De curând a avut loc o reuniune de clasă (I-VIII) unde am fost şi eu prezent. Impropriu spus “Reuniune de Clasă”, deoarece nu am avut-o pe Andreea Raicu, dar acolo 6-7 câţi am fost fu fain. Tema textului de azi nu are legătură cu schimbările apărute la fiecare fost coleg în parte. Să purcedem în analiză:

Una dintre colege a rămas foarte “şocată” de faptul că eu sunt ateu.  Până aici toate bune şi frumoase, doar e fată de preot (şi educaţia contează, ok?), dar curiozitatea mea este următoarea: de ce toţi creştinii cred că ateii sunt nişte puşti imaturi şi teribilişti? Ce te faci cu acele persoane care au trăit o viaţă întreagă convinşi că nu există Ceva?

O altă frumuseţe a faptului că “eşti ateu” e că ai o etichetă. Nu ştiu dacă tu îţi pui eticheta asta, dar sunt mulţi care să ţi-o pună. “Eşti ateu pentru că e cool… lasă că o să creşti tu”. Am 21 de ani. Dacă până la vârsta asta nu am o părere sinceră despre religie înseamnă că sunt demn să votez pe găleţi şi pungi cu mezeluri. Şi nu e cool. E pur şi simplu un fapt. Nu o să mă detonez în Piaţa Publică pentru ceea ce cred şi nici nu fac parte din Noua Congregaţie Mondială pusă pe subjugat omenirea. Ca să fiu concis: îmi place să mă consider responsabil/vinovat pentru faptele mele.

Am prieteni care sunt adepţii “pariului lui Pascal”. Mi se pare o prostie şi chiar o jignire adusă zeului, dar treaba lor. De asemenea, cunosc oameni care îşi cumpără credinţa prin donaţii scumpe şi se supun unor tratamente stupide şi dureroase de dragul religiei. Treaba lor. Să nu îl omit pe Florian Bichir, lancea creştinismului românesc: homofob, sexist, şi multe -ist-uri. Aşa e creştineşte.

Aşa că stimaţi cititori, atei, creştini, evrei, musulmani, etc: ateii nu sunt satanişti, imaturi, rebeli. Sunt oameni cu o altă viziune spirituală.

Numa` de bine! La toţi.

P.S. – Bucureşti 2010.

Popularity: 5%