Moldova @ Numa' de bine.eu

Ş-am venit din Spania.

August 20, 2010 Horhe No comments

Doamna Geta şede pe peronul 3 din Gara de Nord cu nepoţelul ei de 4 ani. Zâmbeşte ca o tută la toată lumea şi măsoară muritorii din cap până în picioare cu un aer de superioritate, de parcă pielea ei zbârcită de madam e înconjurată de aura noastră… de boschetari.

Nepoţelul e inert. Faţă de domnul Goe e o buruiană simţită, tăcută şi leşinată pe geamantane. Doamna Geta e mândră. Se ţine tare, verde, cu muşchi verde pe partea stângă (indică Nordul) şi mănâncă ţigările. Slim, că nu e “din-tralea”.

Vine Personalul. Se chinuie până la peron şi îşi dă duhul in faţa mulţimii care sare pe el. Presimt că în scurt timp o să ajungem ca indienii, pe, în şi sub tren. Doamna Geta reuşeşte cu fineţe să se strecoare prin mulţime şi obţine loc pentru ea şi nepoţel. Ea nu stă la fereastră că i se face rău, “nu mai e ca în tinereţe când aveam parte numai de senzaţii tari”, ceea ce înseamnă că se dădea mult în Căluşei.

Plictisită, Doamna Geta se bagă în seamă cu restul muritorilor din garsoniera pe roţi. Renunţă forţat la accentul de moldoveancă, repet, ea nu e “din-tralea”. Îi place să vorbească mult, tare şi să îşi răspundă singură la întrebări:

- Aţi fost vreodată în Spania? Dar vai, să vă spun eu cum e… păi acolo Sobrino al meu (sp. nepot) era o mică vedetă. Bla bla blaaaaaaaaaaaa!

Doamna Geta nu se ferea nici să îşi expună situaţia materială extraordinară, chiar dacă în preajma ei mă aflam eu, un tânăr disperat după averi gerontofile şi piei lăsate. Nebună mică, mrrrr!

În o oră jumătate de mers cu trenul am aflat care e situaţia familiei “Geta” în Spania, cât de bine vorbeşte spaniolă mutul de Sobrino şi cum ar vrea ea să rămână în Spania, dar nu vrea să îşi încurce fata pe acolo.

Doamna Geta a reuşit să enerveze pe toată lumea din tren cu ideile ei iberice, fiţe de senora şi alte bălării. Loco mujer!

Până la Ploieşti am aflat tot… şi nici nu întrebasem. Îi doresc doamnei Geta o viaţă bună în Catalunia Moldavă, iar Sobrino să facă bine să vorbească altfel o să facă bunica toată treaba pentru el.

Popularity: 3%

Eu vreau să mă mândesc cu ţara! Ep. 3

June 18, 2010 Horhe 5 Comments

Dragi nepoţi, vă salut! Sunt bunicul Bonea şi vă scriu o nouă scrisoare, chiar dacă există un risc mare să fiţi analfabeţi. Aşa se crede, cercet[torii britanici presupun că viitoarele generaţii vor ajunge incredibil de proaste. Dar vă asigur că în gena voastră se află şi puţin pedigre, şi dacă aţi fost şi scăpaţi în cap la naştere e clar că o să aveţi un viitor de aur. Dacă totuşi există riscul să nu reuşiţi să citiţi această scrisoare măcar vă puteţi lăuda că aţi mai atins “o carte” în ultimul deceniu.

Azi continui să vă spun cum e viaţa şi istoria în anul 2010. Nu ştiu cum e în viitor, dar de ceva ani românii au revenit la marea lor dragoste: pământul! Dacă la şcoală aţi citit…ăăă… stai puţin, mai se face oare şcoală în viitor? Hm… dacă între 2 partide de WoW şi C.S. aţi citit pe internet ceva literatură română, o să aflaţi că în multe cărţi românul apare ca un obsedat după pământ. Vrea cât mai mult. E ca un drog. E, şi în legătură cu pământul ăsta, în 2010 a început să se materializeze o dragoste cât mai mare pentru pământul din Basarabia, sau Republica Moldova. Dacă nu ştiţi unde e ţara asta vedeţi în dreapta-sus pe hartă…ăăă… dreapta e în dreapta stângii… pfuai doamne, greu!

Şi cum spuneam, a apărut dragostea de Basarabia. Se apelează la apelative ca “fraţii de peste Prut”, “podul de flori” ori “fraţi români”. Problema e că pe tărâmul acela magic (un vin minunat şi cam atât) numit Basarabia, au stat ceva timp ruşii. Şi cât au stat pe acolo au avut grijă să îşi impună obiceiurile, limba şi toate cele, aşa că dacă românii din România mai credeau în “noi vrem să ne unim cu ţara”, moldovenii din Republică începeau să creadă în “încă Putin şi ne rusificăm de tot”.

Şi uite aşa a apărut ceea ce voi învăţaţi la şcoală ca: limba străină Moldovenească. E uşoară, apropiată în proporţie de 99% de română, dar sună puţin mai diferit. Dacă puneţi mâna pe carte, aşa deştepţi cum cred eu că sunteţi, în 3 ani o învăţaţi.

În 2010 oameni din Basarabia sunt destul de împărţiţi: sunt cei care îşi doresc să se unească cu România că e viaţa mai bună aici, sunt cei care vor să se lipească de Rusia (peste Ucraina, posibil o autostradă suspendată proiectată de Oprescu), sunt moldovenii care nu dau doi bani pe nici una din ţări şi au dezvoltat un naţionalism local şi mai e şi ultima grup, aceea de alcoolici. Ăştia măcar sunt veseli mereu.

Şi acum ajungem la partea interesantă, că am făcut destulă istorie. Acum mulţi ani a fost o trupă de muzică pentru chinezi. Se numea O-Zone, erau fraţi de peste Prut, şi scriau cântece pentru dislectici, adică în loc de versuri aveau onomatopee. Poate mai găsiţi pe net piesa “Mai ahi”… aoleu, nu! La cât de proşti e posibil să fiţi, poate devine iar hit! Mai bine nu.

Şi a fost trupa asta, apoi s-au despărţit că o duceau prea bine şi au început să cânte Solo. Ba prin baie, în faţa oglinzii sau pe la TV. Unul din ei a fost mai răsărit, şi cu o reclamă bună a ajuns Crazy Loop. Numele de scenă. A scos o piesă, Cica Boom, care nu mai avea onomatopee dar avea fund şi sâni. Deci a prins la lume. Şi cântăciosul, într-un exces de dragoste pentru ţara care a făcut din el cântăcios a declarat pentru un ziar rusesc: “Rusia e casa mea”.

Pentru a nu mai comenta mult această afirmaţie, vă spun doar morala scrisorii de azi: nu scuipaţi unde mâncaţi. Sper că nici măcar voi nu sunteţi atât de proşti…

Vă pupă bunicu` Bonea, numa` de bine!

Popularity: 6%

Eu vreau să mă mândresc cu ţara! Ep.1

June 07, 2010 Horhe 1 Comment

Dragii mei viitori nepoţi. Eu, bunicul Bonea, mă străduiesc din răsputeri să fac o lume mai bună, dar se pare că indiferent de câte glume fac, ne îndreptăm spre un viitor pe care voi o să îl pasaţi viitoarelor generaţii. O să vă povestească şi părinţii de “Balada Grelei Moşteniri”. Eu acum vă spun cum e în anul 2010 ca să nu credeţi că bunicul vostru era un-trendy şi nu făcea nimic pe blogul lui.

Astăzi o să vă vorbesc despre adevăratul Vis Românesc! Dă Rumeinien Drim, cum îi spun străinii care vin ca turişti şi pleacă ca făcuţi la buzunare. Visul Românesc nu are nimic din Visul American, de fapt, cei de peste ocean habar nu au că la noi visul e mai ieftin. Pe când la ei visul se trăieşte (din câte am văzut în filmele de la BollyWood) în sărăcie, ambient cu natura, motociclete, călătorii, ecetera, la noi visul este invers proporţional cu realitatea istorică. Adică (să vă explic, pentru că la cum arată viitorul e posibil să fiţi retardaţi şi să nu ştiţi nimic din Istorie): poporul nostru brav a fost mult timp atacat. Dar mult de tot… şi pe când turcii/tătarii/etc/chinezii cu petarde atacau, noi ne ardeam mâncarea, otrăveam apele şi violam femeile. Ca să nu mai rămână nimic pentru invadatori. Şi la un moment dat, nu am mai avut ce să ardem, otrăvim, şi odată cu apariţia căpşunilor în Italia, nici ce să violăm. Aşa că am ales să ne facem de paşalâc. Acum nu ştiu sigur dacă lucrurile au stat chiar aşa, dar oricum voi o să fiţi nişte cretini de la atâta mâncare la tub.

Mă întorc la Visul Românesc. Visul Românesc este acel ceva când stai în garsonieră cu chirie dar conduci Audi Q7. Clar? Visul Românesc e acel ceva când nu ai bani de mâncare dar te spargi în figuri de dans în club. Mai clar acum? Apropo, Audi, Mercedes şi BMW sunt tot maşini de cocalar în viitor? Păcat… nu sunt maşini rele.

Acum să vă dau un prim exemplu de Vis Românesc. Acum mulţi ani, când eu nici nu ştiam ce e aia film xxx nemţesc cu buget redus, în Moldova (dincoace de Prut), exista o chelneriţă. Monica şi nu mai ştiu cum. Am uitat numele ei de fată că după ce a cunoscut succesul a dat-o pe un nume americănesc. Aşa. Şi fata asta, Monica, a visat încă de când turna cico în pahare să ajungă vedetă la Bucureşti. Apropo, în viitor mai există Bucureşti? Dacă da, păcat… Şi cum spuneam. Monica a perseverat. Azi turna un pahar, mâine cu unul mai mult… şi tot aşa până a devenit cea mai cunoscută turnătoare din Moldova. Apoi nu ştiu ce a ajuns de ea, că imediat a apărut la televizor la braţ cu un bogătan din România. Probabil a turnat aşa bine că… cine ştie. Important e că fata asta, Monica… Din… Dean! Aşa, Monica Dean! Cum spuneam, Monica Dean a stat ceva pe la Bucureşti, timp destul să o urmărească tabloidele şi să o facă vedetă. A, mai sunt tabloide în viitor? Nu? Şi cum de sunteţi proşti? Înseamnă că e mâncarea aşa rea…

Şi după ce a ajuns prea vedetă de România, Monica… Bârlădeanu (ăsta era numele de chelneriţă) a hotărât să devină şi actriţă. Dar nu la noi, că în România numai Sergiu Nicolaescu mai făcea filme de cinema, şi alea vai scenariul lor. Presimt că şi în viitor tot el face filme, deci nu are rost să mai întreb. Şi cu ajutorul iubitului, Monica a plecat la americani, în Bollywood-ul lor şi a început să ceară şi ea pe acolo roluri în producţii mari. De 3 ani tot cere, şi nu prea se lipeşte nimic de ea. A jucat într-un serial (cică) şi într-un film românesc “Francesca” pe care nu îl recomand. Măi, măcar fara a încercat. Acum mai apare din când în când în ziarele noastre şi se mai laudă că se pregăteşte pentru un super film cu SpiderMan, Batman şi actorul ăla celebru… ăla măi… american… Mickey Mouse, ăla!

Chiar dacă până în momentul ăsta ea nu a jucat în nici o producţie seriosă (adică până şi Jojo a ridicat câţiva bărbaţi în picior când a prestat goală), Monica BărlăDean perseverează. Ăsta e Visul Românesc. Perseverenţa! Visa ea când turna cico să ajungă pe covorul roşu? Nu. Îşi imagina ea când se plimba sub clar de lună pe DN 28B între Hârlău şi Târgul Frumos că o să ajungă în SUA? Nu. Aşa că vă spun şi vouă, dragi, scumpi şi posibil retarzi nepoţi, perseverati!

Visul Românesc există. Trebuie doar să credeţi în el aşa cum sunt sigur că încă mai credeţi în Patriarh, pupatul de moaşte, bun simţ şi Loteria Română.

Popularity: 5%

Eu cu bani şi cu talent o să plec în Occident!

February 25, 2010 Horhe No comments

Mulţi oameni se întreabă “ce aş face dacă ar fi să câştig eu premiul la Loto?“. Răspunsul de multe ori e trist: înnebunesc, împrumut rude până ajung fraierul satului/oraşului/ţării, mor într-un accident dubios, ori mă mut în altă ţară după ce plec pe furiş de aici. Variantele cu “deschid o afacere” nu merge, că mai rar vezi antreprenor care să îşi bazeze talentul de afacerist pe 6 din 49.

Dar ce ai face dacă ai câştiga la Cancaniada!? Cum te-ai dezmăţa pe purcoiul de bani oferit de ziarul de cultură sociala CanCan?

Întrebarea aceasta a plecat de la următoarea frază din ziar:

Vă asigur că persoana care a câştigat, numai de LCD nu ducea lipsă, motiv pentru care mi-am pus întrebarea: ce aş face eu cu premiul luat la Cancaniada, asta dacă mă droghez vreodată cu laxative şi îmi cumpăr CanCan? Următorul text este articolul din CanCan, 24 decembrie 2012, număr în care sunt anunţat drept câştigător:

“Cancaniada a mai făcut o victimă. Norocosul câştigător din această săptămână este Bonea George, în vârstă de câţiva ani, un oarecare cetăţean, chiriaş în Sascut, DJ la Sascut Fm.

Mulţumesc ziarului CanCan pentru premiul. M-aţi scos din FOAME! În fiecare zi mă culturalizez cu ziarul vostru! Vă iubesc. Deja ştiu ce am să fac de fiecare bănuţ!

O să îmi plătesc chiria pe luna trecută, că eram în urmă, o să îmi cumpăr un Audi Q7, alb, sidefat, ca ăla în care a mimat Bote că e heterosexual, o să îmi cumpăr 3 plăşmi, una la baie, una în bucătărie şi una pe balcon. Mai vreau să îmi cumpăr 2 kile de caviar dăla negru şi şampanie daia scumpă. Cu dop de plută!

Deci da. O să fiu chibzuit! Mulţumesc CanCan!”

Popularity: 1%

Moldovencele nu se sparg. Se coc.

January 27, 2010 Horhe 1 Comment

Dacă trăieşti cu impresia că acest text are un final trist (moarte, viol, jaf), îmi pare rău să îţi spun că nu va fi aşa. E o simplă relatare, imaginară, bazată pe fapte reale, a vieţii unei tinere care a venit la Bucureşti ca să se afirme. E vorba despre Miruna. Miruna Moldoveanca.

A intrat în Bucureşti cu gândul să se afirme într-un domeniu şi să îşi facă părinţii mândrii. A ales jurnalismul pentru că… e cu scrisul, cere condei, şi e o arie unde ca femeie te poţi dezvolta foarte rapid. Asta dacă mai ai şi talent. Nu ştiu dacă Miruna are talent, dar oricum povestea nu gravitează în jurul talentului ei.

A intrat pe uşa facultăţii îmbrăcată simplu, cu părul negru-natural, prins într-un coc simplu la spate. Mergea tăcută spre clasă şi nu vorbea cu nimeni. Nu ştia pe nimeni. Era o simplă, neinteresantă. Timpul a trecut şi a început să cunoască persoane, să se integreze într-un grup, să se implici în activităţi de grup şi să vină la facultate doar când e rost de venit. Adică la examene.

Mult timp nimeni nu a mai dat de ea, nu a mai avut plăcerea să schimbe un “salut” cu ea şi nici să se bucure de zâmbetul ei de fată simplă de la ţară, din Botoşani, Moldova.

Dar a venit şi sesiunea de final de an II, şi Miruna trebuia să vină la examene, să arate că în restul anului de chiul a aprofundat ceva. Şi să vezi schimbare. Miruna Moldoveanca devenise Miruna Emancipata. Mergea lent şi cu mişcări lascive de şold, îmbrăcată sumar (sau mai deloc), cu buzele roşii a semafor şi părul lung, desfăcut şi blond platinat, efect de orbire. Zâmbea mai puţin ca înainte, dar se uita de sus la toţi mucoşii ce nu au evoluat ca ea.

Nu mai vorbea de casa săraca de acasă ci de ultimul club în care a dansat pe cub. De prietenul din Botoşani nici nu mai sufla, din moment ce atârna de braţul ei un Tarzan cu 4 clase şi facultate. Afară o aştepta o maşină mare care să o ducă la şomping de UGG-uri. Cei pe care îi purta o strângeau în cot.

Şi plecă, fără să mai salute jovial cum făcea odată.

Concluzia: e coaptă. Aştept să o văd ofilită în anul 3, cu coşuri de nervi, fără fond de ten, fără bani, cu haine vechi, imagine de “consumabilă” şi filme deocheate pe internet. Dacă nu, sigur apare la TV.

taranca

Popularity: 2%

Ieurovizion!

January 12, 2010 Horhe 2 Comments

După ani de zile de trupe şi cântăreţe penibile trimise de zeci de ţări la Eurovision, am descoperit cel mai jmecher cântăreţ, cu o piesă de mare angajament.

Cetăţeanul se numeşte Pavel Turcu, este din Republica Moldova, şi doreşte să ajungă la Eurovision cu următoarea piesă:

Comentariile la piesă sunt în general foarte bune:

- Vadim_tudor_1888 : Noi vrem să ne unim cu ţara!

- Floryan_bychyr: Dacă nu era ortodoxia în Moldova nu aveau o asemenea piesă, de mare angajament.

- Roxy_manele_girl: Bine compune ăsta tipul.

- FernandoFromCaranSebes: Ăsta îmi fură ideile! HUO!

- Simona-senziual: E hat tipu!

Eu îmi doresc din tot sufleul ca acest personaj să ajungă în finala Eurovision!

HAI MOLDOVA! PI EI! PI EI! PI EI PI MUMA LOR!

Popularity: 1%

Patrioţii pleacă din ţară

January 06, 2010 Horhe No comments

Ştiu că suntem o specie unică noi românii,aleşi de dumniezo să facem pe dracu`-n patru, dar niciodată nu o să încetez să mă uimesc de capacitatea noastră de a fi… cine suntem.

Revelionul ăsta a adus la televizor aceleaşi rebuturi, că e multe rebuturi, acelaşi soi de manelişti, cântăcioase despuiate şi muzică populară cu interpreţi ce fac praz-back cu paharul la gură. Nu am de gând să mai comentez asta, pentru că aş face fire albe degeaba, şi nu merită.

Anul acesta totuşi a avut şi ceva nou. De exemplu, Nadia Comăneci, sportivă de nota 10, dar personaj de televiziune îndoielnic. Fugită din ţară pe vremea lui Ceauşescu, a revenit plină de bani să facă pe vedeta la TV şi să le reamintească piţipoancelor ce dansează în platou la Voiculescu faptul că ea făcea Tzucahara de nota 10, când multe nici nu visau să facă ţuca-job. Doamna Comăneci e prea ocupată să lanseze păpuşi cu propriul chip decât să facă o vizită tinerelor care intră pe uşa gimnasticii. A face bani costă. Problema e că şi imaginea se duce…

Şi Nadia Comăneci nu e singura vedetă care exploatează nevoia românului de a se îndopa cu succesul altora:

- Hruşcă, canadianul tricolor, vine anual să leruiască şi ar inventa şi colindele de Paşte şi de Sezon Estival, doar doar mai iese un dolar canadian.

- Doru Octavian Dumitru face ture între Canada şi România, şi degeaba că o glumă bună nu zice şi el.

Şi mai nou:

- Mihaela Răduleascu, fostă Ţiganu, care nu mai poate de dorul naţional, dar o duce bine la Monaco şi mai stă pe acolo că are cu ce… şi cu cine.

În eventualitatea unui război propun să îi trimitem pe front pe cei 4. Cei 4 Fantastici:

- Nadia Comăneci se poate ţucahara pe inamici,

- Hruşcă îi poate anestezia cu muzica lui,

- Doru Octavian Dumitru, glume criminale,

- Mihaela Rădulescu, bomba din Moldova.

Restul petarde.

doru octavian dumitru

Popularity: 2%

Eşti român sau păgân!? Şi di rahat băi!

December 23, 2009 Horhe 3 Comments

Spotul campaniei pentru promovarea educaţiei religioase în şcolile din Republica Moldova.

Vaaaaiiii. Ce lamentabil. Ce trist! Ce penibil! Nu ştiu care e constituţia Moldovei, dar oare când vor apărea şi în ţărişoara noastră laică astfel de clipuri TV? Ca să se întrebe copii de 9-10 ani:

“Mami, eu nu vreau să fiu păgân şi să mă pedepsească dumniezo să ajung în iad. Uaaaa!”

Uite deja o idee pentru viitoarea campanie din România: Religia în şcoală. Bagă frica-n copil!

Popularity: 1%

Ţiganii, PIXAR, OZN şi moldovenii.

October 24, 2009 Horhe No comments

Ce este cu ţiganii? Se pare că un grup vesel de oameni din Republica Moldova (aici îşi are rost “moldovenii” din titlu) au gândit un şcenariu de desen animat despre viaţa unor ţigani. Ce legătură au greii de la PIXAR (Wall-E, Ratatouille, Up, ş.a.m.d.)? Au fost plăcut impresionaţi de idee şi au decis să colaboreze pentru un film măreţ.

Când apare filmul? Greu de spus. E criză şi se simte chiar şi peste ocean, peste Prut şi peste linia dintre adevăr şi benzi desenate.

OZN? Nu are legătură, dar mi-am amintit de piesa celor de la Zdob şi Zdub.

Personajele sunt simpatice:

Ţiganul Gojo – 37 ani. Dupa profesie este fierar şi spoitor. Slab şi înalt ca o prajină. Îmbrăcat tradiţional. Într-o formă fizică bună, deşi de pipă nu se desparte. Sărac. Poate cânta la chitară. Iubeşte caii. Toate astea sunt unica lui bucurie. El îi înţelege din jumătate de cuvânt, poate să trateze orice boală, prin care, de fapt este renumit în toată mahalaua. Capul familiei. Ocupă scara de mijloc a ierarhiei în şatră.
Caracterul: Un optimist incurabil. Tentat mereu spre noi aventuri. Mărinimos. Muncitor. Singuratic, aproape că nu are prieteni.
Iubeşte: familia, caii, libertatea, pipa, şi să cânte la chitara.
Urăşte: Lăcomia, prostia, broaştele (nimeni nu ştie de ce), iarna.

Alte personaje: soţia Zara, bunelul Baro, fiul Tagar şi curcanul Ilo.

Sună foarte bine şi ştiu sigur că o să placă. Un scurt metraj: