Nirvana, colegul meloman de compartiment mă bate pe umăr şi mă întreabă: “băiatu`? Ziarul ăsta are horoscop?”. Îi spun că nu, şi se uită mirat la mine. Crede că îl mint şi îşi iese din pepenii zodiacali. “Ce căcat de ziar e ăsta fără horoscop?!”. Îi explic “ce căcat de ziar e” şi ne liniştim. Devenim prieteni şi până la Bucureşti îmi spune despre el şi cum se duce să se vadă cu o tipă la o întâlnire. Trebuia să îmi dau seama că merge la agăţat, doar şi-a pus mănuşile de sală de forţă… prostul de mine.

Al doilea, şi cel mai grăitor caz de “are horoscop?” a avut loc în facultate. Da, am şi colegi care vin la cursuri în funcţie de ce spune Neti Sandu. O colegă a văzut că citesc ceea ce părea o foaie de hârtie ieşită pe uşa Tipografiei şi a dedus că are horoscop. A venit timidă spre mine şi mi-a cerut ziarul “să îl răsfoiască”. L-am pasat, ca un bun samaritean ce sunt, şi l-am primit înapoi după un minut. Asta da citit rapid! Oare ştie tehnica cititului printre rândurile paginii? “Ai şi terminat?”. “Nu, dar nu are horoscop”.

Un ultim exemplu de lipsă totală de loialitate pentru cititori din partea A.C. şi Kmkz a avut loc zilele trecute la locul de muncă. Mi-am lăsat ziarele pe masa din bucătărie şi o colegă a început să le răsfoiască. Căuta ea ceva şi nu era vorba nici de editoariale şi nici de cronica de teatru. “Nu are horoscop…”. “Aaa… ok”. Şi gata lectura!

Aşa că adresez o scrisoare deschisă celor două ziare: băi băieţi şi fete, am înţeles că nu plătiţi întreţinerea ca ziarul CanCan, că nu faceţi plinul la maşină CA CAnCan-ul, că nema silicon şi naturel ca-n Liberţâţea, da las-o Big Bang iartă-mă de treabă, nici măcar o vorbă astrale pentru zilele ce vin? Ce speranţe să mai avem?

Râdem, glumim, horoscop, plătim.

Popularity: 6%

Show Machine Bizz!

Simona Senzual, această Miss Fata de la Ţară,  a mai scos o perlă pe guriţă. A se vedea că am folosit un diminutiv, da?

Datorită faptului că este motivul pentru care sunt şoferi misogini, blonda de la… da chiar, ea ce facultate are?, a precizat că numărul maşinii personale demonstrează că este o Sex Machine. Ce altceva? Acestea fiind zise, avem şi următoarele maşinării în România:

- Eco-machine: Bucurenci. Acesta este setat să strângă orice gunoi din ţară şi să vorbească politicos la cameră;

- Coca-machine: Liviu Vârciu. Încă de la primele apariţii în show-bizz a fost pus pe făcut “lovele”. Cariera lui de cântăreţ, actor şi bărbat iubitor îl încadrează în categoria maşinilor care sunt Coca. Oriunde, Oricând. Vârciu!

- Strâmbă-machine: Adelina Pestriţu. Oricât de mult ai saliva la pozele ei trucate, faţa plină de bube, coşuri şi gropi nu fac decât să îi scoată în evidenţă frumuseţea nasului mare;

- Silicon-machine: Mai e nevoie să spun cine e? Serios?

- rating-machine: prezentatorul emisiunii Drept la Ţintă. Nu îmi amintesc numele lui, acum, dar merită toate aplauzele pentru isteria CU CAre îşi face emisiunea;

- Bijnis-machine: BOR şi Patriarhul. Până nu deschide Prea Fericitul primul Sex-Shop Ecumenic, nu se lasă de bijnis;

- Creştin-machine: Gigi Becali. Modul în care propovăduieşte credinţa şi numele lui Hristos, teoria revoluţionară prin care se face remarcat şi scuipatul aruncat pe (celălalt) obraz al semenului îl face un adevărat Guru. Ştiţi cum se spune, Viaţa bate Guru!

- Mini-machine: Boc. Gluma asta chiar nu îmi place, şi asta pentru că s-au perimat toate glumele cu statura lui Boc;

Acestea fiind zise, doamnelor şi domnilor, fotograful blogului a surprins-o pe Simona Senzual în maşina proprie, împreună cu mai multe prietene, în timp ce desfăşurau nişte sex-în-machine.

Popularity: 5%

Scufiţu` Albastru şi Mama Gabi.

Am fost odată, ca niciodată, pe când românii îşi construiau case din găleţile electorale şi Oprescu intra în GuiţBook pentru cel mai lung salam Marean-Vanghelie Măcelarul, Scufiţu` Albastru.

Scăpat din zgarda cu care eram ţinut de calorifer, am pus într-un coşuleţ mai multe produse etnobotanice: Scorţişoară, Ciuboţica-Cucului, Gura-Leului, Salvie,  şi alte bălării, cu gândul să le vând bunicuţelor din Gara de Sud.

Pe drum, cum mergeam eu cu peruca albastră-n vânt, era să fiu lovit pe trecerea de pietoni de Cocalarul cel Rău, din Bemve-ul cel Eco. Acesta a coborât nervos la mine şi mi-a cântat:

Să moară dujmanii mei,

Azorică şi Grivei!

Vezi Scufiţ pe unde mergi,

Te apostez de nu te vezi!”

Speriat şi tulburat de versurile pline de încărcătură emoţională, am aruncat coşuleţul cu produse etno spre Cocalarul cel Rău şi am fugit spre prima librărie. Acesta, calic precum o maşină 2.2 Turbo, a început să îmi fumeze verdeţurile.

Supărat, cu bretonul în ochi, am plecat spre Mama Gabi. Ajuns în dreptul casei am început să simt ceva ezoteric în mine. De fapt, era mocheta cu Răpirea din Serai, udă din cauza fântânii arteziene dintre grajduri. Am întaintat spre uşă şi printr-un geam mic am zărit în parcarea de la subsol Bemve-ul Cocalarului cel Rău. Mama Gabi păţise ceva rău…

Coca cel Rău se drogase aşa rău că intrase argintul viu în el. Pe drum a oprit la Mama Gabi, ca să îl vindece de “neiubeală şi probleme la pat” şi au intrat amândoi în transă pe ritmul manelelor de la CD-Playerul maşinii.

Precum în povestea originală, mi-am băgat picioarele în ea de situaţie, am furat două lambriuri cu pietre Jvarovschi şi două televizoare LCD ca să îmi scot banii pe etnobotanice.

The numa` de bine!


Popularity: 6%