Mare @ Numa' de bine.eu

Home design: Copilul care face pipi

January 16, 2012 Horhe No comments

Fiecare secol, generație și familie are propriul stil pentru decorarea cășii. Și în ciuda faptului că multe stiluri se bat cap în cap („anul ăsta se poartă stilul minimalist, dar păstrăm dulapul ăsta imens, cât blocul”), sunt câteva elemente de care îmi amintesc cu umor.

Mamaie avea patru mari calități de super-bunică: făcea niște prăjituri de te uitai la ele și îți creștea glicemia, fuma Carpați într-un mod absurd de amuzant, citea multe cărți și le povestea frumos, dar cel mai mare talent, realiza mileuri pentru orice și oricum. De la 13 Septembrie, până în sus pe Drumul Sării, apoi spre Ghencea și Rahova, faima ei între pensionare era egală cu faima AC/DC pe Terra. Era o „anarhistă” a stilului, o Salvador Dali a vremurilor, fiind în stare să combine elemente nemaivăzute pentru a da un plus de „vechi” oricărui obiect din casă. A realizat chiar și un mileu special pentru sistemul DVD Home Cinema, iar pe fiecare boxă, în colțurile sufrageriei, m-am trezit cu câte un mileu mic și stilizat. Mi-am luat câmpii, dar ce știu eu ce e aia „hom dizain”?

Dar înainte de asta a fost vremea fructelor de plastic. Intrai la om în casă și vedeai pe masa din sufragerie niște mere de un roșu orbitor, două banane galbene ca hepatita, struguri mov și o căpșună imensă. Întindeai mâna, și dacă nu te lovea bunica peste ea că îi stricai feng-shuiu`, te trezeai în gură cu o bucată lucioasă de plastic, fără gust, fără savoare. Până la urmă am scăpat și de acestea, jucând fotbal cu merele și arucând bumerange galbene pe geam.

Dar aici nu se oprește. Înainte de asta a fost perioada mobilierul imens, greu, întunecat, din pământ până în tavan, cu ușițe, uși, rafturi, oglinzi, rafturi în spatele oglinzilor, rafturi de sticlă, toate burdușite cu bibelouri, mileuri, tăcâmuri și farfurii. Într-un cuvânt: zestre. După rugăminți și zile de convingere, am reușit să scap de toate. Acum mă privește un perete mare, nu Pescarul Chinez, ori Albă ca Zăpada și cei 6½ pitici (unul dintre pitici a fost rănit în urma unui meci de fotbal cu portocala de plastic).

Dar zilele acestea mi-am amintit de una dintre cele mai dubioase obsesii ale decoratorului român: copilul care face pipi. Poate vă amintiți de plăcuța de plastic negru prinsă pe ușa de la toaletă, plăcuță ce arăta un copil ce face pipi la oliță? Asta nu e tot. Am văzut în case bătrânești tablouri cu prichindei ce fac pipi, pe diverse ziduri și din diferite unghiuri. Obsesia pentru micțiunea juvenilă nu se oprește aici pentru că există tapet cu prichindei în acțiune, vederi, cuverturi ș.a. Chiar acum câteva zile am găsit o lampă, cu o sculptură stilizată care, ghici ce semnifică? Copilul care face pipi.

Oare care este povestea din spatele acestui stil? Și oare câte alte stiluri am mai ratat?

Popularity: 6%

Puya, ce-ţi mai place carnea!

July 27, 2011 Horhe 1 Comment

E clar pentru toată lumea că Vama Veche “nu mai e ce a fost”, dar până la urmă cine e de vină pentru asta? Toţi pentru că am transformat-o într-un trend? Elena Udrea că a pus pistă de biciclete? Comercianţii? Cocalarii pentru că… nu contează, în general ei sunt vinovaţi. Cine?

Toată lumea e vinovată pentru distrugerea unui fenomen, dar principalii vinovaţi sunt cei ce au vrut să facă bani în Vama Veche. Şi totul a început cu Stufstock. Da, frumos, trupe mari, atmosferă frumoasă, dar fiecare an de Stufstock era o luptă pentru organizatori: să adunăm mai mulţi oameni, trupe mai bune, mai scumpe, vânzări mai mari, etc. Şi acolo unde sunt mulţi oameni apar şi multe păreri, stiluri, opinii.

Acum, în Vama Veche a ajuns să cânte Puya. Şi lumea a taxat tupeul ăsta cu înjurături şi sticle. Nu ştiu dacă merita ciorapărul de 1,60 o sticlă în cap, dar organizatorii sigur meritau o plajă goală. Nu-i nimic. La anul o să cânte şi Inna în Vamă. Apoi Andreea Bănică, Aurel Moldovean şi în final ce mai contează Carmen Şerban sau Guţă?

Dacă mai găseşte cineva o “Vama Veche” să o ţină pentru el… unde-s mulţi, frumuseţea trece.

Popularity: 10%

Am mâncat ZeListu`!

December 02, 2010 Horhe No comments

Cu ocazia faptului că ieri am mâncat cât pentru o Unire întreagă, astăzi e clar ce poziţie am în ZeList, nu? Pe lângă faptul că am cea mai mare poziţie, ca suprafaţă, dar sunt şi cel mai greu în top. Practic am rupt topu`-n două! Sunt peste tot şi am propria gravitaţie în acest clasament. Sunt… GeorgeZilla! The Foamea Monster!

Ieri fu zi dă sărbătoare,

Am băgat la buzunare.

Am băgat şi la stomac,

Ş-acum stau să mă refac.

La Mulţi Ani cu Muştar!

Popularity: 5%

Profu` de Zen.

November 09, 2010 Horhe No comments

Ieri am luat matura decizie de a mă duce la facultate. Că până la urmă d-aia arunc atâţia bani în secretara suflată în aur. La 2 mii şi ceva dă lei pă an îmi permit şi eu o excursie săptămânală cu liftul, şi o studiere aprofundată a fafaştoacelor/cocozaurilor ce stau la cursuri cu ochelari de soare.

Am pătruns în sala de curs, şi profesorul nostru Oreste (acel Oreste) ţinea nişte beţişoare parfumate în mână şi se uita atent la un laptop. Ţin să precizez de la bun început că orele cu Oreste sunt foarte interesante şi relaxante. Are un stil… zen, de a preda. E greu să îmi imaginez că omul acesta e prieten bun cu Spărgătorul de Pifometre.

După ce a downloadat un mp3 pe laptop, a pornit muzica de relaxare, s-a aşezat în faţa noastră şi ne-a rugat să închidem ochii, să stăm relaxaţi şi cu mâinile pe coapse… ale noastre. Probabil a spus, în mintea lui, “dacă de învăţat nu vă arde, şi mă rog mereu de voi să veniţi cu temele, măcar să vă calmez… de tot!”.

Şi am intrat în transă. Problema e că, mintea mea paranormală, a reacţionat ciudat la starea de transă. Şi nu mă refer la faptul că adormisem şi îmi curgeau bale. Universul descris de Oreste s-a intersectat cu mintea mea bolnavă. Şi totul a devenit o nebuloasă… Cam aşa:

“Şi acum închideţi ochii… vă relaxaţi… picioarele, mâinile, corpul vă este din ce în ce mai greu… (dau puţin pe repede-înainte partea cu intratul în transă, dar aţi prins idea. O ardeţi chill!)… deschideţi ochiul minţii, situat în frunte… da, acolo lângă coş… apropo, să nu uiţi să îl storci şi să dai cu o cremă… aşa… intri în al treilea ochi… nu, aia e nara stângă, mai sus… aşa… faci un pas, îl faci pe al doilea… urmeată staţia “GrozavEşti” cu peronul pi şentru… eşti într-o pădure… e pădurea Arhiepiscopului de Suceava… e cea mai mare pădure din România şi tu te plimbi prin ea… te mişti ca samuraiul pe lângă copaci… nu vrei să te vadă teologii-pădurari şi să te scoată din Zen… te îndrepţi spre un copac… pui mâna pe el… îi simţi scoarţa… se urcă o furnică pe tine… te sperii, ţipi ascuţit şi fugi ca o fetiţă în jurul copacului…

Eşti la malul mării… Vama Veche… simţi mirosul sărat şi putoarea algelor… te îndrepţi spre apă… treci peste doi beţivi şi eviţi sticlele din drum… atingi apa… e plină de alge pe care scrie în bulgară: “ţeapă”… intri în apă… vine spre tine o meduză… eşti calm… o aştepţi… din stânga vine Mazăre pe un skyjet şi te loveşte…

Eşti în faţa casei copilăriei tale… deschizi poarta… dacă ai copilărit la bloc mergi cu liftul… dacă stai la 10 şi e stricat liftul, asta e, aşteptam… ăăă… hm… ai ajuns? ok… deschizi uşa… vezi casa exact cum era când aveai 14 ani… tatăl tău e la muncă… încă nu fusese disponibilizat… mama ta e la salon, îşi permitea… te îndrepţi spre camera copilăriei tale… amicul tău îţi repară calculatorul… iar “s-a virusat singur” pe site-uri XXX… eşti singur în cameră… te împiedici de hainele aruncate pe jos… te uiţi pe geam… nu e Piaţa Rahova… eşti Zen… în stânga ferestrei e marea… în dreapta e muntele… pe centru e Stadionul Ghencea… The land of Cio-I-S… auzi că e reducere la SH-ul de sub geamul tău… te arunci…

Şi acum… deschide ochii… scutură mâinile, picioarele şi coapsele vecinului… verifică buzunarele şi portofelul…

Ne vedem săptămâna viitoare…”

P.S. – Guru Bivolaru era în pădure cu nişte fete. Făceau suc de muguri într-un cort.

P.S. 2 – Purtam ciorapi marca Ylang Ylang. Coincidenţă?

Popularity: 5%

La Mulţi Ani Ade!

October 06, 2010 Horhe 5 Comments

Iubita mea e minunată,
Nu-i materialistă, îngânfată.
Nu-i pasă de bani şi maşină
Berska, Vuiton şi limuzină.

Iubita mea e minunată,
Şi mă-nţelege, câteodată.
Ştie c-am salariu fără plată.
E o iubita minunată.

Minunată e iubita mea,
Îmi iartă foarte des prostia.
Şi eu promit de ziua ei,
Cuminte să ma fac. Vrei?

(ultima strofă nu a ieşit aşa bine dar… se iartă)

Popularity: 9%

Vama Nouă. A doua zi: “Che gheze”

August 02, 2010 Horhe 4 Comments

O oră oarecare – Mă trezesc. Deschid telefonul şi mă minunez că este ora 13. Am dormit ceva.

Cred că ora 14 – Mergem să mâncăm. “La Canapele”, deoarece după un asemenea somn, e timpul pentru ospăţ! Organismul meu solicită un platou de cârnăciori de bere, cartofi prăjiţi şi salată, iar ea vrea ceva ce nu o să primească. Adică îi greşeşte comanda. Nu-i nimic, îmi place mai mult ce a primit.

După masă până seara – Un pui de somn pe plajă. Nici o grijă, insolaţia nu este o ameninţare. Am un strat de 2 cm de cremă cu UVai.

Noaptea – Muzică bună în “El Comandante”. Un foc mare de lemne şi un total de 6 oameni. Îmi arunc teneşii în foc, îi privesc până se încovoaie plasticul din ei şi plecăm acasă.

P.S. – mi-am amintit că pe plahă m-am trezit să fac o baie scurtă. Am intrat în apă, unde am renunţat la inhibiţii, şi am făcut “pluta” până am adormit. Am fost trezit de o unguroaică ce mă privea inexpresivă şi îmi spunea “che gheze”… aşa se auzea. E de bine?

Popularity: 6%

Noi nu ne vindem ţara! Cine s-o ia?!

July 30, 2010 Horhe 2 Comments

Liniştea din politica românească a fost, senzaţional, ruptă de un nou scandal de amploare. Campania de promovare turistică a României, o problemă anuală în ţărişoara noastră. Elena Udrea, ministra Turismului a hotărât ca anul acesta să lanseze la (pui) Shanghai în vale, noul slogan, logo şi videoclip de ţară. Sub o frunză transpirată şi sloganul “Explore the Carpathian garden” se află numele ROMânia. Ceea ce înseamnă că, asemenea preşedintelui, ne reprezintă.

Problema, pe anul acesta, este că asemenea anilor trecuţi, România nu oferă NIMIC turistului. Nici muzee (sunt în umbra teraselor), nici mânăstiri (câte biserici să tot vizitezi?), nici mare (peşti şi cocalari morţi pe plajă) şi nici munte (murdăria este bună?). Din depărtare ROMânia este frumoasă, verde, albastră, maro (munte) şi puţin gri. Din momentul în care treci graniţa sejurul devine doar amuzant. E un teren sterp, în relief (suntem o aberaţie a naturii, ştiu), neîngrijit şi neiubit.

Anul acesta ne promovăm cu aceleaşi personalităţi. O să spuneţi că nu avem altele. Da, dar eu sincer m-am plictisit de Hagi, Nadia şi Năstase. E penibil să promovezi ţara prin sportivi când la noi se exersează saltul în pişcină pe saltele şi nu avem o arenă europeană de fotbal. De ce m-am plictisit de Hagi? Pentru că nu avem un fotbal de calitate ca să ne promovăm cu un mare fotbalist. De ce m-am plictisit de Nadia? Este o “patrioată” prea scumpă. Şi ce am cu Năstase? Tenisul nu e un sport foarte popular, cel puţin nu precum fotbalul, deci nu ştiu mulţi cine şi ce a făcut. Continui să cred că ne putem promova ţara cu lucruri actuale şi cât mai des întâlnite: Dracula, Baba Dochia, Piţipoance, Cocalari, Beţivi, Politicieni, Nesimţiţi, Comunişti, Extremişti, Preoţi, Boschetari, Pedofili, Cămătari, Nunţi stradale, Ridicători de maşini, etc. E mai ieftin.

Ca să terminăm odată şi povestea cu sigla furată, poftim, doamna Udrea, cado de la mine, o siglă unică şi originală:

P.S. – am găsit şi cel mai reprezentativ videoclip pentru ţară:

Popularity: 4%

Vama Veche, Vama Nouă. Prima zi.

July 28, 2010 Horhe 4 Comments

Ora 5:20 min – Gara de Nord. Peronul 6 e plin de oameni dornici de puţină mare. Eu sper ca toţi să meargă în staţiunile de “lux” de pe litoral şi să fie Vama goală.

6:15 – Trebuia să fim în tren, şi pe drum, de jumătate de oră, dar coşmelia întârzie.

9:15 – trenul merge ca împins de Naş.

10:30 – Suntem depăşiţi de un biciclist de pe autostradă. Menţionez că bicicleta era model “Velociped 1817″.

11:33 – Trebuia să fim în Mangalia de 10 minute, în schimb suntem depăşiţi fără stres de un beţiv pe scuter şi un bondar.

11:50 – Oare trenul acesta se deplasează, ori se mişcă planeta şi noi alunecam încet pe ea?

12:45 – Ajung în camera de cazare. Mă loveşte în suflet un parfum de hamsii şi mă simt cu adevărat liber. Închid telefonul. Dacă mă caută vreun mogul să mă angajeze pe mii de coco, să revină.

Cred că 13 şi puţin – mă aşez cu prietena “La Meduze” pentru o ciorbă de văcuţă, aşa cum cere tradiţia anuală. Servirea nu mai e la fel de bună ca în alţi ani, dar cui îi pasă? Ei îi pasă. Vine ciorba, minunată ca întotdeauna. O termin ca un nebun şi mă arunc entuziasmat în farfuria Ei. În timp ce Ea se sperie de muştele din olivieră, eu îi controlez pe ascuns porţia de mâncare. Cedează, scârbită de “murăturile” din oţet şi îmi împinge farfuria. Înseamnă că e sătulă.

O oră când cerul e senin – Mă aşez pe plajă, pregătit de un bronz original, ca în fiecare an. 2008 a fost “Bronzul Alex Velea”, 2009 “Bronzul cu motive Leopard şi poate anul acesta o să mă aleg cu “Bronzul Chipul lui Iisus”.

Puţin mai târziu – Plutesc printre alge.

Încă puţin mai târziu – Adorm pe plajă.

Acum – Stau şi scriu asta. Lenevesc. E bine.

…

Popularity: 6%

Săptămâna asta sărbătorim:

June 15, 2010 Horhe 5 Comments

A început sezonul estival. De fapt el a început de mai mult timp, dar abia acum începe lupta pentru un petec de nisip, un şezlon scump, o umbrelă, o bucată de concediu. Cu această ocazie sărbătorim sezonul estival pe litoralul românesc din:

Bulgaria – mai aproape ca litoralul nostru. Matematic imposibil, dar turistul român bate orice lege a fizicii;

- ai inclus în pachetul de vacanţă şi AuTombola: îţi poţi câştiga în ultima zi de concediu, după ce a fost furată imediat ce ai trecut graniţa;

Grecia – la ei nu se plăteşte umbra pe plajă, cum e la noi;

- dacă anul acesta nu ajungi la Pamplona, poţi asista la greci la deja cunoscuta “cursă cu revoltaţii”;

Turcia – ajungi mai repede cu TIR-ul la ei decât cu trenul la noi pe litoral;

- rahatul turcesc e mai ieftin;

Popularity: 8%

I survived Vama Veche!

August 24, 2009 Horhe 2 Comments

Am revenit din Vama, mai exact după scurta şedere acolo, cu impresii şi despre Vamă cât şi despre evenimentul principal intitulat Summer of Punk II.

Cum e Vama Veche? E scurtă, adică nu mai sunt şederile acelea de 7-8-9 zile când uitau părinţii de mine şi mă scoteau din testament. Acum un weekend şi gata. Şi nu pentru că aş fi eu pensionar, dar nu mai rezişti în Vamă ca pe vremuri. Muzica de la terase nu se mai aude când stai pe plajă din cauza ambientului de turmă (abia am recunoscut din neant o piesă a celor de la Led Zeppelin), din corturi se fură într-o veselie, iar mai nou pe plajă se plimbă şi burtoşi cu lanţuri. Totuşi, lanţurile sunt mici şi insignifiante în comparaţie cu cele purtate la Mamaia. Mai trist este că dacă tot ai de gând să îţi aduci pruncul în Vamă, NU îl pune să se joace în nisipul plin de mucuri de ţigară şi cioburi. Mâncarea e la fel de bună, ceva mai scumpă, iar băutura ce mai contează.

Summer of Punk II. Nu a fost cum mă aşteptam, din două motive: prea puţin public – probabil speriat de preţul biletului – dar cu toate acestea trupele au fost peste orice îmi închipuiam eu.
Concertul a început undeva în jurul orei 18:30 cu băieţii de la Coercion (click pentru contul lor de myspace).

Pentru o trupă care cântă de doar doi ani totul a decurs foarte bine, muzica a sunat bine iar băieţii au fost de acord să ofere şi un interviu pentru Punk Up Your Life, vorbe grele pe care le veţi asculta sâmbătă de la 21 la 22 pe RRM Student FM.

Au urmat apoi băieţii de la Recycle Bin care au încălzit şi mai mult atmosfera. În amintirea lui Poke au făcut un concert de zile mari, iar la final din cauza aglomeraţiei am ratat interviul, dar poate îşi fac simţită prezenţa chiar în emisiune.

Povestea este asemănătoare şi în cazul băieţilor de la Cobe, deja cunoscuţi pe scena punk-ului de la noi. Oricum fiind din Bucureşti sper să reuşesc să îi aduc pentru un interviu la radio. Piesele lor nu mai trebuiesc prezentate pentru că foarte mulţi le ştiu. Reascultă Cobe AICI!

Imediat după a urmat şi dezmăţul ska. Dance Trauma au fost geniali. Publicul a dansat pe muzica lor până a căzut, la propriu. Pe lângă piesele foarte bune, Dance Trauma a început cu un cover după Madness (cum se putea mai bine) şi au ajuns să facă adaptări după Prodigy şi Yves LaRock. Bravo, iar în poza de mai jos o să vedeţi… nimic. E praful ridicat la 10 metri de cei care dansau.

Următoarea oprire, Charly Fiasco. Prin energie, spirit şi modestie băieţii au impresionat pe toată lumea, iar la un moment dar solistul cânta fiind ţinut pe braţe. Şi ne mai miram de ce ar fi compus cineva o piesă punk pentru România (ascultă Bistriţa). Pe băieţii de la Charly Fiasco îi puteţi asculta din nou sâmbătă pe 103,4 de la 21 la 22, într-un interviu în exclusivitate la Punk Up Your Life.

Haos, una dintre cele mai vechi trupe de punk din ţară a fost la înălţime, în ciuda vârstei şi a mesajului pacifist-ironic, pe care încinşii nu îl acceptau. Cu părere de rău, fotograful a plecat, dar am obţinut un interviu. Postez o piesă de la Haos pentru a face încălzirea până sâmbătă:

Şi în final, Dead Ceausescu`s despre care nu pot spune foarte multe deoarce nu mai e nevoie. Ei au fost vedetele în concert şi au demonstrat că merită toţi banii. Audiţie plăcută:

Mulţumiri: băieţilor de la Coercion pentru realism, Charly Fiasco pentru concert, Haos pentru că mai pot, Gabby Molotov pentru tot, Ana pentru aparatul foto, oricine pentru reportofon, cocalarilor pentru Vamă, omului pentru gaura din stratul de ozon.

La final, Destroy Vama Veche! Oricum nu mai e nimic de salvat.

Popularity: 2%