Tag Archives: nebunie

Parisul e mai frumos când plouă

Nu ştiu dacă ăsta e titlul potrivit, dar mai am o variantă: “Era mai bine în trecut”. Cel puţin astea sunt singurele variante care îţi vin în minte după ce vezi filmul “Midnight in Paris”. E o regulă pe care cred că am descoperit-o. Dacă vrei să vezi un film romantic, să fie bun, şi nu suporţi altă limbă exceptând engleza, trebuie să cauţi filme cu Paris, filmate în Franţa, cu doi-trei actori franceji. O să fie, precum în cazul de faţă, cu un actor american pe care nu îl apreciez (luând în calcul celelalte filme), dar ambientul şi atmosfera o să te facă să uiţi de jocul actoricesc şi grosolonia de a vorbi atâta engleză în Paris. Au şi eu mândria lor.

Gil vine tocmai din California la Paris, cu logodnica, pentru a-şi da seama că nici o vilă dinn Malibu nu poate fi mai fascinantă ca Parisul (zi şi noapte). E mirajul ăla care îi atrage pe toţi pseudo-artiştii. Să meargă toţi la Mecca literaturii şi să calce pe urmele idolilor literari, aşa cum un chitarist începător se chinuie la cover-urile legendelor rock. De asemenea, Gil îşi dă seama că nici logodnica lui nu e muza lui, dar asta e partea siropoasă a filmului şi te las să o savurezi fără să-ţi spun nimic.

Gil e atât de norocos încât numai un scenarist bun putea să gândească o asemenea poveste. Întoarcerea în timp, în epoca pe care ţi-o doreşti, cu oamenii pe care îi adori, în atmosfera după care tânjeşti. Dali, Hemingway, Fitzgerald, Cole Porter, etc. Ăştia sunt oamenii pe care eroul filmului vroia să îi cunoască. Şi vă spun sincer, îmi place Salvador Dali (la Ploieşti aveam Geopoliticus Child deasupra televizorului, pentru că era… o nebunie) dar după ce am văzut filmul ăsta vreau să cunosc mai multe despre Omul Salvador Dali. Şi acelaţi lucru şi în cazul lui Hemingway.

Filmul e bun. E atât de bun încât merită să îl vezi de fiecare dată când simţi că eşti mai aproape de o lume precum cea din Melancholia. Ajută. Chiar e un tratament pentru urechi, ochi şi inspiraţie. Acum ştiu sigur cum va arăta finalul cărţii mele, dacă ma hotărăsc la un moment dat să scriu una.

Popularity: 5%

Impresii din Papua Noua Guinee.

Tovarăşul Mazăre nu a avut destul timp să spună cum a fost vacanţa în Papua Noua Guinee, dar cum eu nu am altceva de făcut, vă luminez. Vă dau informaţia caldă şi proaspătă ca porumbul pe faleză!

Deci totul a început cu discuţia asta telefonică, înregistrată de Serviciile DInCOT şi oferită mogulilor spre lectură:

- Ce faci barosane, o mare blogăr şi gagicar de facebook?

- Salut măi bobiţă. Bine, uite cu nişte bijnis pe internet. Încerc să deschid nişte site-uri XXX, dar cică am anti-virus… mama lor cu AH1N1! Ce faci Măzărică?

- To`arăşe, mă gândeam să facem o escapadă pe undeva pe la mare… distanţă! Te bagi?! Hai că asigur mâncarea, băutura, transportul, fetiţele… tu tot ce trebuie să aduci este şarmul tău de jmecherit, o mare om ce eşti.

- Mă Bobiţă… cum să-ţi zic eu… nu prea am chef. Mai ales după episodul de la Rio.

- Am recunoscut că eram băut. Mă luase valul…

- Te luase pe dracu`. Avea Mărul lui Adam!

- Bine, bine! Hai în altă parte… undeva unde să ne rupem de lume şi unde să nu-mi pese dacă o fac lată!

- Vama Veche acum mulţi ani?!

- Nu mă. Hai în Papua Noua Guinee.

- Baţi apropouri că eşti un Porc de Guineea, hăhăhă!

- Hai mă lasă miştourile că ştii că îţi iubesc glumele de mă c@c pe mine! Hehehe! Deci sunt la tine la uşă.

- Bine. Vorbesc cu mami şi tati şi dacă îmi dau voie vin…

Şi discuţia se întrerupe brusc.

Bineînţeles că am ajuns în Papua. Am luat telegondola din Mamaia şi când am văzut fetele dansând Hula Hula am coborât.

Domnule acolo e frumos, aşa cum a spus şi Mazăre: “am fost în Papua Noua Guinee, pe criza asta”. Aşa e. Acolo e cald, nu ca la noi criză. Fetele e frumoase, nu ca la noi criză. Ţara aia e mai frumoasă ca profilul României de Facebook… ca să-ţi dai seama. Limba e problema la ei. Nu te înţelegi cu ei nici în tok pisin şi nici în hiri motu. Şi de unde atâta ingliş pe mine.

Cât am stat pe acolo nu prea m-am distrat că a trebuit să am grijă de Bobiţă. Ăsta tot evada seara spre Indonezia şi Malaezia, că a auzit că acolo sunt fetele ieftine… şi dacă nu le verificam eu buletinul, mamă mamă.

Dar la plecare, dacă tot am ajuns acolo, am întins o masă, am cerut o ţigară unui localnic şi am facut o poză pentru Poziţia mea în ZeListul de săptămâna asta. În poză mă uitam după nişte fete care făceau Hula Hula pe acolo. În poză mi-a luat faţa Mazăre… l-au confundat ăia mici cu Michael Jackson. E. Lasă că la anul mergem în Siberia. Să văd ce face acolo.


Popularity: 5%

Aseară am dormit toată noaptea…

Se făcea cândva demult, ieri, pe la orele 12 că mi se închideau ochii. Aşa că am purces spre pat, unde deja eram, am închis lăptuca, televizorul, pick-up-ul şi ondulatorul de păr. Era momentul să fac ceea ce fetele numesc “nani”, iar în unele zone i se spune “să dorm ca porcul”.

30 de minute mai târziu, un SMS buclucaş mă trezeşte din visare. Soneria SMS-ului nu se potriveşte cu alarma, dar ce mai contează.

Mă ridic din pat, trag budigăii pe mine, mă spăl pe dinţi şi mă apuc să îmi fac pachetul pentru muncă. Mă uit la ceas, şi el la mine. El îmi spune că este 12:30, eu ştiu că mă minte şi văd 06:00. Îmi scot jumătate din frigider pe masă, încep să îmi tai pâine, să ung, să aşez bucăţi prin ea, spăl legume… când îl văd pe tata buimac de somn şi zarva pe care o fac eu când gătesc… un sandvich. Dar e Johnny Sandvich, Perfecţiune Absolută!

- Ce faci la ora asta?

- Pachetul nu se vede.

- Păi e 12 noaptea!

- E… cum aşa?! Uite ceasul sus…

- Da. E 12… fiule… te simţi bine?!

- Hm… da… mă duc să mă culc.

Dimineaţă am luat-o de la capăt…

Vă rog nu mai îmi daţi mesaje noaptea, nu de alta dar poate vă treziţi cu mine la uşă să vin să vă iau la muncă, ori ajung la Ploieşti cu noaptea în cap şi le aştept pe ştiriste…

Prietenul meu imaginar crede că ai o problemă dacă îmi dai mesaje aşa târziu!

Popularity: 6%

Masonii au ajuns la uşa mea.

Citeşti titlul şi te gândeşti “băi ce băiat bun şi Georgică ăsta, dar dacă a început cu masonii, ungurii, ţiganii şi alte d-astea înseamnă că a intrat în PRM… păcat!”, dar nu este adevărat. De-a lungul timpului, mai exact de 8 luni de când sunt singur acasă şi mă comport precum Mcauley Caulkin, am avut parte de experienţe incredibile, metafizice şi chiar paranormale cu babele din blocul meu. De exemplu, ştiaţi că la 11 noaptea când pun cheia în broască, cu dorinţa de a intra în casă, se deschid sincron trei uşi pe culoar şi 9 ochi (pune şi ochiul minţii) mă privesc cercetători? Incredibilul rupe orice barieră atunci când mama este învinovăţită pentru înfundarea ghenei, la prima vizită în Ploieştenia. Iar în perioada când se repara faţada blocului, şi erau schele pâna la geamul meu, babele se urcau pe ele şi mă spionau în timp ce mă scărpinam cu mâna stângă pe umărul drept… bine, poate am exagerat puţin, dar tot e Triunghiul Budigăilor pe aici… intri şi te pierzi complet.

Ultima experienţă a fost totuşi demnă de un paranormal din seria de risc Buni Cocar-Bucium Leonida. Se făcea că era ora 9 dimineaţă şi pe holul meu se auzeau sunete ciudate. Un murmur intens combinat cu bubuiele, urlete, posibil dansuri tribale şi cred că la un moment dat am auzit şi o harpă. Nu bag mâna-n nici un foc pentru nimic deoarece dormeam. Ca orice român, nu am reacţionat cu nimic la aceste sunete. Ba da, m-am întors pe partea cealaltă şi am continuat să sforăi pe silenţios.

Problema e că nici după 30 de minute zgomotul nu a încetat. Devenea mai iritant, mai tare şi… m-am trezit. Am hotărât să renunţ la specificul românesc de a spune “miserupe” şi să ies pe palier să văd care problema.

Totul a fost şocant şi demn de poveştile cu zâne. Între 4 şi 6 dudui trecute de vârsta la care îţi mai baţi la cap rudele stăteau ca pe prispă în faţa uşii mele. Vorbeau despre una alta, se mai certau, dar în principiu puneau ţara la cale. Lucru ce sincer a început să mă pună pe gânduri. Am intrat speriat în apartament, am aprins 3 lumânări de botez, am ars nişte ofrandă şi am parfumat casa cu mir pentru alungarea răului din preajmă. Cred că am avut primul contact cu masonii. Dacă nu mă înşel, era Loja a 13-a, grupare extremistă cunoscută pentru războaiele psihologice pe care le poartă cu orice altă persoană care mai are legături solide între neuroni.

Imaginea de mai jos demonstrează că am dreptate. Priviţi scaunele lojei masone. Râdeţi şi cruciţi-vă!

Popularity: 10%

Am puterea să scriu invers!

Nu sunt evreu, arab sau guru, dar am puterea să scriu invers, adică de la dreapta la stânga. De fapt, ca să fiu sincer, se virusase computerul din emisie (sau cine ştie ce Belzebut a intrat îl el), dar totul era invers.

Toată nebunia a început după ce a intrat în direct un ascultător mai poet din fire ce a spus… nişte cuvinte cu rimă, fără o logică prea mare, dar dacă a fost un descântec a funcţionat de minune. Imediat după “dedicaţie” totul a început să meargă pe dos:

Continuarea pe www.NebuniiDeLaRadio.ro

Popularity: 8%

Prăjitura Boneamandină.

Facebook-ul e un spaţiu virtual plin de întrebări neortodoxe, intime şi incitante. Exact cum îmi plac mie. Şi m-am gândit să răspund la următoarele întrebări, cu tema Ce desert sexy-balamuc sunt?:

1. Ce mâncăruri îţi plac?

Cele multe. În cantităţi industriale, de preferat stil “armată-cazan”. Dar ca să dau şi câteva exemple: pizza, paste, ciorbă de văcuţă, mici, cartofi prăjiţi şi creveţi. Deci mâncare vegetariană.

2. Activitatea sexuală preferată?

Sexul nu e o activitate? Nu ştiu, dar mi se pare că fac ceva când fac sex. Totuşi vreau să experimentez vorbitul la microfon în timp ce… mă înţelegeţi. Dar fără dedicaţii.

Continuarea pe www.NebuniiDeLaRadio.Ro

Popularity: 9%

Ce mai face mini-Bonea?

Am fost întrebat recent de o ascultătoare: “ce mai face copilul tău?“. Îi mulţumesc pe această cale şi sunt foarte fericit că măcar o persoană a fost atentă şi la curent cu sarcina mea ce durează de mai mult de 2 ani.

L-am botezat Johnny pentru că Ion era luat de câteva sute de mii de români, şi Perseus nu sună aşa impozant. Îmi şi imaginez viitorul lui: Prim-Vicepreşedintele România, PR pentru Elena Udrea, Consultant pe probleme de nimic şi Preşedinte pe scara de bloc, Bonea Johnny Kunta-Kinte (ultimul nume e din cauza naşului de botez, băiat de treabă, dar întors de peste hotare cu o alcolemie peste limita umană).

Continuarea pe www.NebuniiDeLaRadio.ro

Popularity: 6%

Amigos, find tu amor perfecto near Ploieşti!

Pentru cei ce îşi caută jumătatea, iubirea şi sprijinul la bătrâneţe, am găsit spam-ul perfect. Nu trebuie să îl căutaţi. Vă apare el pe ecran când nu aveţi chef, dar în subconştient vreţi o jumătate.

Are totuşi câteva probleme, ce vă pot enerva în timp ce urcaţi pe scară spre Julieta:

1. e “near Ploieşti”, aşa că pentru un consătean ca mine ce nu ştie decât Shaorma-Radio-Casă, e greu să îţi dai seama unde e “Near” ăsta.

2. nu sunt tocmai bombele sexy la care ai sperat toată viaţa. Cu mici excepţii toate au feţe de casnice… cine nu are faţă de casnică mai bine nu avea faţă deloc.

3. pentru aţi pune dragostea la încercare, doamnele îşi mută cuibul pe hartă. Dacă nu asta, atunci înseamnă că abordează domnii în funcţie de cetăţenie: dacă eşti din Spania, ne vedem la casa din VEST, pentru că are carpeta cu toreadorul şi taurul pe perete. Dacă eşti din Asia, ne vedem la casa de 1,60 m din SUD (poză).

Eu vă urez amorezare plăcută şi nu vă faceţi griji: Acest spam nu vă spune toată povestea!

Popularity: 3%

Cum să mori de poftă! Jurnalul unui flămând.

Dragă jurnalule,

Au trecut 10 minute de când colegii mei au plecat din radio. Sunt iar singur între pereţii galbeni. Buretele prafuit mă îndeamnă la un somn pe verticală, dar starea mea de spirit precipitat-isterico nu mă lasă. Deschid geamurile să mă liniştesc. Valul de mesaje mă sufocă, şi numărul mare de “Puya” în dedicaţii mă face să văd numai oameni cu chelie şi 1,60 metri.

Continuarea pe WWW.NebuniiDeLaRadio.Ro

Popularity: 3%

Ce puii mei?

Ca să nu spună cineva că nu îmi place Mircea Badea, şi că bat moneda numai pe asta, astăzi schimb macazul. Recunosc, nu îmi place nici Bendeac. Şi am motivele mele:

- un actor de talia lui (nu îi contest talentul) se metamorfozează într-un cocalar neaoş;

-pe blogul lui contestă cocalarii, dar dacă ne uităm sinceri la viaţa şi comportamentul lui megaloman, nu e cu nimic mai presus;

- este avid după publicitate. Dacă nu e tabloid, e blog, şi dacă nu pe blog, să fie la TV;

- a stricat Mondenii cu glume vulgare;

- a plecat de la Mondenii pentru mai mulţi bani şi mai multe glume vulgare. De, are cu cine, rupe norma cu Buzdugan;

- nebunia lui de a ajunge o vedetă creează o isterie pe net: e mişto să îl ai în blogroll;

- nu e aşa de amuzant;

- şi imitatul are un sfârşit;

- scena descrisă pe blogul lui (cocalarul şi el pe scuter, care apoi plânge de durere pentru “oamenii normali, nu vedete”) este penibilă şi demnă de un fariseu de Libertatea.

Mă bucur că am schimbat macazul şi închei cu un citat din revista Kamikaze: “de ce nu e maro blogul lui Bendeac?”.

Popularity: 3%