Tag Archives: munca

Homofobii vor doar lesbiene

În urma unui dialog cu un cetăţean citit mi-am dat seama că şi ca doctorand poţi avea probleme de orientare. Am trecut cu vederea ironiile şi remarcile rasiste ale colegului pentru că era târziu şi eram obosit, dar nu am putut să mă abţin când a venit vorba de homosexuali.

Dialogul a pornit de la faptul că în weekend o să fe Gay Parade. Pentru a demonstra că el nu aparţine nici unui grup (chiar dacă svastica de pe desktop spune altceva), mi-a spus că sunt penibile ambele tabere ale paradei: şi homosexualii şi cei care aruncă cu pietre. De a doua grupare nu am nici o îndoială că au probleme din registrul “cum se ne mai petrecem sfântul timp liber?”, dar de ce sunt penibili homosexualii? “Pentru că promovează o boală”. Doamne, nu puteam să îmi doresc un răspuns mai stupid şi prost.

Bun, deci Gay Parade nu promovează. Nimic din ce ai putea spune “uuu ce cool e să te lingi cu un bărbos! Vreau şi eu!”. Gay Parade are loc pentru a demonstra, chiar şi unei societăţi aşa idilice ca a noastră, că homosexualii există, sunt oameni şi nu fac nici un rău prin simpla prezenţă. Deci nu promovează. Şi nu poţi PROMOVA o boală! E absurd. Tu ai putea să promovezi SIDA? “HEY! Toată lumea sex cu strâmba asta! Are SIDA! DA!”.

Până la urmă nu am căzut la un acord că homosexualitatea e o alegere pentru că… “oamenii de ştiinţă” au spus că e o boală, “o chestie pe la ADN, etc.”. Bine, prin absurd, dacă e o boală, unde e problema? Avem şi epileptici, sado-masochişti, cleptomani şi soţi ce se bat. Ei nu sunt o problemă? Ei nu au o boală? Şi de ce o boală? Filosofii greci şi marii oameni de ştiinţă homosexuali erau consideraţi bolnavi?

Da, dar menirea noastră pe Pământ este să procreem”. Bun. Deci ne înmulţim, dar ce facem cu oamenii care nu vor să aibe progenituri? Şi ştiu că sunt şi heterosexuali care nu vor? Lor ce le facem? Plus că mulţi “cercetători” spun că suntem prea mulţi pe planetă. Deci, nu mai facem copii. Hm, am putea înfia. Bun. Aşa merge. Da. Dar să nu înfieze gay. Pentru că ăştia sunt “dubioşi”. Adică o familie de alcoolici, care se bat şi poate bat şi copilul e OK, dar o familie de gay, NU! Puteţi spune că exagerez, dar până acum nu am citit nicăieri despre vreun caz de abuz asupra unui copil într-o familie de gay… în familii normale căcălău.

Plus că am întâlnit fete care URAU bărbaţii pentru că tatăl lor era violent cu mama. Aşa că nu te naşti gay. Alegi orientarea asta pentru că vrei tu, şi poate eşti influenţat de nişte factori. Indiferent, nu e condamnabil.

În final am realizat că noi oamenii nu facem sex, sau dragoste. Noi facem “procreere”. M-am liniştit. Acum ştiu.

În final nu am apucat să îl întreb, şi îmi dau palme pentru asta, “ce te faci dacă o să ai un copil bolnav de Gayoşenie?”. Nu ştiu ce răspuns ar da, dar am nişte recomandări împotriva “bolii”:

- dus la biserică. Bătut cu crucea şi cădelniţa, apoi sodomizat în chilii;

- dus la plafar. Îndopat cu ceai de Ciuboţica Cucului şi Coada Şoricelului;

- dus la spital. Sedat până se legumifică şi uită cine e;

- dus acasă seara pe ascuns, bătut pe silent, ostracizat, legat cu lanţul, torturat până iubeşte femeile/bărbaţii de frică;

- dat afară din casă şi anunţat familia că a fugit în lume cu perechea (de sex opus obligatoriu);

- să te consideri un tată ratat, posesor al bolii. Şi să te sinucizi;

Apropo. Homosexualii sunt bolnavi, dar îi plac lesbienele… mi se pare normal. Doar e heterosexual.

Popularity: 7%

Ghid culinar: ce pizza să mănânci la muncă?

Suntem tineri şi ne lovim în această perioadă de trei probleme existenţiale: “de unde bani?”, “de unde loc de muncă?” şi “de unde pizza la locul de muncă?”. În următoarele rânduri voi face o trecere prin blog a câtorva pizzerii de care sunt mai mult sau mai puţin legat.

Presto Pizza

Cât era o pizzerie de cartier, abia deschisă în faţa blocului meu, Presto era minunată. Bună, caldă şi la timp, plus faptul că îmi comandam pizza pe messenger. Acum, ca orice lucru bun, s-a stricat.

Am hotărât să nu mai mănânc de la Presto Pizza şi m-am ţinut de cuvânt. Aproape. După noaptea când mi-am aşteptat trei ore comanda şi nu venea nici în a patra oră, am jurat că nu mai comand la Presto. Dar a trebuit să îmi calc pe promisiune pentru că îmi era foame şi… Mi-am pierdut minţile. Da, asta e cea mai bună scuză. Aşa că am comandat toţi colegii pizza de la Presto, am aşteptat ca întotdeauna de două ori mai mult decât a spus duduia la telefon şi am mâncat-o cu poftă pentru că, da, nu pun ei blat la pizza, dar e topping căcălău. Problema a apărut după, când am observat că pe una din cutii scria că am câştigat o pizza (concurs organizat cu Radio 21, cred). Am sunat la ora 3 noaptea să comunicăm că suntem fericiţii fomişti ai unei pizza gratis şi am aflat că nu ne pot aduce pizza câştigată pentru că: trebuie să te plimbi tu, câştigătorule, ca un dobitoc cu bonul şi cutia după tine, până la sediul Presto de la Cucuieţii din Deal şi acolo… Aţi înţeles, nu? Bine că nu mă pune să mă duc până la sediul Radio 21, să mă abonez la Vodafone şi să îmi pregătesc şi singur pizza câştigată.

Melteni. Aşa se întâmplă când îţi ajunge pizza la nas.

Jerry’s Pizza

Nu am nimic de obiectat faţă de pizza de la Jerry, legat de calitate, dar e MICĂ RĂU! Pizza aia normală, de 14-15-16 lei, e mică. Mică cât o gaură de fund de oală de ciorbă. Ea e bună, blat pufos, dar ca să te şi saturi, trebuie să cumperi o pizza care sare lejer de 25-30 de lei. Şi mai bine bagi o şaorma dacă e pe aşa. Dar am colege care se satură şi din mogâldeaţa aia de pizza. Ţine de apetit.

Gambino’s Pizza

De la oamenii ăştia nu am comandat decât o singură dată, şi tot ce mai îmi amintesc e că se prelingea uleiul pe felia de pizza, precum Dâmboviţa prin Bucureşti. Deci, în concluzie, am comandat o singură dată.

Acapulco Pizza

De la Acapulco nu am comandat eu, ci colegii mei, care mai trăiesc şi astăzi, dar nu păreau foarte excitaţi de produsul din cutie. Cred că unul dintre motivele pentru care şi eu sunt sceptic în legătură cu pizza de la Acapulco este sloganul firmei: “Zâmbeşte, mâine ar putea fi mai rău!“. Nu vreau să cred că bucătarul lor gândeşte aşa.

Popularity: 6%

Angajez asistentă personală!

Trebuie să recunosc faptul că sunt lipsit de originalitate, şi toate cerinţele de mai jos sunt copiate de pe BestJobs, dar cum să nu vreau şi eu aceleaşi lucruri pentru care au aplicat 1.143 de femei! Cum?!

Treaba stă în felul următor: un cineva, din sectorul 2, Bucureşti, angajează asistentă personală, program foarte full şi foarte time, să fie entry-level dacă se poate că used-level sunt pe toate drumurile, şi salariul este minunat, între 400 şi 600 de euro.

Cu citat şi traducere în paranteze:

Descrierea prostului:

- menţinerea agendei zilnice a managerului (adică să o… mă-nţelegi… ţi)

- preluarea comunicaţiei managerului (urechile mari şi gura mică… sau invers)

- organizarea întâlnirilor şi participarea împreună cu managerul la ele (unde-s mulţi gangbangu’ creşte)

- deplasarea atât în ţară cât şi în străinătate împreună cu managerul (pe banii lui…)

Cerinţe:

- persoană tânără, drăguţă, aspect fizic plăcut (să fie bună frate, şi minte canci!)

- bune cunoştinţe operare PC (mai urci un film pe youporn, mai postezi ceva pe un blog xxx)

- cunoştinţe minim nivel mediu limba Engleză (<<harder, faster>>)

- persoană sociabilă comunicativă (dacă taci, nu ştii ce te-a lovit)

- persoană dezinhibată, open-minded (chiar mai trebuie să traduc?)

- disponibilitate la deplasări (sus-jos, depinde de <<meeting>>)

- disponibilitate program prelungit (Viagra îşi spune cuvântul)

Ofertă:

- pachet salarial atractiv (pe praful ăsta…)

- bonusuri şi alte beneficii în funcţie de aptitudini şi performanţe (dar e clar că dacă nu faci faţă la maxim 2 <<meetinguri>> ai zburat. Aici e firmă serioasă)”

Aşa că pentru cine simte că nu este destul de rupt în cvr de criză, poate aplica la un loc de muncă serios, AICI!

Popularity: 6%

Când catârul mult munceşte…

… lumea texte vechi citeşte!

Zilele acestea am fost solicitat de Parlamentul European să mă ocup de nişte treburi murdare… adică dărti bijnis. Aşa că până joi-vineri o să îmi fac cu greu apariţia pe blog. Nu face nimic, doar vă las moştenire o arhivă completă de texte, filme, audio-buci şi poze, toate la cea mai serioasă caterincă cu putinţă. Lectură plăcută şi please come again!

Popularity: 4%

La cracii lăudaţi te duci cu pensia.

Gata, e oficial. Şi să nu vă mai mire, da?! Să nu mai ridicaţi sprânceana când o să auziţi la TV “eu sunt de profesie manechină”. Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR) va avea meserii noi, printre care, manechin, astrolog şi prezicători.

Şi până la urmă, de ce nu? Fătuca aia se chinuie să meargă în halul ăla de la 10-11 ani, să nu merite şi guriţa ei o pensie când se lasă de meserie la 30-40 de ani? Individioşilor. După ce că sunt vai de ele, le ies oasele prin hainele alea de nu le porţi nici de Halloween, tot voi vă plângeţi? Şi credeţi că băieţii o duc mai bine? Păi numai când mă gândesc la bieţii manechini ai lui Bote şi mi se face milă. Forţaţi de nevoi, respinşi de Institutele de Cercetare şi Cultură, pe motiv că sunt prea sexoşi, se lasă pradă acestei munci tiranice: purtatul chiloţilor cu push-up. Cum să te mai poţi pensiona la 65 de ani când de la vârsta de 20 te strânge elasticul, pe care scrie CB,  de mai ai puţin şi faci accident vascular? Şi ruşinea?! Ruşinea!? Cum să mai trăieşti ştiind că nu ai apărut şi tu niciodată în chiloţi normali, doar cu push-up. Să aibe pensie, şi carte de muncă, spor de ruşine, spor de periculozitate (mai ales la fete, la cum merg), spor de toxicitate, spor de asigurare a cracilor, spor la treabă, spor la sponsori, spor la mahări, spor la grisine şi vânt în pupă.

De astrologi ce să mai vorbesc. Era şi timpul să îi bage cineva în seamă. Păi voi dimineaţa, când cumpăraţi Academia Caţavencu, Kamikaze, Dilema Veche, etc., şi citiţi horoscopul, cine credeţi că îl face şi p-ăla? Un redactor pus pe miştouri? Un coate roase care caută să vă spună vorbe goale pe care să le corelaţi voi cu realitatea? Ruşine. Păi ei se benoclează la stele, ghicesc, se retrograd şi intersectează cu Mercur de atâtea ori pe lună că nici nu ştiu dacă ne vorbesc de pe Pământ sau de pe altă planetă. Şi să nu vă aud cu fraze penibile ca: “ce nevoie am eu de horoscop? De azi înainte nu mai citesc aşa ceva!”. Aşa spun toţi, dar când apare Liberţâţea – Horoscopul Erotic şi Poziţii Sexuale Astrale, se cumpără toate ziarele de zici că-s poze cu popi gay. Pensie, altfel de mâine nimeni nu mai câştigă la loto, nu mai are succes în afaceri şi să vezi constelaţii astrale… şi alte baliverne.

La prezicători sincer mă abţin. Îmi e frică de ei. Nu vreau să mă aştepte o gaşcă de prezicători, noaptea în gang, şi să îmi prezică de intru în spital. Şi până la urmă, ce mai contează acolo o pensie în plus? La câte/ce pensii am dat foştilor comunişti, politicienilor corupţi, inapţilor, inculţilor, idioţilor, ce mai contează una mică pentru stat în fund şi ghicit în palmă… sau invers.

Ca să nu există motiv de râcă şi scandal, propun şi alte meserii:

- vrăjitoare – ca să câştige şi gura lor o pâine pă corectelea, şi fără mânăreală. Că trebuie să se impoziteze şi deochiul, tarotu` şi kilu` dă argint viu scos. Că a spus-o şi Regina Mariei Albe: “vrem să ne existăm câştigul pă corectelea!”.

- asistentă TV – şi rolul ăsta de proastă (dacă e rol) nu e aşa uşor. Încearcă să faci zilnic pe tuta sau cuierul. Poţi? Nu… nu meriţi nici măcar o… pensie.

- prezentatoare vremea în tabloide – nu-i floare la ureche să faci o şedinţă fofo, zilnic, pentru un ziar cu target bălos.

- şomer – sunt aşa mulţi în România că mai bine îi pensionăm şi pe ăştia.

- băiatu` lu` tata – acest gen de muncă trebuie răsplătit cu o pensie de urmaş şi una de bun simţ. De ce? Pentru că băiatu` lu` tata consumă şi rulează caş.

- fata lu` baştanu` – aici este un perpetuum mobile. Fata produce – baştanul consumă pe fată, fata consumă ce îi dă baştanul – baştanul produse.

Acestea fiind zise, încep o nouă carieră:

Mâine e soare cu puţine şanse de iarnă, dar noaptea o să fie seară toată ziua!”

Popularity: 4%

Noi muncim, nu glumim!

Sunt oameni care cred că munca într-un radio se rezumă doar la a spune “nişte” vorbe la microfon şi a ţine picioarele pe mixer (lucru despre care nu am nici un habar). Vreau să vă anunţ, pe aceia dintre voi care nu mă credeţi, că la radio se munceşte pe brânci: în primul rând trebuie să te trezeşti ca să vorbeşti la microfon. Poţi să conduci în somn (nu şi bine), dar nu poţi să vorbeşti la radio.

După ce te trezeşti trebuie să îţi faci o cafea. O faci tu singur. Tu freci nesu` de te apucă stresu`. La alte locuri de muncă ţi se freacă nesul de dimineaţă până seara. Aici îl freci singur.

Continuarea pe WWW.NebuniiDeLaRadio.Ro

Popularity: 3%

Funcţionara pubică

Ca orice cetăţean al acestei patrii, la un anumit moment al existenţei am nevoie de diploma de bacaloreat. De unde procur dihania palidă? De la secretariatul liceului. Liceu care nu a fost un cimitir, ci mai degrabă un împinge-tava-cu-alcool. Dar distracţia începe în poarta liceului.

“Oare mai lucrează secretarele?”. Aia grasă şi colega ei slabă (ce amuzant sună), care se întreceau în rezultate la solitaire. Poate nu… Big Bang ajută!

ŢEAPĂ! E vineri. Uşa e închisă. Ieri Adelina a fost dată afară când a încercat să afle ceva informaţii pentru mine. Secretara a spus că “ajunge cu atâtea întrebari”. O cred. Eram conştient că o trimit pe drumul de pierzanie al neuronilor şi răbdării. Acum este rândul meu. După scări apare secretara. Slaba! Sunt mort!

” CE VREI!”. A spune “ce doreşti” e deja perimat. A urla este la modă. “Sărut mâna (chiar dacă nu trebuia, am spus-o şi pe asta), diploma de Bac. Am vorbit cu directorul şi”.

” ŞI CE!? NU ÎŢI DAU NIMIC! EU PLEC LA MINISTER!”. Eu nu cedez, doar vin de la Ploieşti pentru diplomă. “Am vorbit cu directorul şi a spus să vin azi”. Chiar a spus. “Nu durează nici 2 minute!”.

“SĂ TE ÎNTORCI LUNI DUPĂ DIPLOMĂ!”. Să mă întorc o… doamne apără şi păzeşte! Îmi venea să îl pun pe Tibby pe ea. Tibby blogărul.

FEMEIE, “diploma vă rog. Am plecat de la muncă pentru ea. Am nevoie urgent”. “BINE! DAR CE AI FĂCUT UN AN!?”. “Am muncit…”. “AHAAAAAA!!! DECI VREI SĂ ZICI CĂ EU NU MUNCESC, DA!?”… Linişte.

Căuta isterică şi din când în când mai arunca un decibel. Eu sunt calm din fire, dar aşa îmi venea să îi dau mucu la solitaire. A găsit în cele din urmă diplomă. Sunt chiar eu. Şi nu e nimic greşit pe ea. Mă mir că diploma e bună, pentru că îmi confirmă faptul că ea a muncit la diplome. Vaca, nu a putut să îmi treacă 10,25 la română. Nu mai spun nimic. Înşfac diploma şi sar pe geam. Arunc o grenadă înapoi pe geam, strig “SPINNEN GRENADEN!” şi mă bucur cu sânge rece la imaginea horror. Din ea ţâşneau cărţi de joc digitale.

La dreapta statuii lui Nichita Stănescu se va afla un monument: ” Eroul Necunoscut Bonea George! Un războinic visător împotriva hoardelor de caprine, ovine şi cabaline din spatele birourilor!”.

Image Hosted by ImageShack.us

Popularity: 2%