Tag Archives: numa de

Mă duc la Facultate… faculteişăn!

A început un nou an studenţesc. Am fost şi eu pe acolo. Ca un aerian ce sunt, am ajuns la deschiderea celor din primul an. Am aflat şi târziu că anul doi are deschiderea a doua zi. Nu-i nimic. Am vizionat o tragi-comedie de calitate.

Boboacele de anul acesta (cel puÅ£in cele care stăteau la fumat) sunt mai tencuite faţă de cele de anul trecut. Stratul de lavabilă de pe chipurile lor este impresionat. Fardezi uÅŸor, fardezi cu Spor. Toate fumează slim. Åži Å£igare după Å£igare. E 7 LEI PACHETUL! EÅŸti doar piele ÅŸi orz! DUTE SÄ‚ MÄ‚NÂNCI MUIERE! Åži moda e alta acum. Se poartă ochelari de soare în clădire ÅŸi la umbră, iar la soare îţi expui sprâncenele pensate cu menghina. Åži Bote a declarat că toamna asta se poartă lanÅ£urile groase asortate la orice, iar tinerele arată precum Xena. Toate sunt “înlănÅ£uite”.

Masculii ALFA? Se mişcă în slow-motion. Merg lent, apăsat şi în stil de raţă din cauza pantofilor cu cioc de 10 cm. Au haine precum vânzătorii din Dragonul Roşu şi vin în grupuri mari. Am fost martorul unui episod demn de Circ Du Soleil când dintr-un bemve de 2 persoane au coborât 7 maSCULI. Fenomenal.

Cam atât de la faţa locului.

facultate

Popularity: 1%

Si o melodioara…

Pentru sufletele chill astazi….un cantaret draconic…care are o melodie prea calma pentru stilul lui :D . Dar merita!

Popularity: 1%

Bla bla day!

E una din zilele alea cand nici Queen – Don`t stop me now sau Rolling Stones – Don`t stop nu imi ofera energia de care am nevoie.

Se aduna multe si ma doare….psihicu. Parca mi se scurge inteligenta prin laturi, si eu lesin pe scaunul de birou sau in pat. Nici pic de energie si chef.

Filmele ma indispun, muzica nu imi trezeste nici un sentiment si mancatul nu mai e asa placut:P

E din vina gatului. Ma doare non-stop si nici un medic nu stie de ce. Cica e pe fond psihic si baga in mine calmante mai mult decat intr-un cantaret rock. Traiesc cu gandul ca devin dependent. Dar trebuie sa recunosc. Decat buruiana campului, vitamina C(e draq?), mai bine imi fac pastilele astea. Si pana la urma nu am inceput sa alerg babele pe strada sau sa vorbesc nearticulat. Saliva inca imi sta in gura :D

Trebuie sa treaca si saptamana asta. O sa imi bag o perfuzie de moral si o sa zburd saptamana viitoare.

Pentru cei care simt aceeasi lene si anxietate ii invit pe salonul meu sa ne distram cu muzica populara si mamaliga cu branza :D ….

S-o lenevim bine!

Popularity: 1%

Am o scuza.

Scriu mai rar. Dar nu imi explic de ce. Inainte lumea, CRED ca intra pe aici sa citeasca ceva. Oricum afluxul asta de bloguri a furat de tot interesul. Daca spui “am sa intru sa citesc ce ai scris” automat mai apar 300 care vor acelasi serviciu de la tine. Sau poate ca eu confirm, NU sunt un bun povestitor ci poate doar un bun ascultator/cititor. Macar de as citii in stele si cafele terminate.

Dar am gasit cine e de vina. Cercetatorii britanici/germani/rusi si altii. Au constatat ca cei care scriu pe blog mor mai repede. Cum eu m-am oprit din a imi mai scrie si temele de prin clasa a 9-a, am hotarat ca pe langa fumat, alcool in exces si stres sa raresc si blogul. Nu merge. Ma uit cu invidie ca altii abereaza zilnic despre cate ceav important pentru ei sau pentru noi. Asa ca pentru cei care au o placere sa citeasca ce scriu eu aici (cu zambetul pe buze sincer, pentru ca atunci cand imi veti spune “am citit ce ai scris pe blog” imi voi lasa capul in jos si nu voi astepta injuraturi), voi continua sa postez aproape zilnic. Consider ca am un NIMIC ce merita impartasit, chair daca poll-ul ma contrazice :P

Asa ca dragi cititori de bloguri, am sa incept sa ocup si eu acest spatiu pe care il am. Si voi incepe cu o povestioara frumoasa despre cocalarii din cluburi…ma stiti “clabăr” nu?:P Dar toate acestea mai pe seara pentru ca acum sunt obosit. Si oricum voi da copy/paste de pe revista. Am spus ca voi scrie…dar lenea nu ma doare…

Din spatele ecranului va salut cu simpatie…

Popularity: 1%

Aham.

E adevarat. Oamenii fericiti scriu mai rar. Cel putin cand e vb de blog e mult mai rar…si oricum cand scriu nu e nimic interesant.
Asa ca imi pastrez tenta de om fericit si voi scrie cateva bazaconii pentru a umple spatiul. Imi pastrez timpul sa imi cultiv fericirea. Voi scrie cand ceva o sa merite relatat. Momentan imi calculey trairile in minte. Daca voi scrie ce gandesc voi ranii sentimente si oameni. Si nu vreau asta…nu am vrut niciodata asta.
Asa ca la momentul potrivit voi face o analiya abstracta si metaforica a sentimentelor. Daca le voi mai avea…Pana atunci sa traim fericiti. Si tu.
Te pup cititorule. Pana atunci ma gasesti pe revista, in cafenea sau pe balcon citind o carte buna.

Popularity: 1%

Teatru!

Mi-am descoperit o noua dragoste. Teatrul! Iubesc teatrul! Sa merg impreuna cu prietenii sa vizionam o piesa noua in fiecare weekend!
Va recomand tuturor. Daca vreti mai mutle detalii, gasiti pe revista un interviu despre teatru de Popa Georgiana. Veti intelege.

Iubesc teatrul!

Popularity: 1%

Eleganta.

Zona Ferentari. Statia de 139, Valtoarei. Ora 18:00.
Afara e frig, air eu sunt imbracat pe cat posibil de elegant, tocmai plecand de la o intalnire foarte importanta pentru mine. Afara se inserase deja si frigul incepea sa fie din ce in ce mai patrunzator.
In statie 2 fete cu varste apropiate discutau zgomotos: “Taci fa dracu ca tu nu stii nimic! Iti arat eu cum se face treaba! Proasta esti fa!”.
Cele 2 “dive” sunt imbracate de gala. Lanturile de aur le troneaza la gat, gecile cu puf le acopera parul blond, vopsit cu sila a 3000 mia oara, blugii le strang picioarele iar botinele aurii lumineaza trotuarul ca un felinar pe moarte.
Vin spre mine. E clar. Am facut ceva, m-am uitat la ele si cred ca am ceva cu ele sau cine stie.
“-Baiatu`! Ce faci? Bei un suc cu noi?”. E clar vor sa ma fure, sa ma duca in Italia, Jermania, Spania. Si eu eram imbracat de gala pentru un asemenea drum.
Am refuzat oferta politicos. A urmat o serie de discutii din care am dedus ca fetele erau chiar interesate sa bea un suc cu mine. Poate faceau si cinste. Dar am refuzat. Nu ma simteam in largul meu.
Cand sa dau sa plec una dintre ele ii spune celeilalte zgomotos “Hai fa ca asta e dala elegant!”.
A fost cel mai frumos compliment spus vreodata. Multumesc :D

Popularity: 1%

Un tramvai numit speranta.

Vesnicul 32. Consider ca fiecare avem predestinat un nume, un caracter, dar pe langa astea, si un tramvai/autobuz/troleibuz prin care sa ne consumam existenta. Eu am fost oferit ofranda unui colos, rapid, nemilos…32-ul.
Pe parcurs ce am scris am relatat diferite evenimente din el. Azi, dupa cateva zile pauza, am adunat destula informatie, si voi incepe, ca intotdeauna, cu vesnicul cersetor si/sau momentele hilare, pentru cele triste altadata.
Dimineata zilei de 6 decembrie. Toti cu un zambet tamp pe fata, si aici prin “toti” ma refer la cei de peste 18 ani, fericiti nu inteleg pentru ce? Doar Mosu` nu mai vine chiar asa pentru toti, norocul meu cu cei 2 nepoti, ce la 6 dimineata, imparteau dulciurile cu mine si ma tarau din pat, in sufragerie langa ghete, ca sa ne jucam cu papusi si soldatei fiorosi (apropo, e chair asa groaznica mancarea in armata, pentru ca majoritatea soldateilor sunt versi si pe fata, nu numai pe haine, si ma gandeam ca..).
Revin la tramvai. Drum lejer, spanzurat de umbrela, umbrela spanzurata de bara. Era un fel de “Tramvaiul spanzuratilor”, unde mai multi zambeau talamb, si chair fioros. Si mergem, si mergem, tagdam-tagdam.
Mai era o statie, parea ca azi nu voi avea parte de nimic interesant in drum spre liceu. Dar speranta moare ultima (asta daca nu moare de la miros).
Se urca un tanar cetatean al patriei, imbracat decent, posibil muncitor dupa caracterizarea facuta de lumea din jur. Si incepe “Azi e ziua mea! Azi e ziua mea! Azi, nu maine, e ziua mea!”, si tot asa pana la infinit. Clar cersea. Si ajunge in capatul la drisca electrica, si o babuta ii spune “Daca e ziua ta nu dai ceva de baut, de mancat?! Pai ce inseamna asta!”, si ii intinde ghidusa o bancnota de 1 leu. Acesta rusinat, pune capul in pamant si coboara grabit. Ma intreb daca a plecat dupa mancare si bautura.
Morala? Vreau si eu aceasta abilitate de a enerva omul pana la punctul de maxim stres=placere. Daca aveti parinti, care de ziua voastra se fac ca ploua, uitati reteta: 2 cepe pentru lacrimi, o pereche bocanci grei pentru mers apasat si repetati mergand in jurul mesei cand mananca, “Azi e ziua mea! Azi e ziua mea!”. Rezultat garantat.

Popularity: 1%

Sugativa.

De mic observ, si de cand eram mic ma deranja. Dar acum am invatat destule cuvinte ca sa pot exprima ce vad.
E vorba despre aceste sugative, aspiratoare sociale, capabile de orice frecare pentru orice ridicare. De exemplu, se ia una bucata de don`soara pink (se extind, chiar si don`sori pink), si li se cere sa atinga un nivel. Se considera incapabili (recunoasterea e primul pas), si astfel se folosesc de tertipuri spre a atrage atentia.
Ca protectie se mai considera si una bucata caniche, cu gura mare, capabil sa latre incurajator pentru stapana roz. E un fel de sugativa stapanei, provocandui o continua liposuctie (chiar e nevoie la suncile cu volanase).
Se ia la fel una bucata persoana cu functie, si la pachet n in 1 oameni de duzina. Se incepe procesul de zaharizire. Se doreste bagare in seama? Raspunde prima la orice (prost sau bine) si se scuza penibil la orice raspuns gresit (“Ah ma gandeam la cu totul altceva” si frectii de duzina), iar daca prin minune raspunsul este corect urmeaza o divinizare personala, la care se adauga si nas pe sus si rasini…de brazi.
Urmeaza pasul doi. Rasul isteric. Ne este inaintata o gluma proasta, iar sugativa roz isi incepe numarul cu un ras isteric, demn de filmele de groaza (“Vai ce gluma buna HAHAHA! Nu ma pot abtine HAHAHAH” si scena continua pana la lacrimi…ale mele).
Al treilea pas, si ultimul, este acela de a fi mereu in fata, mereu pregatit cu complimente, majoritatea depasite pentru nivelul discutiei (“Si aoleu ce super-mega-misto-trendy-flendy sunteti. Un etalon al tinerei generatii, un amfitrion al cunoasterii!” si lipa lipa ca pe inghetata).
Din duzina se aude o voce: “Dar…”, si este retezat cu un scurt “Nu e adevarat!”, si apoi iar vocea puncteaza nervoasa “Ai par pe limba de la atata lins? Mai avem si noi ceva de spus”. Don`soara Pinsi cu canichi-ul se simt ofensati si isi intorc nasurile in cealalta directie a dispret. Injura birjareste si fac gesturi de dame usoare…si nu in greutate.
La final, specimenul doreste sa fie apreciat si in grupul de duzina, astfel ca incepe sa apostrofeze fundul care l-a masat atata timp. In functie de I.Q.-ul grupul, reuseste sau nu.
Constat cu tristete, ca acestor sugative li se alatura zilnic alte si alte persoane.
Concluzia? Nu stiu care e, dar sunt sigur ca obezitatea nu mai e o problema (cel putin in Romania) cu asa liposuctie. America e mult in urma noastra.

Popularity: 1%

Mailat-a nu se poate.

Din ziua respectiva, Romania a fost pusa la zid. Impreuna, au sosit la esafod, toti romanii, de peste granita. Haosul a cuprins 2 tari. Italia isi apara tara de “invadatorii, cotropitorii si navalitorii” de la nord de Dunare, iar Romania, prin oameni care o reprezinta, nu apara nimic. Isi scoate resemnata sapca, made in China, si isi cere scuze pentru moartea Giovannei Reggiani.
In cursul emisiunii de duminica, de la Realitatea TV, in care sa tinut si o slujba pentru Giovanna, invitatul, domnul Nicolas Don, jurnalist francez de origine romana, a tinut sa precizeze in mai multe momente ale emisiunii ca Romania, sufera de sindromul unei “tari mici”. Acel sindrom de a se injosii, in fata unei fapte neprobate, si care ar trebui sa aibe repercusiuni doar asupra faptasului.
Interesant este faptul ca dupa zile intregi de dezbateri, ale analistilor, deontologilor si politicienilor mai mult sau mai putin rezervati, concluzia nu a fost “cum decurge ancheta”, cetateanul Mailat fiind etichetat ca si vinovat, discutiile avand un caracter lamentabil, balanta inclinand spre spiritul civic si revolutionar, de integrare a etniei rrome, in societatea europeana. Precum spunea si Mircea Badea, romanii si italienii, nu au fost deranjati de economia care a crescut cu ~4% si nici de forta de munca care a crescut in tara respectiva. A fost insa atrasa, la aproape 18 ani de la revolutie, de integrarea rromilor. Prilej cu care, Madalin Voicu, a aparut la televizor zilnic, spre a critica sau ovationa “spiritul tiganesc”, iar in emisiuena Sinteza Zilei, regele Cioaba, a declarat, ca Mailat nu este rrom, declaratie luata prea putin in seama.
In continuare, urmarind emisiunile, observ ca pe nimeni nu intereseaza cum decurge ancheta. In primul rand, Mailat a declarat prin avocatul sau: “Imi pare rau ce i s-a intamplat Giovannei, dar eu i-am furat doar geanta”. Pe langa declaratia acestuia, este vizibila eschiva medicilor legisti in a se exprima daca italianca a fost sau nu violata. Eschiva ce creeaza impresia ca povestea este cusuta cu ata alba. Cum au remarcat si cei din presa locala, in Italia se aproprie alegerile, si tara se ineaca in extremism.
Analistii se intrec in a afla mai multe despre rromi, italienii in a expulza mai multi romani, sau a-i haituii, iar presa locala impreuna cu cea din cizma, se intrec in acuze din ce in ce mai grave aduse romanilor. Impartialitatea dispare cu prisosinta.
Au mai ramas 2 solutii pana acum. Una propusa de deputatul PC de Hunedoara, Ionica Constanta Popescu, de boicotare a tuturor produselor italiene, iar solutia cu numarul doi ar fi ca romanii din Avrig (comuna din care provine Mailat, jud. Sibiu) sa isi aminteasca de romanca ucisa in italia de un motociclist, de oamenii de afaceri italieni ce jefuiesc tara, si de alti criminali de la portile Romei ce isi fac veacul in Romania. Acestea sunt subiecte de 1-2 zile. In schimb judecarea unui om (neprobata inca vinovatia acestuia), judecarea unei etnii si totodata a unei natiuni, este subiect de prime-time.

Popularity: 1%