Tag Archives: nesimtita

Dragă colegă,

Acest text îţi este închinat, chiar dacă nu ştiu cine eşti, de unde eşti, cum arăţi, de ce arăţi. Tot ce ştiu despre tine este că te intitulezi Alexia şi că eşti împotriva mesajului dat de mine pe grupul facultăţii, din care cu onoare pentru mine, faci parte:

Acest mesaj l-am dat săptămâna trecută pe grupul facultăţii, şi messenger, când isteria grevei generale a cuprins toată ţara şi ne aşteptam să ajungem la examene pe jos… din provincie sau Bucureşti:
“Dragi colegi, dacă greva se extinde, şi nu o să avem cum să ne deplasăm până la examen, vorbesc mai ales în numele celor care  lucrează sau locuiesc în provincie, vorbim cu unii profesori să decalăm câteva examene cu o săptămână?”.

Alexia, draga mea colegă, am aflat că tu nu vrei acest lucru. Ai fost chiar virulentă pe messenger, în a arăta câta durerea de pix ai tu pentru colegi.  Pentru că tu ai două facultăţi, eşti o studentă de succes şi vei face tot posibilul să ajungi la examen, chiar dacă nu circulă RATB, Metrorex ori CFR. Nu ştiu sigur, dar mă bucur pentru tine dacă ai maşină personală, şi chiar una capabilă să zboare ca să te poţi paraşuta la facultate. Tu chiar eşti împotriva gestului cerut de mine, fiind convinsă că ascensiunea ta carieristică poate ajunge într-un impas dacă dai o mână de ajutor unor colegi de facultate, ce mai târziu îţi vor ajunge colegi la muncă.

Scumpa mea colegă, posesoare de aparat de teleportare, şi viitoare purtătoare de 2 diplome, te rog înţelege că sunt oameni pe planeta asta, nefericiţi cu duhul, lipsiţi de vlaga ta culturală şi pasiunea de a ajunge pe jos de la Crăcăienii de Sus la facultate.

Cu toate că acum e prea târziu să îţi mai cer ceva, doar nu mai există grevă şi ne permitem toţi o sesiune decentă, îţi urez în viaţă numa` de bine. Să ai baftă la examene, să ajungi o ziaristă (şi ce altceva mai înveţi la a doua facultate) respectabilă, să te siliconezi bine înainte de 25 de ani, să primeşti un post de cuier la Dan Capatos în emisiune, sau dacă eşti o fire matinală, un post de proastă la Neaţa cu Oţil şi Dani. Dacă televiziunea nu te pasionează, poate arăţi ca un dihor cu sâni şi se sparg televizoarele (repet, nu ştiu cine eşti), îţi doresc să ajungi mare editorialistă pe monden şi să nu dormi noaptea de grija menstruaţiei Oanei Zăvoranu, ori de heterosexualismul lui Bote.

Dacă vrei să ajungi în radio, atunci situaţia e şi mai bună. Eu personal îmi doresc ca în ultimul an de facultate să am 13  restanţe şi cu ultimii bani pe anul 2011 să merg cu maşina la facultate. Atunci sper să te aud la Radio Poplaca spunând cât îi mulţumeşti  lui ţie şi numai ţie că ai ajuns unde eşti, înconjurată de oameni răi şi fără suflet, fără două facultăţi, maşină la scară, benzină în ea, ambiţii ş.a.

Dacă nici astea nu te satisfac, află că din jurnalism poţi face multe: Radu Baron te poate scoate cântăreaţă, o telenovelă te poate face actriţă, un Iri te poate face doamnă ori un mahăr te poate face VIPă.

Alexia, tu poţi ajunge orice, şi sunt fericit pentru tine, iar acum, când cel mai probabil tu înveţi în tandem pentru ambele facultăţi, eu mă retrag în mediocritate, convins că voi ajunge un nimeni, dar fericit că am făcut cel mai bun scor la Solitaire.

Te pupă colegul tău, şi colectivul de navetişti din facultate,

Eu.

Popularity: 14%

My pink “lady”.

E ea. Imbracata numai in roz din cap pana in picioare. Obsedata de roz si viseaza totul in roz. Arata ca o bomboana dintr-un brad daramat de kitch. Imaginea bombastica o face sa sara si in ochi orbilor. Si nu se opreste aici.
Are mersul gratios, precum o gaina beata pe cioburi sparte. Calca suav, printre mortii parfumului ei din Europa. Angro-ul. In urma ei, dara de parfum roz, imi produce eczeme si caderi masive de par. Merge in rasini.
Se apropie de mine si se uita adanc in ochii mei. Eu ma uit adanc in golul din creierul ei, tapetat cu roz, si ma gandesc ca sunt prea tanar sa mor in chinuri vizuale. Imi sopteste la ureche, intr-o engleza stricata, ceva ce cu greu am inteles, neintelegand daca e “love you” sau “f*ck you”. Ii apreciez delicatetea verbala, si o imping cu o scarba plina de recunostinta, sperand sa cada pe scari. Bineinteles roz.
Isi scoate telefonul (roz daca mai are rost), si porneste pickup-ul doldora de manele. Ii spun ca nu apreciez genul, si o rog sa isi bage castile…in ureche. Se uita scarbita la mine, imi rade in nas, si da mai tare. Incepe sa miste suncile, cu o gratie groteasca, pe ritmul manelelor. Danseaza senzual pe o melodie dedicata unei “mame” moarte. Ii apreciez inca odata gusturile, si o felicit pentru recitalul de zile mari (deja ziua se scurgea efemer pe langa mine).
O rog sa imi spuna ceva despre ea. Imi povesteste despre obiceiurile ei scabroase si cum aprecieaza oamenii mai inteligenti ca ea. Am realizat ca iubeste pe toata lumea. Isi prezinta trecutul, si o ascult cu acelasi interes. Zero.
Imi spune ca e virgina si ca atunci cand va fi mare vrea sa fie tot virgina. Imi spun ca e ceva ce se castiga in timp. Vrea pace mondiala, dar e de o vanitate si ura de neinteles. Uraste tot ce nu e al ei. Si iubeste, bineinteles, rozul.
O rog sa isi coboare tricoul mai jos. Ii vad burta aplecata peste slit. Si ea vede ce am mancat in dimineata aceea. Ma ia de mana, ma iau de Soarta. Ma strange de mana, ma strang de gat.
Vorbeste ca o birjareasa. Nu ma atrage deloc, dar imi da de gandit ca undeva in lume sunt peste 1 miliard de femei mai atragatoare. Ea e doar un exemplu prost. Ma uit tandru in ochii ei si ii spun ca imi provoaca dureri pe retina si creierul mi se netezeste daca o mai ascult mult. Polueaza totul, deci polutie peste tot in jurul ei. Ii multumesc in genunchi ca pleaca. Sau eram daramat de acelasi miros.
Ea e “doamna” mea in roz. Femeia care prin gabarit, imi umple ziua, si prin prostie, o face mai usoara.
Morala?

Popularity: 1%