Masina @ Numa' de bine.eu

Cum ajungi la muncă iarna, cu mașina, fără anvelope de iarnă?

January 25, 2012 Horhe No comments

Sunt oameni care au dat bani grei pe o mașină. Sunt și familii de 3-4 membrii care au dat bani grei pentru a-și permite o mașină/membru. Așa că nu poți să îi ceri românului să lase mașina în parcare, doar așa pentru că, vezi dom’le, ninge! Ce e asta?! Iar sunt autorităţile surprinse de zăpada viscolită? “Nu ştiu frate, eu plec cu volanul în mână la muncă!”. Şi pe bună dreptate. După ce că e criză, şi abia au românii ce să pună în burtă, acum să mai facă rabat şi la rezervor? Obiectez! Au făcut săracii destule sacrificii prin a monta GPL pe Hummer-uri, a spăla maşina doar de două ori pe săptămână şi a cumpăra mai puţine cruci pentru parbriz. Dar ajunge. Cauciul e scump. Merg şi alea de vară!

Dar cum ajungi la muncă, dacă pe străzile mari din Bucureşti sunt poliţişti puşi pe verificat cauciucuri? Echipa NdB a realizat o simulare extraordinar de precisă, adresată şoferilor fără anvelope de iarnă, care vor să ajungă la muncă fără să aibe probleme cu poliţia. Pornirea are loc pe strada Mihai Ilie (zona Mărgeanului), iar finalul este la Parcul Cişmigiu.

Câteva sfaturi foarte utile:

- planificaţi traseul înainte;

- încercaţi, doar încercaţi, să nu mergeţi ilegal pe prea multe străzi cu un singur sens de mers;

- cumpăraţi multă benzină. Cumpăraţi benzina cu câteva zile înainte şi păstraţi în rezervor bidoane de rezervă, pentru că printre blocuri nu prea sunt benzinării;

- montaţi un mini-plug la maşină pentru că multe străzi mici nu sunt deszăpezite;

- răbdare;

- atenţie la maşinile de poliţie;

Acestea fiind zise, studiaţi traseul:

Popularity: 6%

Lucruri pe care Cristina Țopescu nu știe să le facă

January 17, 2012 Horhe No comments

Nu o cunosc foarte bine, dar o mai văd din când în când la ora 18 pe Prima TV când prezintă știrile. Îmi aduce aminte de diriginta mea din generală, veșnica domnișoară la 44 de ani. Dar nu o condamn pentru asta. De fapt nu o condamn pentru nimic, pentru că eu sunt aici să râd pe seama ei, nu să îi spun ceva ce o poate face să plângă în direct. O cred în stare, doar știm cu toții cât de fină și delicată e.

Cristina Țopescu nu prea știe engleză. Ori dacă știe, are o pronunție de te bufnește râsul. Eu cel puțin nu mă mai satur de Bărac Obeama și nici de Șicagou, dar cred că asta în timp o să îi devină etichetă. De la o vârstă nu cred că le mai poți repara. De asemenea, doamna Țopescu nu reușește să se abțină și să devină serioasă pe parcursul știrilor. Îi mai scapă din când în când momente când se vrea amuzantă, ori mămoasă, dar de cele mai multe ori, după o știre cu micuți morți de foame, o auzi „Doamne ajută!” și îi vezi chipul de cățel plouat. Îți vine să țipi „DAR AJUTĂ DOAMNE ȘI TU!”.

Dar peste lacunele profesionale mai treci, că până la urmă e de ceva timp în domeniu, deci știe să își facă meseria. Mai nou însă își dă cu părerea despre tot, și apare prin presă să completeze din propria experiență, orice eveniment ce are în colimator o vedetă. Precum a fost cazul lui Mircea Lucescu. A dat un interviu în care a spus că și ea a pățit la fel, și că vatmanii sunt niște brute, insensibile, care au intrat accidentat-o și au reușit să-i strâmbe petalele. Nemernicii! Dar povestea nu e atât de simplă:

„Așteptam să trec regulamentar pe sensul opus, dar rămăsesem pe linia de tramvai…”. E clar din primul rând că poate doar faptul că stătea pe locul șoferului era regulamentar la Cristina Țopescu. Apoi continuă să explice faptul că vatmanul a văzut-o blocată pe mijlocul străzii, dar a intrat în ea cu putere, cu ură, împins de un orgasm al suferinței.

Eu văd întâmplarea puțin altfel: Cristina Țopescu este la semafor, undeva a 3-4a mașină. Se face verde. În mai puțin de o secundă un cretin de la coadă claxonează și mașinile se pun în mișcare. Intersecția pare deja blocată, așa că, precum un șofer deștept, Cristina Țopescu rămâne la semafor, nu se angajează în schimbarea sensului de mers, cu gândul că „poate rămân pe șina de tramvai și blochez circulația”. Dar din spate, grobianul grăbit și isteric, dobitocul fără manere care are ca ultimă școală absolvită cea de șofer, a început să claxoneze și să o înjure pe Cristina, că de ce stă la semafor și nu se bagă. Speriată și emoționată de contactul dur cu viața, vedeta penetrează intersecția cu teamă și rămâne pe șina de tramvai. Tramvaiul vine. Am întâlnit și eu vatmani cretini care trăiesc cu impresia că au primit centrul străzii ca zestre, dar de ce ar vrea un vatman să își strice ziua intrând în Cristina Țopescu? Să fie un fetish? Că dacă e așa, e deja compliment… Poate că pur și simplu nu a putut să oprească la timp, a lovit-o și asta e. Un accident într-un oraș sufocat de mașini și șoferi lipsiți de viziune și tact.

Așa că da, Cristina Țopescu nu știe nici să draiving.

Popularity: 5%

Ultimul trend la party-urile prichindeilor

December 30, 2011 Horhe No comments

Vremurile când petrecerea unui copil era animată de un clovn, ori un personaj de desene animate, au apus. Costumele colorate, personajul cu nas roșu, și maroniul Scooby Doo, toate sunt înlocuinte acum de mături, gloabe de cristal și cărți tarot. Cele mai multe cereri le înregistrează vedetele locale, Vrăjitoarele Melisa și Vanessa. Și așa cum am aflat de la o firmă de profil, pentru o sumă consistentă, cele două vrăjitoare vin la petrecere și cu Oana Zăvoranu și alți proști cu bani.

Pentru o sumă modică de 500-1.000-5.000 de euro, Melisa și Vanessa îți vin acasă pe o mătură de BMW și îți fură ochii și banii cu acordul tău. În timp ce tu așezi pe masă sandviciurile pentru prichindei o să remarci faptul că îți lipsește cașcavalul. Un truc, așa de început. Dar o să vă enumăr toate trucurile celor două vrăjitoare, ca să știți pentru ce plătiți:

- se începe cu un discurs motivațional, în care amândouă vrăjitoarele se jură că sunt adevăratele fete ale Mamei Omida, chiar gemene, dar „gemene d-alea diferite de vârstă”;

- se cere pe o hârtie toate datele personale ale celor de la petrecere: locul nașterii, ora, data, ce îi place, ce nu, de cine, cum, când, ce cod are la card, etc. Se face pișing cum spun cei care lucrează în domeniul bancar;

- se începe cu trucul Oul eclozat;

- se aduce apă sfințită de la 7 mânăstiri de cartier și se udă cu ea un busuioc cules într-o seară de marți pe lună plină și stomacul gol. Cu apa asta se udă pereții pentru a vedea că apa curge conform legilor gravitației;

- se invită un copil în fața publicului. Se apucă trupșorul cu forța și se lovește violent de masă. Sângele scurt este argintul viu. Tocmai ați fost martori la o scoatere de argint viu. Ce naiba, e ilegal să mergi cu mercur în nas;

- se iese în parcare și se găsește cea mai luxoasă mașină (dar nu a vrăjitoarelor). Se acoperă cu o prelată și se lasă acolo până când oamenii nu mai văd că a dispărut;

- scoaterea banilor de după portofel;

- spre final se fac câteva blesteme pentru impresionarea publicului;

La plecare, Vanessa și Melisa au un program special. Se bagă amândouă într-o cutie și o taie.

Acestea fiind zise, nu ezitați să îi oferiți celui mic momente de neuitat de ziua lui.

Popularity: 7%

Studenți din Regie amendați de Poliția Rutieră

December 23, 2011 Horhe No comments

Mai mulți studenți din Regie au fost amendați zilele acestea pentru că nu aveau în dotare cauciucuri de iarnă. Poliția Rutieră reamintește tuturor celor care vor să se urce la volan că de la 1 noiembrie 2011, și până la primăvară, toți șoferii care conduc o fată acasă trebuie să fie dotați cu anvelope de iarnă.

Studenții amendați și-au justiticat lipsa spunând că au consumat banii de bursă pe lichid de frână (vodcă), ulei (bere) și vin (vin). Oricum, aceștia nu sunt convinși de calitatea cauciucurilor de iarnă și consideră că un condus adevărat se face fără, „pe janta goală”.

Poliția Rutieră a demarat o campanie de educare a studenților din cămine, cu ajutorul unor broșuri și sesiuni practice unde se învață cum se pune anvelopa de iarnă pe banană, cum se anticipă o viitoare coliziune și cum să reacționezi când victima este întinsă. De asemenea, conform cercetătorilor britanici, distanța de frânare și agățare scade cu 5% în timpul folosirii anvelopelor adecvate. Anvelopele sunt recomandate și tinerilor care, pe timp de iarnă, la o temperatură de aproximativ 0 grade Celsius, preferă condusul în aer liber, ori spații deschise: parcuri, cinematografe, parcări, între blocuri.

Cu toate că numărul de nemulțumiți față de noua legislație este mare, sunt și câteva persoane care se bucură de noua lege. Cristian a declarat pentru NdB că el folosește anvelopele noi și când este singur, speriat de întâmplarea colegului de cameră care s-a trezit cu doi copii în fața ușii, rezultatul unui condus imprudent iarna trecută. Și fetele din cămin sunt încântate de regulament și spun că au hotărât să nu se mai urce în nici o mașină cu un băiat dacă acesta nu are în dotare un cauciuc de iarnă.

Legislația privind cauciucurile all-season nu este încă pusă la punct, dar există riscul ca la o frânare avansată să se spargă anvelopa.

Amenda pentru lipsa cauciucurilor de iarnă variază de la 1.000 la 5.000 de lei și durează până la 18 ani.

Popularity: 8%

Şi-a vândut maşina pentru cauciucuri de iarnă

November 01, 2011 Horhe No comments

Cetăţeanul din imaginea de mai jos este nevoit să îşi vândă automobilul, tricoul şi respectul de sine pentru a-şi permite un set de anvelope de iarnă. Se pare că acesta nu îşi permite cauciucuri noi după ce toată vara şi-a amanetat de prin casă pentru benzină şi şaorme în centrul oraşului.

Întrebat de nimeni de ce este dispus să facă un asemenea sacrificiu, şi nu preferă să ţină maşina pe post de masă pentru a sprijini berile în parcare cu to’arăşii, cetăţeanul a declarat că: “Deci frăţică nu-mi permit cauciuce. Io am muncit mult pentru maşina asta, am strâns cu sudoarea frunţii la pensia lu’ mămica şi tăticu, am păpat merdenele, şi acuma nu mai poci. Deci e contextul economic d-asemenea naturaleţuri că nu mai am ce să vând. Mi-am dat şi tricourile cu Real Madrid şi Barcelona, şi originalii mei adidaşi Adidas, mi-am vândut şi de prin computer, dar nu mai am ce. Vorba aia, gagica tre’ plimbată şi acum dacă sticleţii au băgat legia cu roţi dă iarnă, n-am. Orişicum, Mugur Isărescu e nesigur de creşterea economică de la anul, aşa că nu cred că o să o pot ţine doar ca la vara aialaltă să o mai plimb pe gagică pân’ la Costineşti. Deci, bună ziua.”

Aşadar, stimabilul de faţă a dat o nouă idee pasionaţilor de automobile care nu îşi permit anvelope de iarnă ori taxa de primă înmatriculare. Să vândă automobilul, să cumpere şi să plătească dările la stat şi apoi să îşi cumpere maşină.

Popularity: 6%

Halloweenu’ bagă spaima-n românism!

October 31, 2011 Horhe No comments

Gabriel Cotabiţă a declarat că este împotriva sărbătorii americăneşti intitulată Halloween. Acesta a mai menţionat că nu o să sărbătorească Halloween-ul pentru că nu este românesc, de parcă îi păsa cuiva în ce Scufiţă Roşie o să se îmbrace Cotabiţă. Pe viitor, dacă tot este atât de patriot, Cotabiţă poate renunţa şi la muzica rock, aceasta fiind de altă provenienţă. De asemenea, acesta poate renunţa şi la fotbal, hainele scumpe şi străine şi maşina care sigur nu e Dacia 1300. Bag mâna în foc de faptul că nu posedă un telefon mobil românesc (exista, AllView) şi nici nu îşi face mereu vacanţele la băi şi pe litoral. De acum încolo, dacă tot îl dă patriotismul afară din grupul oamenilor care pur şi simplu vor să se distreze, ar putea să se mute într-o casă românească de chirpici, să “conducă” o căruţă şi să cânte toată ziua la bucium.

Sunt mulţi români care nu sărbătoresc Halloween-ul, şi cred că destui nu o fac din aceleaşi motive pentru nu o fac nici eu: e bătaie de cap să cauţi costum şi să te prosteşti toată seara că eşti speriat de bombe. Câţi dintre voi, totuşi, nu vă bucuraţi de o petrecere, indiferent de motiv? Vezi dom’le, nu ne supărăm că de Paşte petrecem cu manele la biserică, dar ne deranjează puţină bânţuială în club, costumaţi în… ce te duce capul. Unde erau plăieşii patriei. Şi ce mă mai bucur de faptul că nu împrumutăm nimic de la străini (toleranţa, bunul simţ, seriozitatea, etc.) pentru că noi suntem patrioţi şi dacă e prost, e prostul nostru!

Cotabiţă face parte din grupul de români pe care îi consider Yeti mioritici, nişte reduşi sociali, care vor să se joace cu iPhone-ul sub fusta tradiţională a mamei. Sunt trei metode să îţi dai seama cine e un Yeti în România: cei care spun “dom’le, asta e România!” când văd ceva în neregulă şi nu intervin; speriaţii de societate care trăiesc mereu cu teama că “ne vede lumea/vecinii/rudele”; şi cei care refuză multe obiceiuri bune din străinătate pentru simplul fapt că nu sunt româneşti.

Ce e românesc?

Cotabiţă, ultimul rulment al românismului!

Popularity: 5%

Hai să punem cruci prin ţară

September 12, 2011 Horhe No comments

Crucile de pe trotuarele din Bucureşti nu sunt o problemă. Nu sunt o problemă până nu intri în ele la propriu. Atunci realizezi faptul că sunt multe, inestetice, şi ca multe alte tradiţii religioase, nu au nici un scop.

Un „recensământ” al crucilor din Bucureşti ar scoate la iveală faptul că în capitală sunt câteva sute bune, iar pe şoselele din România cred că sunt şi mai multe. De ce? Care e scopul lor? Nu ştiu, şi nimeni nu a explicat vreodată, dar e clar că marginea de drum devine cimitir.

Să ne gândim puţin la scopul crucilor. „Acolo a murit cineva”. De ce? De ce mă interesează pe mine că cineva a murit pe şina de tramvai, traversând aiurea? De ce trebuie să văd pe drumurile naţionale cruci? Că a mers un cretin cu viteză, a intrat în nişte amărâţi cu o Dacie şi acum trebuie să îmi dau seama de numărul victimelor după numărul crucilor? Asta nu e o „campanie” care să mă facă să încetinesc, cel mult mă demoralizează şi îmi aduce aminte că mulţi proşti au carnet de conducere.

Dar oare ce spune un turist când vine în România şi vede cruci, aiurea, mici, mari, negre, simple, pompoase, cu flori pe ele sau lumânări, prin intersecţii, în parcuri, între şinele de tramvai, pe trotuare? Cum o să îşi explice el fenomenul ăsta? Şi ce semnificaţie are pentru noi? Dar pentru familia defunctului? Oare se „odihneşte” mai bine dacă are două cruci, una la cimitir şi una la locul faptei? Şi dacă mori în casă, într-un teribil accident de făcut omletă, de ce nu îţi pun rudele o cruce în faţa aragazului? Să le amintească celor ce vin în vizită că tu ai murit acolo.

Observ că românii sunt morţi după cruci (frumos joc de cuvinte, morbidă pasiune). Le poartă la gât, le înfig pe trotuare, le compară în cimitire şi în unele cazuri şi le fac pe tricouri sau maşini. Şi probabil că „ctitorirea” asta de cruci pe trotuar are origini mult mai vechi. La victorie/înfrângere românii mai făceau biserici. Acum nu au toţi bani de aşa ceva, dar măcar când pierzi pe cineva drag, pune o cruce acolo în mijlocul drumului, în ochiul turistului, să vadă ce ne-am creştin şi Ales suntem.

A mai văzut cineva în străinătate acest fenomen?

Şi cum se simte poporul când va vedea că turlele Catedralei Neamului (eu nu sunt „neam” cu toţi”) se ridică deasupra Casei Poporului („poporul” suntem toţi)?

Popularity: 9%

Frida

August 16, 2011 Horhe 1 Comment

Românii se duc în Bulgaria pentru că nisipul e curat (chiar dacă am auzit că şi acolo se sting ţigările în nisip), că nu sunt alge, mâncarea-i bună şi totul e ieftin. Dar mai presus de orice, am auzit că românii merg la bulgari pentru că se poartă bine cu tine. Exceptând momentele când te mai lasă fără maşină personală, relaţia turist-gazdă e aproape de perfecţiune. Aşa zice lumea. Eu…

… am privit cu scepticism Bulgaria. Ce-i drept ador Balatonul (Ungaria, mai scump, mai departe, mai frumos), şi când vine vorba de munţi, ori la noi, ori mult mai departe. Dar am zis că pentru două zile de munte, somn, mâncare multă şi un pahar de şampanie, Buşteni e numai bună. Cu greu am găsit cazare pentru că tot românul a plecat în concediu de Sântămărie, dar într-un final, cu noroc şi baie în cameră, am găsit în Buşteni, Casa Frida. Am rezervat luni şi am anunţat că vineri la ora 10 voi fi aproape de staţiune, la volanul maşinii. Ca să ştie gazda.

Până vineri am hotărât să nu mai iau maşina. Mi se acrise de condus după experienţa Bucureşti-Vama Veche-Bucureşti şi mai am cupoane de CFR. Aşa că am hotărât să plecăm cu trenul. Aşa că vineri dimineaţă, la ora 9:30 îmi sun gazda să o anunţ că nu vin cu maşina şi că ajung mai târziu, pe la ora 14. Ca să ştie…

- Alo. Sărut mâna. George din Bucureşti. Am făcut o rezervare luni…

- Aoleuuuu…

- Staţi calmă. Nu am ajuns încă. Nu mai vin cu maşina. O să ajung pe la 14. Sper că nu aţi ieşit deja la strada principală.

- Nu. Dar nu mai am rezervarea.

- Cum aşa?

- Păi am şi uitat de d-voastră şi cineva şi-a prelungit şederea… am uitat… dar vă rezolv eu… în 30 de minute vă găsesc pe alături. Nici o problemă. Revin repede cu un telefon.

Am plecat la gară (deci 30 de minute din Rahova) şi nu am primit nici un telefon. Am hotărât că dacă nu vreau să îmi stric mie şi Adelinei weekendul să găsesc cazare atunci. Cu ajutorul lui Vlad am dat aproximativ 10 telefoane, şi am găsit într-un singur loc, Poiana Ţapului. Am acceptat pentru că nu aveam de ales. Era chiar singura opţiune.

Ne-am urcat în tren şi uitasem de Frida şi nesimţirea gazdei. Cu cinci minute înainte să coborâm din tren primesc un telefon:

- Alo. Aici Frida. V-am găsit cazare! (la 3 ore după cele “30 de minute”)

- Da? Unde?

- Păi vin nişte oameni acum la mine, şi dacă nu vor să stea împreună vă bag la mine în vilă… dacă nu alături. Vorbesc cu ei şi în funcţie de ce zic ei vă sun.

- Chiar vă rog.

Nesimţirea de a nu ţine cont de rezervarea mea e una, dar să fiu şi la mâna altor turişti e deja…

Am refuzat să mai comunic cu Frida, deja eram la cazarea noastră, şi într-un final, tot răul spre bine.

Frida, sper să mai ai turişti când am să mai îmi fac eu rezervare la tine.

Popularity: 8%

Până când o să mai moară Vama Veche?

August 08, 2011 Horhe 2 Comments

În ciuda faptului că îmi tot spun de doi ani de zile că “eu nu mai calc în Vamă”, de fiecare dată ajung acolo şi în fiecare an mă minunez de schimbările şi “modernizarea” ce are loc acolo unde până acum 5-6 ani lumea ştia că se bronzează “nişte sălbatici”.

Am ajuns şi anul acesta în Vamă şi mi-am dat palme din primele cinci minute. Prima dată m-am pălmuit pentru că am ajuns ca acei nesimţiţi ce trec cu maşina personală pe strada principală. Îmi cer scuze mie, dar nu mă iert. Apoi mi-am dat palme pentru numărul mare de motociclişti ce îşi parchează motoarele ostentativ şi aşteaptă nervoşi să le cureţi praful de pe “femei” ca să te calce în picioare cu bocancii lor. Şi ultimele palme date au venit atunci când patru cocalari ce aveau cuţite în mâini şi prinse la curea au început să se bata lângă maşină.

Nu mi-am parcat maşina pe plajă, ci departe de cort din simplul motiv că acolo am găsit loc, dar sunt vamaioţi ce simt nevoia să ţină totul aproape. Şi o parte din ei s-au trezit cu geamurile sparte, ori maşinile îngropate în nisip. Nu sunt în total de acord cu asta, dar aşa e sălbăticie.

Şi Vama Veche tot mai moare. Nudiştii sunt măsuraţi de “consătenii” din Ferentari, care beau şi mănâncă seminţe cum nu au făcut-o într-o viaţă de Mamaia şi Costineşti, iar cocalarii se ceartă cu iubitele pentru că şi-au permis să abordeze o rockăriţă beată, dar semi-despuiată. Ghinion de neşansă.

Atmosfera a pansat-o concertul Nişte Băieţi. Au arătat cu degetul schimbarea, dar nu mai există întoarcere în timp. Vama este şi va fi distrusă până când…

Şi era normal să se întâmple asta. Atâtea festivaluri, atâta promovare şi atâtea scuze că “în Vamă nu sunt drogaţi, ci e totul ieftin şi bun” au dus la sufocarea celei mai aerisite staţiuni.

La anul nu mai merg în Vamă. Mă duc la Cipri în curte. O curte din Vamă…

Popularity: 11%

Lucruri de făcut în 30 de zile

July 20, 2011 Horhe 3 Comments

Pornind de la următorul film:

… îmi propun ca de la 1 august, timp de 30 de zile să:

- nu mai circul cu RATB-ul. M-am săturat să dau bani pentru nesimţiţii ăia. Timp de 30 de zile voi circula cu nesimţiţii de la Metrorex (mai rar că e scump), cu nesimţita mea de maşină (consumă benzină), cu bicicleta şi perpedesul;

- să nu mai mănânc ketchup. E clar că sunt obsedat de aşa ceva din moment ce mănânc zilnic;

- o oră de TV pe zi;

- două ore de computer pe zi, cu excepţia celor opt de la muncă. Deci acasă o să stau foarte puţin pe net;

- să citesc minim 10 pagini dintr-o carte, pe zi;

- un fruct pe zi;

- un compliment pentru fiecare persoană care intră în contact cu mine (mess, facebook, telefon, faţă-n faţă)/ unu pe lună de persoană, că nu e lumea aşa grozavă;

Să vedem cum decurg treburile după 30 de zile…

Popularity: 11%