Tag Archives: Mircea Badea

CÂND A ZBURAT CUCU’ CU AŢA!

..Cica exista odată, demult de tot, pe când femeile îl iubeau încă pe Mircea Radu şi bărbaţii urmăreau cu lacrimi în ochi „Inimă de ţigan”, un sătuc numit URLAAAŢI!

Şi-n locul ăsta liniştit şi frumos s-a întâmplat într-o zi ceva cutremurător. Un bărbat în toată firea, beţiv şi fără frică de Dumnezeu, s-a trezit de dimineaţă, ca din senin, şi a început să cânte cu un glas atât de dulce cum nu se mai auzise pe faţa pământului. Oamenii locului rămâneau împietriţi în faţa şi stau ziua-ntreagă de-l ascultau. Vorba se duse însă mai departe şi începuseră să vină şi străini ca să îşi „mângâie” urechile cu glasul bărbatului, ba chiar îl porecliseră „Cucu’”.

Eee, dar mai straniu de atât era  că omul chiar avea glasul precum cel al păsării. Nu că nimerea notele cele mai grele, nu aşa! El începuse să ciripească cu adevărat: cu „cip-cirip” şi tot tacâmul. Aşa că nu după mult timp începu să umble vorba că păsăroiul de bărbat îl avea pe factorul X în el. Femeile mai slabe de înger, îngeraşul meu, începuseră să se cam sperie şi să privească pieziş spre dânsul.

Cea mai sceptică era însă, Pavela Şeling, fata bătrână, da’ înţeleaptă a satului. „Da, voce are, nu zic nu! Da’ nu de Cuc! Răspunsul meu este NU”, se încăpăţâna ea. Ba în convingerea ei că Cucu’ nu avea nici pe dra.. X!, Pavela se luă la harţă cu primarul, Marian Sână. Ăsta mai avuseze vedenii şi înainte cu factorul X, dar nimic real. Aşa că, şeful satului zicea că ar face pariu cu orice, chiar şi cu viaţa, că Cucu e semn din altă lume.

„Cucule”, zicea primaru’, „nu vrei tu să te dăm la televizor?”. Da’ păsăroiul nimic nu zicea, numa’ ciripea şi nimeni nu reuşea să comunice cu el.

Acu’ să vedeţi! Ideea bună o avu un pici cu muci la nas, căruia toţi îi ziceau Mircică sau Badea: „Mă proştilor”, zise ăla micu’, „vă învăţ eu ce să faceţi: aduceţi un papagal (că-s unii dintr-ăia mai deştepţi, bilingvi cum s-ar zice – vorbesc şi limba omului şi p’aia a păsărilor!)!”

Zis şi făcut! A doua zi papagalul era în sat. Îl chema Miai, zis a lu’ Morar, şi era cam pricăjit. Fusese adus de un ins cu voce de babă şi pus pe sketch-uri, care povestea că-l prinsese cu ajutorului unui buzdugan. Mă rog, nu conta asta.

„Arată-ne Cucu’!” zise omu’ cu papagalul. Numai că atunci când au mers la casa păsăroiului, era pustiu. Ăsta, ca orice Cuc, după ce se văzuse faimos, plecase de-acasă. Cum s-ar zice, îşi lăsase ouăle în grija cui o vrea.

Toţi au rămas atunci cu buza umflată. Numai Pavela, când a fost întrebată mai târziu de un reporter dacă Cucu îl avea pe X în el, a răspuns rânjind: „Îmi pare rău. Răspunsul meu este NU”.

Popularity: 12%

Un stafilococ în gât şi un şut un fund…

… nu sunt tocmai paşi înainte. Dar să vă spun de ce nu prea am mai scris p-aici.

A venit toamna, septembrie, schimbări bruşte de temperaturi, gecuţe subţiri, fete îmbrăcate elegant (vorbim altădată de asta) şi, bineînţeles, durerile mele în gât. Putem spune că e o metaforă a începerii noului an şcolar. Pe unii îi doare în cot, pe mine mereu în gât. De, ce să îi faci, natura a decis că merit două amigdale cu orice septembrie la PMS şi o ipohondrie anuală, clar în septembrie.

Anii ce au trecut m-au purtat pe la nenumăraţi medici, spitale, policlinici. “Dacă îţi scoţi amigdalele îţi pierzi vocea”, “dacă le scoţi nu păţeşti nimic”, “dacă le scoţi îţi mai creşte un picior”, “dacă le scoţi te angajează la Pro TV”. Din lac în puţ de fiecare dată. Problema este că anul ăsta sunt decis să fac ceva cu ele. E clar că nu ne putem înţelege, în ciuda faptului că ne dăm like-uri pe Facebook. Continuarea acestui text poate fi privită ca o piesă de teatru, în mai multe acte. Vă rog să vă aşezaţi pe scaun, să închideţi telefoanele şi să savuraţi:

Actul 1. La medicul de familie

- Săr’na, doresc şi eu o trimitere la ORL. Mă doare în gât. Din nou.

- Bine. Poftim.

Actul 2. La ORL-istul policlinicii (scenă cu decor complex)

Nu e. E în mijlocul programului şi babele de pe holuri m-au anunţat că e la o altă doctoriţă de 45 de minute. Le cred, că d-aia sunt babe. Într-un final apare şi constată tristă că sunt singurul “client”. Probabil se aştepta la o coadă ca la pâine. Uite o femeie care acasă nu e iubită.

- Ce ai?

- Mă doare în gât. Probabil de la amigdale. Vreau să fac nişte analize şi să rezolv problema.

- Să mă uit… Da. Ai amigdalele cam umflate, văd în nas şi o deviaţie de sept. Poftim să faci analize.

Îmi scrie pe o ciornă “nişte chestii” în doctoreză şi mă trimite la parter.

Acolo mi se spune că sunt angajat, deci plătesc contribuţie policlinicii, deci pot face analize gratis. M-am bucurat. Economiseam 70 de lei. Dar trebuia să mă întorc la ORL-ist, să îi cer să îmi dea analizele pe foaie d-aia roz.

- Săr’na. Mi-au spus că… bla bla… bla bla…

- Nu se poate. Foile roz se dau în funcţie de medic şi eu nu am. Şi nu am avut timp să le iau de la X loc. Vezi la medicul de familie.

Cobor un etaj.

- Săr’na, vin de la ORL-ist, care a zis să mă duc la analize, care de la analize înapoi la ORL, şi acum aici. Deci?

- Nu se poate. Te duci la el că e obligat şi bla bla bla!

Încep să mă enervez. Înapoi la ORL-ist. Îi spun ce ştiu. Mă trimite înapoi la medicul de familie. Deja fac ca Mircea Badea. E grav.

- Domnule Bonea, v-am spus că nu la noi! Ce nu înţelegeţi?!

- Nu înţeleg de ce plătesc contribuţie policlinicii? Ca să fac jogging între cabinete? Să îmi dea cineva foaia aia roz să termin bâlciul.

Foaia roz soseşte cu completarea că “vai ce rău sunt” că “am fost servit mereu” şi alte mironosiţisme. Păi da, că tata, în bunătatea lui, catadicsea să ofere câte 50 de lei pentru o trimitere. În schimb eu, probabil fiul lui George Copos, dar înfiat de nişte oameni darnici, sunt de o zgârcenie anti-şpagă groaznică.

Actul 3. După analize. Peste tot.

Fac analizele şi trei zile revin să le citească ORL-ista. E în timpul programului, dar nu e ea… tipic? Poate. Mă duc din nou la medicul de familie, cu intenţia să mai primesc o trimitere, la spital la Panduri. Doctoriţa şi asistenta se ofuschează că după cum le-am tratat ultima dată, nu merit, că nu am adeverinţe “la zi”, că câr că mâr! Şi mă invită să îmi schimb medicul de familie, după ce termin cu gâtul. Nu-i nimic. Mă mut! Şpagă tot nu vă dau! HAHA! Să vă stea în gât!

Pauză…

Poză de familie. Amigdalele mele. Revelion 2009.



Popularity: 14%

Când televiziunile îşi dau numere…

Eu nu vorbesc urât. Şi dacă o fac, mă abţin.

Până de curând, trebuie să recunosc, eram telespectator Realitatea TV. Pornind de la ideea că “ăştia mai greşesc, mai cade transmisia,sunt mai rârâiţi şi uneori abia înţelegi ce spun, măcar nu sunt ca la Antene”. Poftim că situaţia se schimbă, mai ales de când zvonuri în presă spun că se pune la cale o fuziune între Realitatea şi Antene. Cumpără Voiculescu tot. O să fie… ireal.

Am trecut, în ciuda faptului că mă plângeam, şi peste prostia Realităţii de a mă cadorisii cu exclusivităţi de la nunţi, botezuri şi cumetrii. Am înghiţit şi atâta Monica Tatoiu cât nu a înghiţit ea. M-am împăcat cu gândul că logopezii sunt o enigmă pentru unii angajaţi. Dar nu pot să admit şi ipocrizia.

Acum ceva ani, Badea şi Gâdea îi băteau pe cei de la Realitatea “de îi ascultau cu urechea”. Prezentau cifre de ziceai că e ora de matematică. Subiectele nu contau, emisiunile nu prezentau interes, nici pe o parte nici pe cealaltă, dar erau cifre din plin. Pe atunci Realitatea stătea cu capul în pământ, nu prezenta nici un număr. Ai fi zis că nu ştiu să numere, din moment ce cuvântul rating nu apărea în dicţionarul lor, ba mai mult, făceau emisiuni despre “rating-ul mincinos” al concurenţei, asta în timp ce ştim cu toţii că multă lume se lăsa condusă, până de curând, de Iluminatul Badea.

Acum Badea nu mai străluceşte. A încercat şi cu prompterul, şi cu radioul, dar lucrurile nu se mai leagă. Şi cum “televiziuni de ştiri” sunt doar două (că TVR Info apare şi dispare de la furnizorul meu), cine avea să câştige? Realitatea. A mai chiloţărit atmosfera, mai un Mugur Mihăiescu, mai puţin Can-Can, un subiect tras de păr pe aici, puţin pe acolo, şi au reuşit cu chiu cu vai să depăşească Antena 3. Că şi pe ăia cât să îi tot asculţi cum se plâng? Deja îţi lasă impresia că de vine Felix la putere o să fie totul miere.

Şi curg numere şi la Realitatea. Matematică nu glumă. Doar că ei nu îşi ascultă cu urechea învinşii. Lasă că aşa ziceau şi ceilalţi. Şi sunteţi toţi nişte ipocriţi. C.T.P.-ului i se adresează moderatoarele de la Realitatea cu “Tudor”, “Popescu” ş.a.m.d., iar “Domnului Becali” nu ştiu cum să îi ridice volumul la microfon când face ca oaia la tăiere.

Acum nu mai am nici telecomandă, şi nici chef să schimb canalele. Răsfoiesc internetul şi mă mai bucur în sufragerie de TVR Info (aici funcţionează). Cred că e singurul care se poate intitula “canal de ştiri”. Ce-i drept e bun şi CNN-ul, dar uneori mă ia patriotismul şi vreau să văd babe leşinate la pupări de moaşte, femei bătute de beţivi, şoferi cretini, etc etc.

Cât despre Realitatea şi Antena 3, pentru ei jurnalismul e deja o ghicitoare. Cum e câteodată moda pentru mine. Nu că uneori te gândeşti la poza de mai jos când auzi de “Fustă cu volane”:


Popularity: 9%

Ce-am găsit sub pat

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Popularity: 9%

Bute 1 – Doroftei 0

Mie nu îmi place boxul, şi e unul din sporturile care nu mă mişcă deloc. La fel ca golful şi celelalte 123123 de sporturi de contact. Pur şi simplu sunt sătul de bătaie din filmele cu Van Damme. Dar a avut loc un meci mare pe la noi pe uliţă, Bute cu Mendy, aşa că toată ţara a urlat. Cred că Bute a luat puţin din strălucirea concertului lui Bon Jovi. Ba nu, că fanele “celui mai sexy star rock” nu vor Let’s get ready to rumble! (tradus de Pro TV “Să înceapă bubuiala!”), ele vor It’s my life!

Şi Bute a bătut, ceea ce nu e o surpriză atât de mare dacă te uiţi pe statistici. Oricum, spre deosebire de mulţi alţi sportivi el e chiar un exemplu de modestie şi performanţă. Îţi vine să crezi că mai ştie română după şapte ani în Canada? Unii nu mai ştiu română după trei luni de vacanţă. Şi mulţumirile adresate de Bute Elenei Udrea nu sunt cine ştie ce motiv de scandal, oricât se ambalează Felix TV. Până şi Badea a recunoscut “că e normal”. Deci nu contează.

Ce contează e reacţia lui Doroftei. Acesta, pe cât de jovial pare mereu, a crezut că e bine să taxeze performanţa lui Bute şi îl bănuie de “teatru”. Cică boxul a devenit teatral şi o afacere? Serios? Păi asta e de ceva ani buni. Acum boxul nu mai e pe principiul “pierzi, mori de foame”. Acum pierzi sau câştigi tot primeşti o sumă frumoasă de bani. Şi să nu uităm că şi Doroftei purta pe spate în meciurile lui o reclamă ce valora foarte mult. Asta nu e ipocrizie? Ba da. Chiar dacă e un boxer mare, tot ipocrit e dacă se ia de un coleg de breaslă ce face acelaşi lucru ca toţi ceilalţi. Să vină valul ăsta de reproşuri pentru că se pune problema că Bute e mai bun ca Doroftei? Nu ştiu. Un pasionat de box ştie mai bine, dar se aude că şi asta e o teorie.

Bute este din nou campion, Doroftei este un fericit om de afaceri cu banii făcuţi din box, pe Udrea o fluieră lumea dar o va vota pentru salam şi sportul românesc a triumfat. Asta contează.

Bute şi-a păstrat centura.

Popularity: 10%

Să vorbim de politică şi cele sfinte pe mess:

Scurtă introducere:

- persoana în cauză are 17 ani;

- părinţii sunt membrii/simpatizanţi PDL;

- tânăra este fană Băse;

- tânăra este şi fană Mircea Badea (hm…?);

- părinţii ei lucrează “în sistemul corupt”, dar garantează că “sunt de încredere”;

Hai că viitorul chiar sună bine…

Popularity: 6%

Marţi, după Crăciun e WebSideStory.

`Nea Traian Băsescu ne-a rugat să susţinem producţia românească de orice, aşa că am hotărât să abandonez pentru o scurtă perioadă cinematografie sârbească (de excepţie) şi să mă avânt în meandrele ultimelor filme româneşti. Aşa că începem, azi, luni, cu:

Marţi, după Crăciun.

Din câte am auzi şi acest film a fost premiat cu tot felul de Bursuci de Aur, dar din nou nu sunt impresionat. Exceptând cadrele lungi de nuditate, povestea e simpluţă, personajele slab conturate, şi pentru numele lui Big Bang, tot filmul e static şi pare făcut cu o singură cameră. Se mai aude şi prost.

Filmul începe cu un cur şi se termină ca un cur (îmi cer scuze pentru limbajul licenţios, dar asta văd, asta spun). Amanta lui X îşi plimbă vaginul prin faţa camerei timp de 5 minute şi nu se întâmplă absolut nimic. Amanta se pupă cu infidelul de zici că sug Ciupa Ciups şi vorbesc verzi şi uscate. Apoi se ridică masculul din pat şi ne strică brandul de ţară: la următorul sondaj despre mărimea penisurilor o să ieşim pe ultimele locuri lângă chinezi şi mongoli. Atât de mică e situaţia prezentată în film.

Bărbatul fuge apoi la fumea lui, şi amanta rămâne cu goliciunea umflată. Ştie de soţie, dar e tânără şi îi place sportul extrem. Până aproape de final, când infidelul se hotărăşte să îi spună soţiei de aventură, se bat câmpii cu graţie şi mai apare “mândria aia naţională” de penis în cadru de două ori.

Într-un final am observat că şi nevasta soţului e sexy, dar purta ca proasta ochelari de vedere cu 5 mărimi mai mari. Femeie, ai bani, pune-ţi lentile de contact să îţi vadă mascului sânii.

Filmul se termină prost, ca majoritatea filmelor noi româneşti. Fără final conturat, fără morală, fără nimic… O puţă de film.

WebSideStory

Am încercat să o conving pe Adelina că un bucătar, şi scriitor, nu poate să facă filme. E prea mult chiar şi pentru însuşi Dan Chişu. Până la urmă m-am încumetat să mă uit singur la film, şi am rezistat doar 10 minute.

O puştoaică pare că vrea să se sinucidă. Bun, să fie la ea acolo. O mamă proastă se scapă la nervi că fata ei nu e fata ei şi… Stop. Aici am oprit filmul. Atât de multă falsitate în actul actoricesc încât nu cred că o să apară ceva mai târziu. Îmi cer scuze în faţa domnului profesor Oreste, dar nu am mai avut răbdare să văd filmul până acolo unde se poartă el ca un Mircea Badea.

Cam asta cu filmul bucătarului futăcios de femei dive. E de tot Chişu.

Vizionare numa` de bine!

Popularity: 7%

Gigi Muşchi în ZeList!

Cu ajutorul lui Tiberius Ursanus, poziţia mea în ZeList-ul de săptămâna asta, este următoarea:

Poza are legătură cu asta:

Popularity: 6%

Rocky – Badea la os!

Ghiceşte interpretul piesei şi poţi câştiga un bilet la concertul lui din sufragerie! Baftă!

Popularity: 7%

Teo Trandafirul PDL-ului

Teodorei Trandafir nu îi place binele. Cel puţin asta deduc din ultimele ei declaraţii, menite să o scoată basma curată după ce a votat contra-PDL. După ce a fost aclamată de o ţară întreagă, îmbrăţişată în Parlament, după ce a făcut semnul victoriei/v-am tras-o după votare, după ce a invitat câţiva manelişti să… pardon, altă emisiune. Important e că Teo a vrut să arate că viaţa bate emisiunea în direct şi că nu toţi politicienii sunt la fel. Dar ca orice minune, totul a ţinut 24 de ore. După ce a realizat că şi-a băgat partidul în groapă, a început să se scuze lamentabil şi să pupe mâna care a plătit bani grei de campanie electorală.

Imediat după votare, când probabil a ieşit din transă, a declarat că în timpul votării avea 40 de grade la umbră, era obosită şi surmenată. De aici deducem că Teo nu ştie regulile de bază în Parlamentul României: se doarme la muncă. Dacă a văzut că nu ţine jmecheria cu surmenajul, acum dă vina pe o cădere de glicemie. Probabil a căzut în aşa hal glicemia că a confundat bilele, persoana de îmbrăţişat şi gestul: mi-am tras-o!

Cu toate că a primit destule cereri de transfer la alte partide, un lucru o ţine strâns legată de partidul pe care (încă) îl reprezintă. Nu vrea să se despartă de portocalii nici în ruptul capului chiar dacă conştientă/în proces de leşin nu se acomodează cu politica PDL.

Presimt că va continua.

P.S. – să îi scrie cineva lui Badea în emisiune despre subiectul ăsta, poate în corectitudinea lui dezbate şi problema de etică a prietenei Teo.

Popularity: 6%