Tag Archives: minute

O noapte cu Pamela. Zgâlţâitor!

Doamnelor şi domnilor, am hotărât că e momentul să spun şi eu pe blog ce minciuni nu au apărut în tabloide. E vorba de întâlnirea mea cu Pamela Anderson, noaptea nebună de amor şi cum a plecat în mijlocul nopţii după pufuleţi şi nu a mai revenit.

Totul a început săptămâna trecută când am aflat că femeia visurilor mele, împreună cu sânii ei, o să vină la Bucureşti pentru o petrecere cu fumei. Am rugat-o pe mami să îmi dea 550 de Euro ca să intru la Party dar a zis că nu îmi dă banii pentru că nu am mâncat legumele din ciorbă. Până la urmă tata a înţeles că sunt un caz irecuperabil şi a hotărât să îmi sponsorizeze pasiunea. Avea o singură dorinţă: să vin devreme acasă şi sănătos.

Relaţia mea cu Pamela Anderson a început într-o minunată seară de decembrie. Îngheţam în faţa televizorului, când, de nicăieri, ca o nălucă, apare Pamela. Alerga spre CEVA într-un costum de baie roşu… şi era totul foarte lent. Atunci am simţit chemarea dragostei. Din acel moment am ştiut că eu cu ea suntem suflete pereche. Doar că sufletul ei e mai mare ca al meu… şi mai bătrân, dar siliconul bătrân face amorul nebun. Zicea bunica.

Până de curând aveam 264 de poze cu Pamela în telefonul mobil şi mai multe postere cu ea: în cameră, în baie, la muncă, în maşină, în lift, pe scări şi din nou la baie. Pamela era totul pentru mine.

Am ajuns entuziasmat la petrecerea cu fumei şi Pamela unde am fost captivat din prima de Ea. Româncele din sală mi se păreau ieftine şi de duzină, dar Pam radia şi ocupa toată sala. Era peste tot. M-am aşezat între doi baştani burtoşi. Licitaţia pentru 15 minute cu Pamela a început de la 1.000 de euro. Nimeni nu se arunca cu mai mulţi bani, parcă nu vroiau să stea 15 minute cu Pam. Într-un moment de rătăcire emoţională am ridicat mâna dreaptă. Vroiam să văd dacă miros la subraţ, dar oamenii au înţeles că o vreau eu pe Pamela. “Una bucată Pamela Anderson, cu silicon uşor folosit, la băiatul timid şi păros din colţ… O dată, de două ori, de trei ori. Îmbulinat!”. Am rămas mască. Licitasem pentru 15 minute de Pamela cu doar 3 lei şi un bilet RATB. Şi un telefon Nokia 1100 în buzunarul de la piept.

Împins de la spate de public, am urcat pe scenă unde am făcut primul contact vizual cu sânii Pamelei. Eu de fapt îi căutam ochii. Ne-am aşezat la masă şi am conversat pentru 15 minute. Ce-i drept ea a vorbit mai mult, eu fiind preocupat să îmi şterg balele de admiraţie. Pamela a fost impresionată de aptitudinile mele de ascultător, mai ales că nu ştiu limba engleză, şi a hotărât să îmi ofere un masaj eroic în camera ei de hotel. În drum spre cameră ne-am întâlnit şi cu Loredana Groza care vroia să cânte un duet cu Pam. I-am explicat Pamelei că Loredana cântă cum tricotează Lady Gaga, dar probabil nu a înţeles limba română şi a spus un “yes, of course, why not? We sing, we good, we playback!”.

Ajuns în camera de hotel am hotărât să fac puţină conversaţie, dar am început prost de tot. Imediat ce am deschis gura şi am început să îi spun de pasiunile mele, adică Ea, Pam a suferit o indigestie şi a trebuit să plece la buda turcească de pe holul hotelului. Şit!

Când a revenit eu eram deja epuizat de emoţie. Nici ea nu cred că era prea energică. Aşa că a lăsat o hârtie de 10 Dolari pe noptieră şi a plecat… auzeam prin somn ceva gen “I… eat… pufuleţi…”.

Acestea fiind zise, aştept să îmi apară poza în tabloide. Te pup Pamelo, şi data viitoare o să îţi aduc nişte scobutil.

Popularity: 6%

Vama Veche, Vama Nouă. Prima zi.

Ora 5:20 min – Gara de Nord. Peronul 6 e plin de oameni dornici de puţină mare. Eu sper ca toţi să meargă în staţiunile de “lux” de pe litoral şi să fie Vama goală.

6:15 – Trebuia să fim în tren, şi pe drum, de jumătate de oră, dar coşmelia întârzie.

9:15 – trenul merge ca împins de Naş.

10:30 – Suntem depăşiţi de un biciclist de pe autostradă. Menţionez că bicicleta era model “Velociped 1817″.

11:33 – Trebuia să fim în Mangalia de 10 minute, în schimb suntem depăşiţi fără stres de un beţiv pe scuter şi un bondar.

11:50 – Oare trenul acesta se deplasează, ori se mişcă planeta şi noi alunecam încet pe ea?

12:45 – Ajung în camera de cazare. Mă loveşte în suflet un parfum de hamsii şi mă simt cu adevărat liber. Închid telefonul. Dacă mă caută vreun mogul să mă angajeze pe mii de coco, să revină.

Cred că 13 şi puţin – mă aşez cu prietena “La Meduze” pentru o ciorbă de văcuţă, aşa cum cere tradiţia anuală. Servirea nu mai e la fel de bună ca în alţi ani, dar cui îi pasă? Ei îi pasă. Vine ciorba, minunată ca întotdeauna. O termin ca un nebun şi mă arunc entuziasmat în farfuria Ei. În timp ce Ea se sperie de muştele din olivieră, eu îi controlez pe ascuns porţia de mâncare. Cedează, scârbită de “murăturile” din oţet şi îmi împinge farfuria. Înseamnă că e sătulă.

O oră când cerul e senin – Mă aşez pe plajă, pregătit de un bronz original, ca în fiecare an. 2008 a fost “Bronzul Alex Velea”, 2009 “Bronzul cu motive Leopard şi poate anul acesta o să mă aleg cu “Bronzul Chipul lui Iisus”.

Puţin mai târziu – Plutesc printre alge.

Încă puţin mai târziu – Adorm pe plajă.

Acum – Stau şi scriu asta. Lenevesc. E bine.


Popularity: 6%