În PreaSlăvitul şi NeApocalipticul an 2011 d. Hristos, cu mila, slava şi banii contribuabililor, şi-a făcut apariţia în Bucureşti Sfântul Basarab Hobanatul. Cum ar spune Oprescu: “Probably the best Hobanat in the world!”. Dar nu e. Cum spune mama, “e el prost/pod, dar e prostul/podul nostru”.
Oamenii au venit cu mic, mare şi maşina personală, de la ora 5 dimineaţa, ca să testeze minunea. Ţine la tăvăleală, merită banii, acum să vedem dacă salamul electoral cu imaginea podului pe el mai aduce un mandat. Plus că un sobor de preoţi au sfinţit “cadoul pentru Bucureşteni”. E bine că e sfinţit. Acum doar să avem şoferi responsabili, corecţi şi calmi, că de sfinţit am udat toată ţara.
În altă ţară, exact pentru a demonstra că România este Poporul Ales, Lancia (aoleu asta e o altă marcă de maşină) Creştinismului, Suliţa Popii ş.a.m.d., în parcarea unui românaş creştin până în cusătura costumului de şofer şi-a făcut simţită prezenţa divină Sfântul Mase Rati. Cum a văzut minunea, compatriotul a început să îl laude pe ‘mniezo, acest Geniu al Designului Inteligent şi acţionar majoritar la toate companiile de automobile de lux.
Morala acestui text? Vine vara şi înfloresc sfinţii şi minunile. Eu, un păcătos, am fost martorul apariţiei în tramvaiul 32 a Sfântului Nespăla’, în trafic era Sfântul Meltea’ şi la locul de muncă mă întâlnesc de mult cu Sfânta Lene. Dar mă ţin tare şi nu cred. Păcătosul de mine.
Popularity: 5%











