Moldova @ Numa' de bine.eu

Pasta de dinți cu aromă de tutun!

November 09, 2011 Horhe No comments

Stimați iubitori ai sentimentului “gură de scrumieră”, am o veste minunată pentru voi. Nu mai este nevoie să cheltuiţi mulţi bani pe pachete zilnice de ţigări deoarece oamenii de ştiinţă basarabeni vin în ajutorul dumneavoastră cu un produs revoluţionar. După marile succese avute cu: ţigarea cu coceni, ţigarea dublă rafinată trecută prin Prut şi ţigarea Kinder cu surprize, exclusiv pentru cei care vor o gură şi o respiraţie de fumător autentic, Pasta de dinţi cu tutun!

Noul produs conţine Gudron 3D activ, atât de activ încât blochează intrarea aerului curat în plămâni şi îţi oferă plăcerea unei oboseli crâncene la urcarea a mai mult de trei trepte. De asemenea, substanţele iritante oferă un sentiment plăcut la periaj, iar pentru fumătorii înrăiţi există şi pasta de dinţi cu extra-monoxid de carbon. Nu în ultimul rând, pentru cei care vor să simtă senzaţii extreme de periaj pe creier, pasta de dinţi cu nicotină şi mentă, un deliciu pentru cei care vor să aibă un aer proaspăt de pute a gumă fumată.

Sondajele realizate de vânzătorii de ţigări contrafăcute şi pastă cu tutun (zona Piaţa Rahova), în parteneriat cu Poliţia Română, au scos la iveală următoarele:

Românii sunt mai interesaţi de lipsa totală de sănătate personală, în detrimentul luptei împotriva ţigărilor contrafăcute, în acest top fiind pe locul 2 la egalitate cu India, pe prima poziţie fiind o naţiune deja dispărută. De asemenea, majoritatea respondenţilor au declarat că pun preţ pe calitatea pastei de dinţi, dar nu obişnuiesc să plătească acest preţ. Nu în cele din urmă, geopolitic vorbind, promovarea produselor basarabene duce la o coeziune naţională, un sentiment unic de “noi vrem să ne unim cu fraţii”.

Acestea fiind zise, vă recomand cu căldură Pasta de dinţi cu tutun, un produs ce poate revoluţiona periajul dentar în România. Deja au apărut cluburi în Bucureşti cu ghiuvete speciale pentru fumători, mulţi nefumători fiind nemulţumiţi că trebuie să suporte periajul pasiv.

Până la apariţia unor noi produse, recomand abstinenţilor să evitate apropierea pe stradă de cineva care se spală activ, deoarece aroma şi stropi din pasta de dinţi pot ajunge pe haine.

Numa’ de bine!

Popularity: 5%

Alina Vidican-Borcea seamănă izbitor cu o bombă şi-o petardă!

November 05, 2011 Horhe No comments

Liberţâţea titra acum câteva zile că “Alina Borcea seamănă izbitor cu o bombă din Argentina”. Şi da, nu pun la îndoială investigaţia jurnalistică a celor de la Liberţâţea. Alina Borcea seamănă cu una din bombele din Argentina, asemănare explicată şi de psihologul Hanibal Dumitraşcu: “Genul acesta de bombe se află peste tot. Avem bombe în Franţa, Germania, Spania, dar şi în România. În ultimul timp am putut observa o migraţie a bombelor din România spre Spania şi Italia, dar asta nu ne îngrijorează pe noi ca naţie deoarece suntem o fabrică imensă de produs bombe. Spr deosebire de chinezi, care în fiecare an ne aprovizionează cu periculoasele petarde, noi ne putem lăuda cu bombe în întreaga lume. Alina Vidican este un exemplu, dar în Liberţâţea întâlnim exemple în fiecare zi”.

De asemenea, Cristi Borcea a oferit un interviu în exclusivitate de la şaormeria lui din Miami: “Alina e cea mai bombă, asta e clar, dar trebuie să recunosc faptul că seamănă puţin cu prima mea iubire, o petardă din Valea Boului, de la mine de acasă. Îmi plac genul ăsta de femei, care au ceva în comun dar totuşi sunt unice. Aia era petardă, Alina e bombă, poate dau şi de o atomică, hăhăhă. Hai că mi-a curs şi zeamă de şaorma pe tricou d-atâta râs!”.

Acestea fiind zise, din punct de vedere militar putem spune că suntem peste Spania, Italia, Franţa şi Republica Moldova.

O recunoşti pe Alina Vidican? Dacă da, mai lasă tabloidele şi pune mâna pe o carte!

P.S. – Liberţâţea a împlinit pe 4 noiembrie 2011 fabuloasa cifră de 7.000 de ziare publicate. Să aplaudăm în şoaptă publicaţia care pune punctul pe “i” în cuvântul: IncalIfIcabIl de IncompetentI jurnalIstIc!

Popularity: 5%

Glume nefăcute despre Naţional Arena

September 15, 2011 Horhe No comments

Mi-am stors creierii să mai scot ceva nou şi amuzant despre Naţional Arena, cum îşi stoarce Buzdugan şi Morar creierul (comun) să mai facă ceva. Şi inspirat de cei doi, care fac vedete din oricine şi orice, am hotărât să fac o vedetă din domnul care vara asta se bărbierea pe litoralul românesc, la malul mării, în valurile pline de alge.

Vedeta mea este din Republica Moldova, se numeşte Ilarie Golov Mihail, locuieşte în Bălţi şi mi-a acordat mie un interviu în exclusivitate, în detrimentul Radio Zu.

- Bună ziua domnule Ilarie Golov. În ce limbă doriţi să vorbim? Româneşte sau moldovenească?

- Aşa e ghini.

- Mă bucur. De unde bărbieritul pe litoral? Cum de aţi avut această idee?

- Nu este prima dată. Am la activ numeroase astfel de activităţi. M-am bărbierit în oceane, mări, Bălţi şi lacuri. Am acest obicei. Alte persoane iau o piatră în gură într-un loc nou, eu mă bărbieresc.

- Care este semnificaţia, totuşi, a bărbieritului pe litoralul românesc?

- Basarabia, bărbierit românesc.

- Simt o uşoară notă naţionalistă în acest act.

- Da. Mă bărbieream cu un aparat românesc. Respir, trăiesc şi tai pentru naţie şi popor.

- Ce alte mari realizări aţi mai avut în acest “domeniu”?

- M-am bărbierit la vizita lui Bush în România, mă rădeam în cinstea minerilor în ’91 şi de asemenea am reuşit să mă fac frumos şi pe Naţional Arena, la meciul România – Franţa.

- Incredibil. Cum aşa?

- Nu mi-au dat voie la duşuri aşa că m-am dus pe teren costumat într-unul din cocalarii din naţionala noastră. A fost uşor. M-am tăiat totuşi puţin, alunecând într-o groapă din gazon. Dar a ieşit bine. Poftim dovada:

Popularity: 10%

Gâdilă o carte sub copertă…

September 13, 2011 Horhe No comments

De mult nu am mai pipăit o carte sub copertă, acum fiind un adept al cărţilor electronice şi audio-book-urilor. De, cărţile în varianta originală sunt scumpe şi pe internet găseşti publicaţii peste care nu ai fi aruncat niciodată un ochi. Din acest ciclu vă recomand Ghidul tatălui în sala de naştere de Mark Smith.

Din câte ştiam eu, la români, tatăl nu ajunge până în sala de naştere. Cel mult dacă îşi aminteşte să îşi ducă fumea la spital, dar în rest e mereu reţinut cu treburi: bea cu ăla, fă cinste lui X, dă de la băut la Y, mai trage o duşcă la Z acasă, etc. Aşa că dacă ai un tată bucuros de venirea ta pe lume, o să îl vezi, pentru prima dată, pe la 11 ani, când iese din coma alcoolică produsă de venirea ta pe lume. Şi într-un fel e bine, nu vrei ca tăticul tău beţiv să fie în preajma unei femei gravide cu toane (vezi ştirile cu gravidele bătute).

Dar la străineji e altfel. Ca şi la noi, mai nou ţi se permite, ca tată, să îţi bagi capul la propriu în… poarta raiului şi să vezi “de unde vin copiii”. Acum dacă eşti spontan poţi să filmezi, nu de alta dar sunt sigur că la un moment dat, pe la 14 ani, o să vrei să îi arăţi fiului cum şi-a chinuit mama cu capul lui mare şi încăpăţânarea de a rămâne înăuntru. Şi mama o să vrea să se audă ţipând. Asta da filmare de văzut peste ani. Şi 3D, mai nou. Dacă eşti vedetă e mai simplu. Chemi televiziunea, îşi bagă ăia carul de reportaj între cracii tăi, Realitatea TV transmite din elicopter de deasupra ta şi Antena 3 face un studio în dreapta medicului de unde comentează lipsa lui Băsescu la un astfel de eveniment. Şi într-un final, toţi proştii se uită la tine la TV cum naşti. Ca orice femeie.

Cam din anii ’70 li se permite bărbaţilor să asiste la naştere, rezultat al mişcării feministe, dizolvării familiei nucleare, etc etc. Totul coincide cu apariţia femeii de afaceri, ocupate, femeie ce îşi implică bărbatul în treburile casnice. Probabil o să vină şi perioada când bărbatul va fi trimis să nască pentru ea. Mai e până atunci.

Mark Smith atrage atenţia că până în momentul naşterii, ca bărbat, o să treci prin multe: poftele femeii, crizele ei, crizele tale la crizele ei, nopţi nedormite că are mereu greţuri, ori vrea X şi Y. Dar înghiţi totul că nu a vrut singură copil de capul ei. Ţi-ai pus şi tu capul la contribuţie pentru asta.

Cartea te poartă de la primii paşi, până la travaliu, sala de aşteptare, pachetul de spital, cum să stai calm, cum să o calmezi pe EA, ce să îi dai să mănânce, ce să îi spui, şi trece şi prin “date tehnice” precum mărimea pelvisului, date despre cezariană, etc. Se omite aglomeraţia din trafic când disperat nu ştii cum să ajungi mai repede la spital. De asemenea, nu se menţionează nimic de meciul de fotbal din seara când femeia “are chef” să nască. Nici de faptul că nu ai nici o bodegă aproape ca să bei de fericire ca tot românul. V-am spus că asta e o carte pentru străineji.

Cartea are doar 47 de pagini, aşa că nu e o lectură prea grea. Când nu te cerţi cu EA pe telecomandă, poţi să răsfoieşti cartea de faţă cu ea. Măcăr îi arăţi că îţi pasă, că nu eşti ca toţi ceilalţi, chiar dacă tu îţi faci în cap lista cu prietenii cărora le vei da de băut.

Popularity: 10%

Fata de la pagina care nu se publică

June 19, 2011 Horhe No comments

Lumea îşi face mereu o părere greşită despre “fetele de la paginile 3,5,…,69″. Adică lumea e aşa individioasă încât crede că numai rudele fetelor se laudă cu apariţia în ziare. Greşit. Cunosc doi tractorişti şi un poliţist comunitar care numai pozele alea ştiu să le citească din ziar. Plus că aceste fete au multe de oferit ochiului şi societăţii. Altfel cum îţi explici faptul că aceste fete apar în preajma unor texte atât de moralizatoare precum cele ale lui Bichir The Panarame Hunter?

Mi-am făcut timp liber, aproximativ trei minute, şi am studiat un număr impresionant de “fete de pagină” astfel încât am ajuns la următoarea concluzie:

Majoritatea sunt românce şi provin din toate cele patru zări ale Grădinii Carpatice. Ca vârste am observat că sunt de la 18 până la 27-28 de ani, dar cele din urmă sunt deja bătrâne. “Fata de la pagină” este o fire complexă, şi îşi găseşte cu greu primele cuvinte. Uneori este doar o simplă studentă, doar cuplată, cu plată sau buticăreasă. Ironic, astăzi, pe un site cu “fete de pagină”, toate trei afişate sunt studente şi au iubit. Poate aşa e trendul.

Balanţa carierelor este de-a dreptul nebună. Moldoveanca vrea să fie Inginer Geodezic, Ardeleanca optează pentru o carieră de kinetoterapeut. Singura mai visătoare şi realistă e Munteaca. Ea ştie, şi vrea, să joace în filme. Nu spune ce filme, de accea spun că e realistă. Spectrul filmelor e larg. Intră ea undeva.

La caracterizarea fizică întâmpinăm reale probleme de orientare pe propriul corp. Una dintre duduiţe se laudă cu talia ei. Plină de colăcei. O alta se laudă cu derierul senzaţional. Cu toate astea, în poză i se vede doar faţa. Hm… Iar ultima ne incită imaginaţia cu picioarele ei lungi şi senzuale. Fiind pozată de la bust în sus.

Legat de viaţa sexuală, toate sunt virgine, indubitabil, doar că unele consideră sexul la prima întâlnire o provocare. Probabil provocarea e din partea masculului. În ciuda acestor homo femelas violatus, exemplele de astăzi (19 iunie) consideră amorul la prima întâlnire ca fiind inadmisibil. Bravo fetelor. O să pierdeţi concursul cu demnitate.

Şi “fetele de pagină” se distrează. Multe văd că pe muzică rock, dar după feţe par că ascultă “manele plus de toate”. Ultimul lucru interesant la ele şi această rubrică este modul în care pot fi cucerite. E clar nu? Bărbatul ideal trebuie să fie: inteligent, decent, modest, cu simţul umorului, să nu bea, să nu fumeze, să doneze sânge, să facă muncă voluntară, să gătească împreună cu ea, să îşi dorească maxim doi copii, să iubească natura, poezia, proza, romanele de dragoste, Dilema Veche, umorul sec, satira, berea fără alcool, ieşirile la bibliotecă, să fie atent, sensibil, să plângă la Titanic, să nu se uite la Bianca Drăguşanu, să nu iubească pentru corp ci pentru suflet, să fie student, poate chiar absolvent la trei facultăţi, salariu modest, dar mare, să nu conducă, dar dacă o face să fie un Hummer hibrid, eco şi electric. Dacă nu găsesc un tip cu toate aceste calităţi pariez că se mulţumesc şi cu cei doi tractorişti sau poliţistul comunitar de care vă spuneam la început.

P.S. – unde dintre concurente menţionează că atunci când merge în club consumă “Zombi”. Asta e o băutură sau aşa se spune acum când bei până te faci “fată de pagină”?

Fata de la pagina care nu se publică niciodată

Popularity: 10%

O noapte tristă pentru iubitorii de fotbal…

March 30, 2011 Horhe 2 Comments

Doamnelor şi domnilor, vă rog să îmi permiteţi să mă cred redactor la Gazeta Şorturilor, ca să pot scrie şi eu o cronică a meciului de futbol de aseară. Nu de alta, dar nu ştiu când în viaţă o să mai jucăm cu Luxemburg şi eu o să fac galerie echipei de amatori.

Partida, stimaţi microbişti a început încă de la cabine, când Răzvan Lucescu a fost auzit de ziarişti: “Torje, lasă dracu’ laptopul şi fi atent la schemă! Ce joci?”, “FIFA…”, “A… cât e scoru?”.

Imediat după ce au ieşit pe teren, fotbaliştii români au făcut un scurt karaoke pe imnul naţional, cu excepţia lui Mureşan care a optat pentru un play-back cu gura-nchisă. După intonarea imnurilor, jucătorii ambelor echipe au ţinut un moment de reculegere pentru victimele din Japonia şi fotbalul românesc. “Mulţumim”, şi să înceapă partida!

Senzaţional, terenul parcă este înclinat. Echipa de amatori a Luxemburgului atacă în valuri, surprinşi şi ei de indolenţa fotbaliştilor români. Jonathan Joubert, portarul oaspeţilor, face un scurt exerciţiu de fitness cu atacanţii români, fiind meseriaş pe domeniu, şi le arată ce ştie el mai bine. Luxemburg atacă fără încetare şi demonstrează faptul că Lucescu Jr. a avut dreptate: “Echipa de fotbal a Luxemburgului a ridicat apărarea la nivel de artă, mai ales de când atacă cu ea!”.

În minutul 15 Zicu este surprins cu o minge ideală în careul advers, dar loveşte nervos pe lângă şi urlă la Adrian Mutu: “Ce faci bă, nu vezi că vorbesc la telefon?“. Mijlocaşul Ben Payal trece în viteză pe lângă Adrian Mutu şi se observă din avion faptul că cei doi fotbalişti au ceva în comun: sunt animatori de copii. Doar că Payal are asta pe cartea de muncă, iar Mutu lucrează la negru. Alo, Boc?!

A venit şi fatidicul minut 22, când apărarea tricoloră este surprinsă la mâncat de ceapă cu usturoi în spatele porţii şi Gerson înscrie după o fază ca în curtea şcolii, instituţie pe unde fotbaliştii români nu au dat. Scorul este 0 la 1, şi se scrie istorie. Arbitrul este nevoit să întrerupă partida pentru 30 de minute, din respect pentru fotbaliştii străini care au încins de o petrece ad-hoc, cu ocazia golului. Pe teren îşi fac apariţia câteva dansatoare la bară, jurnalista porno şi doi chelneri, toate acestea pentru români. Oaspeţii se delectează cu puţină brânză cu mucigai, vin din 1953 şi discuţii despre locurile de muncă.

Partida reîncepe şi incredibil balonul se loveşte de Mutu şi intră în poartă. Publicul se ridică în picioare şi strigă: “Demisia, Demisia!”, iar cei 4 fani ai echipei din Luxemburg afişează un banner pe care scrie “Doar atât? Zlab!”.

Până la finalul primei reprize ambele echipe se presează şi masează într-un meci tensionat.

A doua repriză nu am reuşit să o mai văd, dar nu cred că a mai avut loc pentru că azi fotbaliştii din Luxemburg au început munca la 8 dimineaţa, şi Mutu&Co. trebuiau să ajungă în club la aseară. Legenda spune că am învins cu 3 la 1… Mda… Eu nu cred în poveşti.

Primele reacţii după partidă au fost următoarele:

Răzvan Lucescu: “Era clar că o să ne calificăm! Doar Bosnia a fost depunctată.”

Gigi Becali: “Să vedem ce spune la Uichilics despre asta.”

Mircea Sandu: “Muci trebuie cumpărat şi naţionalizat pentru noi. Atacul Mutu-Muci o să fie de toată crema!”

Un suporter: “Pe criza asta măcar goluri să primim.”

Popularity: 7%

Cu MiGu`n curte şi sufletu`-n Rai!

January 25, 2011 Horhe No comments

ÎPS Bartolomeu se simte din ce în ce mai rău. Atât de rău încât numai George Carlin ar putea să o spună bine: “Omul are peste 90 de ani! Toţi ne ducem mai devreme, ori mult mai târziu. A trăit bine în ambele regimuri aşa că…”.

Ca să arate că mai face ceva prin ţară, BOR a hotărât să ridice un monument comemorativ pentru Aurel Vlaicu. Aşa că, pe banii tuturor românilor, Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului a hotărât să cumpere: două bucăţi MiG 21, fără armament şi şanse să mai cadă din cer. Valoarea achiziţiei: 2308739,40 lei, bani achitaţi de beneficiar (BOR). După cum bine ştiţi, BOR nu are bani că… nu are. De unde bani când ai atâtea donaţii pe cap? Aşa că dacă vă simţiţi săraci, şi vă vine să protestaţi în frig şi ploaie, undeva în Moldova aveţi două avioane pe numele voastre. Zbor plăcut!

P.S. – propun alte două monumente comemorative: pentru Giordano Bruno, Galileo Galilei, şi ultimele 4 sisteme politice slujite de… e hai că ştii şi tu ce vreau sa zic.

Popularity: 4%

Se dă Alarma pentru Uzomi!

November 15, 2010 Horhe No comments

Mare concert, mare! După un succes răsunător în Moldova, împreună cu Connect-R şi Puya, trupa vocal-vocal-vocal-instrumentală Alarma va interpreta atâtea piese câte ştiu şi pot în deschidere pentru brazilienii de la Uzomi. Vă aşteptăm pentru discuţii despre ciocobalamină, criza economică şi politică.

P.S. – pe această cale, membrii trupei Alarma mulţumesc fanilor care i-au votat la Premiile MTV pentru secţiunea “Best Act în Fapt”. Mulţumim.

P.S.2 – în cinstea trupei din Brazilia poate vom cânta “Love in Brasil/The Dela Dela Song”, piesă a ilustrei punkiste Andreea Anarchy Bălan.

Popularity: 4%

Moldova, venim să te colindăm!

November 12, 2010 Horhe 1 Comment

Azi, în Bacău:

Mâine în Iaşi:

Ne vedem acolo. Numa` de bine!

Popularity: 5%

Să biem pân ni faciem muşi!

October 19, 2010 Horhe 2 Comments

Doamnilor şi domnilor, alcoolişi anonimi şi cu numi, astăzi am di gând să vă premiez ciroza cu una bucată premiu di mari angajamient. Egzact cum spuni şi stimabilu` în filmulieţu următor, trimiti doă capişoani di la sticlili di vin pi care le bei diminiaţa la micul dijun când pleşi la păpuşoi, şi poţi câştiga “Ficatu` di aur!”, premiu râvnit de toţi beţvanii din urbe.

Ş-nu uita câ dac trimiţi capişoani pesti capişoane o să însemne că ai băut la vin di te făcuşi pulbiri. Adică ti crezi mare boxer şi bătăuş. O să crezi că ai motivi să o baţi pi muiere, care oricum îţi dă motivi, doar îţi bia din vin şi ti lasă fără capişoani că se capişonează cu Agropănaru din vali.

Aşa că bagă-n tini vin ca niebunu pân ajunji ca băietu ăsta, bătăuş şi miedaliat.

În prinşipiu, rieclama asta di mai jos e ca umorul sec: greu de dijierat, subtil, dar tari ca pumnu lu domnu.