Tag Archives: otet

Ghidul gospodinei: cum să pui murături

*Text nerecomandat celor slabi de înger şi cu intoleranţă la oţet şi subtilităţi.

A venit sezonul când gospodinele care pungi grele de legume (şi fructe), gata toate de pus la murat. Tinere, bătrâne, slabe, grase, cu unghii de 3 cm şi lungi, cu batic în cap şi capod pe trupşor, femeile se pregătesc să pună murături. Poate din acest motiv a apărut şi pe internet cartea “Tickle His Pickle” de dr. Sadie Allison. Traducerea românească, aproximativă, ar fi: “Gâdilă-l la murătură” sau, versiunea lungă, “Cum să îi bucuri murătura”.

Înainte să prezint pe scurt şi subtil despre ce e vorba în carte, ţin să menţionez că lucrarea de faţă este scrisă de o doamnă din SUA. Ceea ce înseamnă că, undeva pe coasta de vest a Statelor Unite, doamna doctoriţă Sadie cară saci de rafie plini de castraveţi, conopidă şi gogonele. Şi mai e şi doctoriţă. Cum să nu ai încredere în murăturile puse de mâna unei doctoriţe.

Cartea se adresează ambelor sexe, dar în centrul atenţiei este gospodina. Aceasta este încurajată să citească lucrarea ştiinţifică pentru a aprofunda actul punerii murăturilor. Şi soţul poate pune mâna pe această carte cu scopul de a-şi încuraja soţia, ori de a o critica, bineînţeles constructiv: “vezi dragă unde greşeşti tu de ies murăturile moi şi floştocite?!”.

Cartea e groasă. Aproximativ 362 de pagini, dar nici actul în sine nu e demn de o broşurică. Dacă vrei să fi o gospodină desăvârşită poţi să citeşti cam o pagină pe zi, iar într-un an, dacă bărbatul tău nu a fugit la o altă gospodină mai bună la pus murături, eşti pe cai mari. Metaforic.

Cartea are 10 capitole, foarte bine structurate. De exemplu, în primul capitol se vorbeşte despre tine şi se caută un răspuns la eşecul tău în arta gastronomică. În capitolul secund se iniţiază întâlnirea cu murătura, iar de la capitolul trei până la zece este numai practică.

Cartea, după cum v-aţi dat seama, este un bestseller. Aşa că, doamnelor şi domnişoarelor, spre deliciul gurmanzilor şi grobienilor, puneţi mâna pe carte şi învăţaţi să puneţi murături. Este o activitate mult mai nobilă şi veţi avea parte de aprecierea partenerului de viaţă. Vizionatul 24/7 de telenovele, reality-show-uri, filme siropoase, seriale, etc. nu vă vor îmbunătăţii performanţele culinare.

O recomandare personală ar fi să nu citiţi în timp ce… gătiţi.

Numa’ de bine!

Popularity: 5%

Vama Veche, Vama Nouă. Prima zi.

Ora 5:20 min – Gara de Nord. Peronul 6 e plin de oameni dornici de puţină mare. Eu sper ca toţi să meargă în staţiunile de “lux” de pe litoral şi să fie Vama goală.

6:15 – Trebuia să fim în tren, şi pe drum, de jumătate de oră, dar coşmelia întârzie.

9:15 – trenul merge ca împins de Naş.

10:30 – Suntem depăşiţi de un biciclist de pe autostradă. Menţionez că bicicleta era model “Velociped 1817″.

11:33 – Trebuia să fim în Mangalia de 10 minute, în schimb suntem depăşiţi fără stres de un beţiv pe scuter şi un bondar.

11:50 – Oare trenul acesta se deplasează, ori se mişcă planeta şi noi alunecam încet pe ea?

12:45 – Ajung în camera de cazare. Mă loveşte în suflet un parfum de hamsii şi mă simt cu adevărat liber. Închid telefonul. Dacă mă caută vreun mogul să mă angajeze pe mii de coco, să revină.

Cred că 13 şi puţin – mă aşez cu prietena “La Meduze” pentru o ciorbă de văcuţă, aşa cum cere tradiţia anuală. Servirea nu mai e la fel de bună ca în alţi ani, dar cui îi pasă? Ei îi pasă. Vine ciorba, minunată ca întotdeauna. O termin ca un nebun şi mă arunc entuziasmat în farfuria Ei. În timp ce Ea se sperie de muştele din olivieră, eu îi controlez pe ascuns porţia de mâncare. Cedează, scârbită de “murăturile” din oţet şi îmi împinge farfuria. Înseamnă că e sătulă.

O oră când cerul e senin – Mă aşez pe plajă, pregătit de un bronz original, ca în fiecare an. 2008 a fost “Bronzul Alex Velea”, 2009 “Bronzul cu motive Leopard şi poate anul acesta o să mă aleg cu “Bronzul Chipul lui Iisus”.

Puţin mai târziu – Plutesc printre alge.

Încă puţin mai târziu – Adorm pe plajă.

Acum – Stau şi scriu asta. Lenevesc. E bine.


Popularity: 6%