Nervi @ Numa' de bine.eu

Metrorex, de ce nu răspunzi la SMS?

February 01, 2012 Horhe No comments

Când aștepți în stația de autobuz și îngheți de frig, când un șofer îți strică ziua cu frânele lui nervoase, ori când pur și simplu o controloare nu înțelege că tu ai validat cardul dar aparatul țipa la tine, primul lucru pe care îl auzi din boxele carcasei pe roți e „RATB a îmbunătățit sistemul de taxare pentru bla bla confortul tău bla bla orgasmica deplasare…”. Mă miră faptul că în metrou nu auzim același discurs motivațional, mai ales că în ultimii ani a tot crescut biletul călătoriei cu metroul de zici că… nu știu ce să zic, dar 4 lei pentru două călătorii e mult. De banii ăștia intru dimineață la metrou și ies seara ca să simt că am investit bine suma.

Pentru o îmbunătățire a sistemul de taxare, Metrorex a introdus sistemul de taxare prin SMS, dar o să vedeți și voi că lumea nu o știe unde și cum să dea SMS-ul, o să fie coadă la aparat, haos, metrou pierdut, nervi, bătaie, paznici ce nu se vor băga, etc. Așa că trebuie să explic pe înțelesul tuturor cum se intră la metrou cu SMS-ul. Totul se rezolvă în cinci pași:

1. Se coboară la metrou după ce te-ai asigurat că nu există nici o altă metodă mai ieftină și mai rapidă de a ajunge la punctul B.

2. Se scormonește prin buzunare în căutarea sumei de 4 lei. Dacă ai 10 lei e mai rentabil să optezi pentru zece călătorii, dar în situația de față ești sărac. Nu ai bani nici de un covrig sau o ojă produsă la Fukushima și vândută la una din coșmeliile de la metrou.

3. Îți pui mâinile în cap și înjuri printre dinți sistemul, birocrația, locul de muncă, șeful, zeii, etc. Dar…

4. … Metrorex te salvează. Cu un simplu SMS activezi extraopțiunea de intrat la metrou. Tot ce trebuie să faci este să realizezi o rapidă, dar eficientă, scanare a agendei telefonului personal și să trimiți un SMS persoanei care stă cel mai aproape de locația ta. Mesajul trebuie să fie următorul: „Salut X. Sunt Horhe. Ce mai faci? Uite pe mine tocmai ce m-a lovit metroul la gura de metrou de la tine. Poți să ajungi repede aici? P.S. – Adu 4 lei plz”. Dacă prima persoană nu răspunde prompt la apel, repetă până lărgești aria și îți dai seama că trebuie să mergi pe jos.

5. Așteaptă și gândește o replică amuzantă pentru cel care îți aduce banii de bilet.

Acestea fiind zise, este adevărat, Metrorex a îmbunătățit sistemul de taxare, iar în curând vor să implementeze următoarele modalități de a intra la metrou: pe caiet, pe ochi frumoși, pe credit, pe viață. Pe cuvântul meu.

Popularity: 4%

Ş-am venit din Spania.

August 20, 2010 Horhe No comments

Doamna Geta şede pe peronul 3 din Gara de Nord cu nepoţelul ei de 4 ani. Zâmbeşte ca o tută la toată lumea şi măsoară muritorii din cap până în picioare cu un aer de superioritate, de parcă pielea ei zbârcită de madam e înconjurată de aura noastră… de boschetari.

Nepoţelul e inert. Faţă de domnul Goe e o buruiană simţită, tăcută şi leşinată pe geamantane. Doamna Geta e mândră. Se ţine tare, verde, cu muşchi verde pe partea stângă (indică Nordul) şi mănâncă ţigările. Slim, că nu e “din-tralea”.

Vine Personalul. Se chinuie până la peron şi îşi dă duhul in faţa mulţimii care sare pe el. Presimt că în scurt timp o să ajungem ca indienii, pe, în şi sub tren. Doamna Geta reuşeşte cu fineţe să se strecoare prin mulţime şi obţine loc pentru ea şi nepoţel. Ea nu stă la fereastră că i se face rău, “nu mai e ca în tinereţe când aveam parte numai de senzaţii tari”, ceea ce înseamnă că se dădea mult în Căluşei.

Plictisită, Doamna Geta se bagă în seamă cu restul muritorilor din garsoniera pe roţi. Renunţă forţat la accentul de moldoveancă, repet, ea nu e “din-tralea”. Îi place să vorbească mult, tare şi să îşi răspundă singură la întrebări:

- Aţi fost vreodată în Spania? Dar vai, să vă spun eu cum e… păi acolo Sobrino al meu (sp. nepot) era o mică vedetă. Bla bla blaaaaaaaaaaaa!

Doamna Geta nu se ferea nici să îşi expună situaţia materială extraordinară, chiar dacă în preajma ei mă aflam eu, un tânăr disperat după averi gerontofile şi piei lăsate. Nebună mică, mrrrr!

În o oră jumătate de mers cu trenul am aflat care e situaţia familiei “Geta” în Spania, cât de bine vorbeşte spaniolă mutul de Sobrino şi cum ar vrea ea să rămână în Spania, dar nu vrea să îşi încurce fata pe acolo.

Doamna Geta a reuşit să enerveze pe toată lumea din tren cu ideile ei iberice, fiţe de senora şi alte bălării. Loco mujer!

Până la Ploieşti am aflat tot… şi nici nu întrebasem. Îi doresc doamnei Geta o viaţă bună în Catalunia Moldavă, iar Sobrino să facă bine să vorbească altfel o să facă bunica toată treaba pentru el.

Popularity: 4%

Săptămâna asta grevuim:

May 31, 2010 Horhe No comments

Săptămâna asta continuăm să nu sărbătorim nimic pentru că e grevă, dar putem aduce ofrande zeilor, drept mulţumire, pentru următoarele lucruri:

- mersul pe jos, care e practicat din greu în această perioadă;

- poluarea redusă din partea RATB, Metrorex, CFR. Aşa poluăm cu maşinile personale;

- nervii provocaţi de grevă, nervi ce vor produce scurte preinfarcturi, bune pentru întărirea sistemului imunitar;

- încălzirea psihică pentru viitorul care nu va aduce nici o schimbare;

Popularity: 6%

Spune NU blogărilor!

April 17, 2010 Horhe 17 Comments

După textul împotriva “criticilor” de bloguri am primit o nouă sursă de inspiraţie, de data asta cu implicaţii emoţionale, timp şi bani pierduţi.

Ca în orice domeniu, şi la blogging există sfaturi/sfătuitori, dar majoritatea “începătorilor” nu fac diferenţa între un trepăduş de internet şi un om realizat. Un amic (toţi din blogroll îmi sunt amici, din moment ce le acord atenţia click-ului meu zilnic) a avut parte de o întâlnire groaznică, “adunare a blogărilor din Ploieşti” din câte am înţeles. Fiind tânăr (16 ani) şi lipsit de respect de sine (a vrut să ceară sfaturi unor nerozi pe când el are un stil foarte mijto) a purces la o astfel de întâlnire şi din spusele lui a îndurat 2 ore de discuţii cretinoide din partea unor obosiţi. Temele de discuţie au fost următoarele:

- de ce e Zoso bun?

- de ce Zoso nu îmi răspunde la mesaje?

- cum să ajungi mai sus în Ze List?

- cum să te pui bine cu blogării dă valoare?

Acestea au fost temele principale la ceea ce am înţeles că a vrut să fie “Întâlnirea blogărilor din Ploieşti”. Foarte trist. Din nou aerul răşinos respirat de oamenii fără treabă (cu excepţia blogului) induc în eroare persoane. Ce sfaturi ai putea să primeşti ca să ajungi un blogăr bun? Nici unul. Nu o să te placă niciodată toţi, şi dacă te plac mulţi, nu sunt destui. Asta e clar, dacă ajungi să îţi pese. Ce poţi să înveţi de la Zoso, sau blogării ce vor să îl imite pe el? Îmi vin în cap n-jpe mii de bloguri originale (sub locul 6.000 în Ze List) care sunt foarte interesante şi merită studiate. Câteva sfaturi? Poftiţi:

- ca să creşteţi în Ze List trebuie să faceţi “curvatis linkus” adică milogirea internautică pentru schimb de link-uri;

- aspect original al blogului, lucru ce necesită o investiţie financiară;

- uneori abordarea unui limbaj trivial, isteric, de om nemulţumit… într-un cuvânt: bădism (de la Badea);

- să fi vedetă. E foarte uşor. Primeşti comentarii şi dacă ai scris că eşti mirat de rahatul e maro;

- să îţi neglijezi viaţa şi să uiţi că prietenii trebuie ţinuţi aproape, familia are nevoie de ajutor, job-ul de tine (şi invers), prietena de o mângâiere, o vorbă bună şi aia nu pe mess;

Cam asta e tot ce cred eu că te ridică în Ze List (asta dacă mori de nerăbdare şi vrei acolo imediat). O altă metodă e să faci exact ce te duce capul, să scrii bine sau prost, puţin sau mult, şi o să ajungi mai sus.

În încheiere, parafrazez, cu umor, din scurta discuţie avută cu Vctima întâlnirii cu blogării:

“Am ajuns acasă, am făcut un duş şi apoi am plâns gol în colţul camerei, în întuneric. Am plâns pentru că am pierdut 2 ore şi 7 lei pentru nimic!”.

Popularity: 17%

Bill Gates, eat my merdenele!

January 03, 2010 Horhe No comments

Am reuşit! Am învins, cum ar spune Geoană. Carbonara, dragostea mea, am învins! Am reuşit să câştig bătălia împotriva Microsoft-ului, Windows-ului şi Bill Gates.

Am făcut migrene, spuma mării şi bube pe cerebel, dar în cele din urmă am descoperit ceva mai bun. Supremaţia Windows asupra mea a căzut. Să relatez:
Computerul (desktop) din Bucureşti era în paragină. După luni bune de vegetat în urma unei defecţiuni de hard, m-am gândit să îl repar ca să le arăt părinţilor că nu am venit în Ploieşti pentru a scăpa de facultate şi spălatul vaselor. Şi dă-i bătaie:

- instalează o versiune crăcuită de Windows XP (dacă domnii de la Poliţie citesc asta, precizez că nu ştiu de unde am CD-ul). Toate bune şi frumoase… 4 ore mai târziu, nu merge sunetul. Buuun. Crize şi istericale, plânsete în batistă şi trimiteri la doamna Gates.

- dimineaţa următoare, fuga la service, unde un cetăţean mai priceput ca mine rezolvă problema în 3 minute. 10 lei. Computer reparat, nepreţuit. Ajungi acasă, conectează toate cablurile, mai probează odată sunetul, divin. Poc! Ţeapă. Nu mai merge netul.

- sună la Romtelecom. “Domnule, la noi figuraţi cu internetul activ şi în desfăşurare. Nu vă putem ajuta cu mai multe”. Placa de reţea apare ca fiind în funcţiune, dar… nu se deschide nici o pagină. Nu face nimic, inaga tu ocuuu!

Apoi, ca printr-o minune, am aflat de Ubuntu, Linux, sistem de operare gratis (sau pe MOCA, cum ar spune unii), care poate fi piratat şi în Somalia. Se pare că acesta îşi instalează singur toate programele şi driverele. Buuun.

- instalează Ubuntu 9.10. Bineînţeles că nu ştiu să păstrez partiţia cu poze şi filme, aşa că şterg totul, ca un looooser IT ce sunt. Toate filmele şi forumurile citite au fost în zadar.

- aşa cum auzisem, Ubuntu instalează tot ce ai nevoie. Există Ubuntuzeul! Parcă nu mai sunt aşa ateu…

- dau play Radio Prahova pe internet… Ţeapă! Ubuntuzeul mă supune primului test de anduranţă. O să dureze, sunt sigur.

- mă întorc la forumuri, filme şi alte bazaconii din care nu înţeleg nimic. Sunt chiar luat la mişto de părintele unui copil tocilar pentru că nu ştiu să calculez logaritmii. Bine că ştie fata ta în clasa a VI-a. Vezi să nu se spargă într-a VIII-a. Să se spargă de atâta carte, bineînţeles.

- apoi, exact ca în povestea bibilică…ăăă … biblică, apare un sfânt. Sfântul IT. El ştie totul despre Linux şi mai ştie şi că am instalat o tonă de prostii încercând să fac radioul să funcţioneze.

- cu o simplă mişcare de download şi un singur click, prin boxele prăfuite a început să răsune Inna – Hot, piesă în heavy rotation, să-i fie învârteala uşoară.

Cu această ocazie spun un veşnic Ramin şi Ubuntu dănţuieşte!

Să ne fie navigarea uşoară, gratuită şi fără stres. Şi nu mai pirataţi fiilor. Că oricum Windows e turkish delight.

bill gates