Așa că să nu ne ducă pe noi de nas cei de la TVR, că știm adevărul. Avem și patru  propuneri (numa` dive) pentru anul 2012, toate fiind garanții ale succesului:

- Inna Hot, pentru că prinde la public. Nu știu de ce, dar prinde;

- Marina Voica, pentru că Finlanda a căștigat cu monștrii de la Lordi, așa că merită să încercăm cu un monstru clasic;

- Mădălina Manole feat. Mălina Olinescu. Ambele au reclamat un con de umbră înainte de suicid. O prezență la Eurovision scoală, pardon de expresie, morții;

- Roxana Prințesa Ardealului. Inevitabil se va maneliza și Eurovisionul;

Așteptăm votul vostru în dreapta sus. Da, acolo!

Conform datelor furnizate de reporterii NdB, altercația a început acum câteva zile când, sub influența băuturilor alcoolice, un taxime-trist a urlat în fața aeroportului că un hotel din Tokio e de rahat. În acel moment, un alt taxime-trist, și-a dat bretonul din ochi, a pus mâna pe o lamă și a început să se taie de supărare. Așa cum știe toată lumea, taxime-triștii se ajută între ei, iar cei de la Otopeni și-au chemat  toți colegii prin stație. În mai puțin de 30 de minute aproximativ 50 de taxime-triști au început să se taie între ei și căutau cu disperare un colț pentru a se ascunde de lume.

Poliția a intervenit cu promptitudine, înarmați cu mâncare fast-food și muzică tristă. Un singur taxime-trist a avut nevoie de intervenție medicală după ce și-a prins cercelul din limbă în breton.

Revenim cu mai multe detalii, dacă apar.

Cam așa începe piesa „Shut the fuck up!” compusă de Țuțu Adrian, la Țuțu Adrian Prodacșăn Studiouz. Probabil. Știți cine e Țuțu, nu? E băiatul acela care a câștigat Românii au talent, înzestrat cu aptitudinea de a fi orfan. Bine, și stilul lui ciorăpăresc prinde la puștimea cu drept de vot prin SMS, dar oricum, băiatul are. Are 120 de mii de euro.

Poate vă întrebați cum de am ajuns să ascult ciorap. E simplu. Am fost „jignit” în ultimele zile că sunt oarecum limitat în materie de muzică. Adică 1.500 de piese în Winamp nu înseamnă prea mult. Așa că m-am hotărât să mă cultiv muzical. De unde era să încep dacă nu de aici d-aproape? Am găsit pe internet o selecție de piese marca Țuțu și hai să simt că românii au talent.

Băiatul e român de-al nostru. Șapte piese, și aproape atâtea remixuri și variante. E greu să te decizi când ești talentat. Dar nu-i nimic. Am timp să ascult toate cele trei variante de „Iubiți-vă părinții”, piesă care a făcut diferența în concurs. Cred că am și plâns. Cred. Eu nu prea sunt credincios.

În ciuda faptului că a câștigat 120.000 de euro, a cumpărat un apartament în București și câteva sesiune de „fă-mi album” cu Marius Moga, tot nu e fericit. În piese plânge după fete. Și știm că multe liceence plâng după el. Până la urmă, dacă pun bine urechea pe boxă, și boxa pe mute, piesele lui nu sunt rele de un radio pirat-comercial. Linia melodică e făcută într-un Hip Hop Ejay mai vechi, dar îți faci treaba cu el.

Hai că-i clar și evident/ Țuțu are ioc talent!

Şi-n locul ăsta liniştit şi frumos s-a întâmplat într-o zi ceva cutremurător. Un bărbat în toată firea, beţiv şi fără frică de Dumnezeu, s-a trezit de dimineaţă, ca din senin, şi a început să cânte cu un glas atât de dulce cum nu se mai auzise pe faţa pământului. Oamenii locului rămâneau împietriţi în faţa şi stau ziua-ntreagă de-l ascultau. Vorba se duse însă mai departe şi începuseră să vină şi străini ca să îşi „mângâie” urechile cu glasul bărbatului, ba chiar îl porecliseră „Cucu’”.

Eee, dar mai straniu de atât era  că omul chiar avea glasul precum cel al păsării. Nu că nimerea notele cele mai grele, nu aşa! El începuse să ciripească cu adevărat: cu „cip-cirip” şi tot tacâmul. Aşa că nu după mult timp începu să umble vorba că păsăroiul de bărbat îl avea pe factorul X în el. Femeile mai slabe de înger, îngeraşul meu, începuseră să se cam sperie şi să privească pieziş spre dânsul.

Cea mai sceptică era însă, Pavela Şeling, fata bătrână, da’ înţeleaptă a satului. „Da, voce are, nu zic nu! Da’ nu de Cuc! Răspunsul meu este NU”, se încăpăţâna ea. Ba în convingerea ei că Cucu’ nu avea nici pe dra.. X!, Pavela se luă la harţă cu primarul, Marian Sână. Ăsta mai avuseze vedenii şi înainte cu factorul X, dar nimic real. Aşa că, şeful satului zicea că ar face pariu cu orice, chiar şi cu viaţa, că Cucu e semn din altă lume.

„Cucule”, zicea primaru’, „nu vrei tu să te dăm la televizor?”. Da’ păsăroiul nimic nu zicea, numa’ ciripea şi nimeni nu reuşea să comunice cu el.

Acu’ să vedeţi! Ideea bună o avu un pici cu muci la nas, căruia toţi îi ziceau Mircică sau Badea: „Mă proştilor”, zise ăla micu’, „vă învăţ eu ce să faceţi: aduceţi un papagal (că-s unii dintr-ăia mai deştepţi, bilingvi cum s-ar zice – vorbesc şi limba omului şi p’aia a păsărilor!)!”

Zis şi făcut! A doua zi papagalul era în sat. Îl chema Miai, zis a lu’ Morar, şi era cam pricăjit. Fusese adus de un ins cu voce de babă şi pus pe sketch-uri, care povestea că-l prinsese cu ajutorului unui buzdugan. Mă rog, nu conta asta.

„Arată-ne Cucu’!” zise omu’ cu papagalul. Numai că atunci când au mers la casa păsăroiului, era pustiu. Ăsta, ca orice Cuc, după ce se văzuse faimos, plecase de-acasă. Cum s-ar zice, îşi lăsase ouăle în grija cui o vrea.

Toţi au rămas atunci cu buza umflată. Numai Pavela, când a fost întrebată mai târziu de un reporter dacă Cucu îl avea pe X în el, a răspuns rânjind: „Îmi pare rău. Răspunsul meu este NU”.