Te interesează o carieră politică? Vrei să ajungi “cineva”? Te consideri pregătit pentru lupta dură a politicului românesc? Atunci urmează acest curs, paşi cu paşi, şi ai toate şansele să sugi un ciorap important:

1. Alege partidul.

Ce crezi că te reprezintă? Poţi opta pentru baronii locali din PSD, şi în pachet ai incluse şi mişcări ce îţi vor amintii de perioada comunistă. De asemenea, PSD-ul este un partid care îţi deschide larg poarta, şi în ciuda celor patru clase terminate, poţi să ajungi un pion important al sistemului roşu.

Vrei o altă abordare? Atunci ce spui de PD-L? Este o struţo-cămilă pesedistă, dar are altă culoare şi se dă de dreapta (asta dacă te mai interesează doctrina). Totuşi, ca să reuşeşti în acest partid trebuie să dai din coate şi să foloseşti mult mişcarea de bend-over. Nu este exclus să te însori/ măriţi cu cineva din partid şi să îţi schimbi numele de familie în Băsescu.

Ce mai avem pe listă? PNL. Un partid istoric, dar care îşi părăseşte zilnic trecutul. Aici e destul de simplu. Dacă finanţezi partidul ajungi repejor în frunte. Dar aici vorbim pentru muritorul de rând, aşa că prima variantă cade. Caracteristica acestui partid: mereu altfel, mereu în construcţie, NU mereu câştigător.

PC? Întradevăr political bitch. Ca să ajungi în PC trebuie să faci ani de zile trotuarul politic. Nu are rost să mai prezint acest partid când ţie îţi tremură genunchii la bend-over.

PNG-CD. Partidul lui Gigi. Dacă nu eşti hahaleră, vagabond şi drogat eşti primit cu braţele deschise. Este un partid tolerant dar urăşte evreii, ateii, ţiganii, masonii, fotbalul, suporterii, Uniunea Europeană, etc. De asemenea, nu sunt admişi cei care vor să vorbească. În acest partid vorbeşte doar El Lider Minimo.

UDMR. Un partid bun care ajunge mereu în alianţe importante. În ciuda naţionalismului din România, ungurii sunt în număr destul de mare ( aproximativ 7% din populaţia României). Pentru a avea succes în acest partid trebuie să vorbeşti ungureşte şi să faci pe victima, asemenea lui Marko Bela. De asemenea, poţi instiga la lupte între etnii doar de dragul unui scandal la UE.

PRM. La Sapoca. Cu tot cu lider. Momentan indisponibili.

Cam acestea sunt partidele importante. Dacă am uitat de PNŢCD îmi cer scuze dar nu ştiu să mai existe.

2. Începutul.

Te prezinţi în faţa sediului de partid. Dacă eşti adus de cineva e bine deoarece o să te abureşti din primele minute. Dacă ajungi acolo din dorinţă civică o să dureze ceva până eşti băgat în seamă. E bine să te saluţi cu toată lumea şi să vorbeşti cât mai mult, poate poate cineva te remarcă.

3. Primul val de abureală.

În primele şedinţe vei avea parte de un val de Bifidus Esensis, val ce îţi va inunda logicul. Fraze ce fac parte din discursul de început:

“Liderul nostru este un om de o calitate rară”, “X-ulescu te iubim că ca tine nu găsim”, “tu eşti viitorul ţării. Vrem să faci parte din partidul nostru”, “ăsta e un început mare pentru tine. În scurt timp o să ajungi mare” şi “ce dacă partidul nostru nu mai e votat? Noi suntem în creştere! Ai încredere în noi!”.

4. Alăturarea la un grup.

Ca orice începător trebuie să faci muncă de teren. Împarţi pliante, faci chestionare şi abureşti lumea pe stradă. Dacă în partidul în care eşti sunt lupte interne, şeful de grup te va pune să faci câte o “mârşăvie politică”: să arunci pliantele şefului lui, să dai afară oameni din grup şi să îţi aduci prietenii în partid pentru a te ajuta de voturile lor.

Când tu ai adus mulţi oameni, şeful de grup o să îţi ofere promisiuni şi o “funcţie” doar ca să te simţi important.

5. Al doilea val de abureli.

Partidul este în declin prin sondaje, aşa că liderii de la sediu vin în teritoriu pentru a ridica moralul activiştilor. Sunt prezentate cifre mincinoase şi fraze spuse de votanţi la telefoanele din call-center-uri: “Elena Băsescu este iubită de popor“, “Vanghelie este privit ca Întâiul Decan al Ţării” şi “Norica Nicolai este cunoscută de toată ţara“.

6. Munca de teren.

Te întorci pe teren unde cel mai probabil o să constaţi inversul celor spuse la partid. Dar din dorinţa de a ajunge cineva nu te dai bătut. Aici este prima greşeală. Poţi pleca oricând! Mai bine pleacă!

Firul se rupe undeva în această perioadă, pentru că dacă începi să te impui ca lider de grup şi să ai idei, îţi pot fi puse piedici (sigur de fapt). Poţi totuşi să continui în spatele unui şef mai mic, mai ratat, dar cu aspiraţii. Poţi să îi sugi ciorapii cu aromă de narcise şi aşa poţi spera la o funcţie… peste 7 ani.

Acesta a fost ghidul prin care poţi să ajungi un political bitch. De la lecţia cu numărul 6 te poţi retrage din politică, fiind scârbit de fenomen, sau poţi continua până ajungi la ProctoLine. Alegerea este a ta!

P.S. – când tu eşti de scurt timp în partid, nu o să poţi demonstra nici o fărădelege a vreunui coleg deoarece toţi se au la mână cu câte ceva.

P.S.2 – Dacă vrei să te alături unui grup politic şi să începi dezmăţul te pot ajuta. Te trimit la Profesorul Universitar al political bitch-urilor.

HAVE FUNie.

Popularity: 1%