Tag Archives: Parlament

Aleșii au decis: iubitorii de câini maidanezi, în adăposturi

Politicienii au realizat un lucru istoric pe 22 noiembrie 2011. Au venit la muncă pe frig, ceață, și au mai stat și la ședințele pentru care sunt plătiți. De asemenea, în cursul zilei de ieri au votat ca iubitorii de câini vagabonzi să fie mutați în adăposturi speciale la marginea orașului, și dacă nu îi adoptă nimeni în 30 de zile să le taie 25% din pensie/salariu.

Câinii dintre blocuri au  declarat că această măsură este inumană, și la auzul veștii au început să își însemne teritoriul pe scaunele aleșilor din Parlament. Majoritatea senatorilor și deputaților par de acord cu legea și mirosul. Aceștia și-au justificat intenția prin faptul că vor o capitală europeană, fără mâncare gătită pe trotuare și la intrări de blocuri.

La ora actuală, în București, există trei hingheri. Aceștia nu fac față numărului mare de oameni care îi aleargă între blocuri pentru a proteja câinii comunitari. Un studiu arată că profilul iubitorului de câine comunitar este următorul:

- pensionar, vârstă aproximativ 65 de ani, nu deține animale în casă (ori are peste 100), nu are rude, mai ales nepoți, pensia este mică, nu își permite pastile, dar are bani de Pedigree.

Iubitorii de câini sunt violenți, chiar isterici, atunci când viața animalelor din fața blocului este pusă în pericol, de aceea, recomandarea primarilor de sector este să îi evitați, să nu treceți pe lângă ei când sunt în haită, și să nu îi priviți în ochi deoarece o consideră o amenințare. Instructorii canini recomandă să aveți mereu cu voi o umbrelă, pentru dispersarea grupurilor de iubitori de animale, și să nu alergați dacă aceștia vă latră.

Popularity: 12%

Hai să punem cruci prin ţară

Crucile de pe trotuarele din Bucureşti nu sunt o problemă. Nu sunt o problemă până nu intri în ele la propriu. Atunci realizezi faptul că sunt multe, inestetice, şi ca multe alte tradiţii religioase, nu au nici un scop.

Un „recensământ” al crucilor din Bucureşti ar scoate la iveală faptul că în capitală sunt câteva sute bune, iar pe şoselele din România cred că sunt şi mai multe. De ce? Care e scopul lor? Nu ştiu, şi nimeni nu a explicat vreodată, dar e clar că marginea de drum devine cimitir.

Să ne gândim puţin la scopul crucilor. „Acolo a murit cineva”. De ce? De ce mă interesează pe mine că cineva a murit pe şina de tramvai, traversând aiurea? De ce trebuie să văd pe drumurile naţionale cruci? Că a mers un cretin cu viteză, a intrat în nişte amărâţi cu o Dacie şi acum trebuie să îmi dau seama de numărul victimelor după numărul crucilor? Asta nu e o „campanie” care să mă facă să încetinesc, cel mult mă demoralizează şi îmi aduce aminte că mulţi proşti au carnet de conducere.

Dar oare ce spune un turist când vine în România şi vede cruci, aiurea, mici, mari, negre, simple, pompoase, cu flori pe ele sau lumânări, prin intersecţii, în parcuri, între şinele de tramvai, pe trotuare? Cum o să îşi explice el fenomenul ăsta? Şi ce semnificaţie are pentru noi? Dar pentru familia defunctului? Oare se „odihneşte” mai bine dacă are două cruci, una la cimitir şi una la locul faptei? Şi dacă mori în casă, într-un teribil accident de făcut omletă, de ce nu îţi pun rudele o cruce în faţa aragazului? Să le amintească celor ce vin în vizită că tu ai murit acolo.

Observ că românii sunt morţi după cruci (frumos joc de cuvinte, morbidă pasiune). Le poartă la gât, le înfig pe trotuare, le compară în cimitire şi în unele cazuri şi le fac pe tricouri sau maşini. Şi probabil că „ctitorirea” asta de cruci pe trotuar are origini mult mai vechi. La victorie/înfrângere românii mai făceau biserici. Acum nu au toţi bani de aşa ceva, dar măcar când pierzi pe cineva drag, pune o cruce acolo în mijlocul drumului, în ochiul turistului, să vadă ce ne-am creştin şi Ales suntem.

A mai văzut cineva în străinătate acest fenomen?

Şi cum se simte poporul când va vedea că turlele Catedralei Neamului (eu nu sunt „neam” cu toţi”) se ridică deasupra Casei Poporului („poporul” suntem toţi)?

Popularity: 8%

Să vorbim de politică şi cele sfinte pe mess:

Scurtă introducere:

- persoana în cauză are 17 ani;

- părinţii sunt membrii/simpatizanţi PDL;

- tânăra este fană Băse;

- tânăra este şi fană Mircea Badea (hm…?);

- părinţii ei lucrează “în sistemul corupt”, dar garantează că “sunt de încredere”;

Hai că viitorul chiar sună bine…

Popularity: 6%

Eu vreau să mă mândresc cu ţara! Ep. 4

Dragi nepoţi, nu v-am mai scris de mult o scrisoare către viitor, fiind prea ocupat să muncesc pe brânci ca vouă să nu vă rămână nimic.

Vreau să vă spun că am aflat de ce voi sunteţi nişte retardaţi. Da, nu vă mai uitaţi unul la celălat (dacă fiul meu a avut destulă sămânţă să facă mai mult de 1 copil), sunteţi nişte proşti. Statisticile zilelor mele mă ajută să afirm că sunteţi o cauză pierdută şi cel mai probabil o să vă curgă salivă pe hârtia asta. Toate combinaţiile alea de lucrurile pe care le faceţi dăunează: nu tu hălci de carne cu grăsime naturală pe grătar în faţa casei (zburătoare?), numai păstăi eco, mâncare de plastic la canci-food, sedentarism internautic (îmi imaginez că nici personajele din WoW nu le mai mişcaţi), la clasa a 12-a probabil coloraţi cărţile de logică şi sărbători care ajută la plafonarea creierului.

În zilele mele există un partid politic, PDL, care probabil are preşedinte şi în vremurile voastre (Ebu). În PDL există doi oameni, de care eu nu am auzit, probabil dormeau prin parlament, dar ei au propus Ziua Naţională de Rugăciune, ca mulţumire închinată divinităţii pentru tot ce avem (la ora la care scriu eu aceste rânduri, România este inundată, în criză financiară şi colaps raţional). Deci mulţumim. Sunt destul de sigur că legea privind ziua asta specială o să fie votată şi o zi pe an românii îşi vor împreuna mâinile într-o zi neproductivă pentru a aduce mulţumiri celor lumeşti. Sau mai româneşte, se vor aduna la mânăstiri să facă un grătar.

Dragi mei nepoţi, problema e că bisericoşii şi-au dat acordul pentru un asemenea demers pentru că nu erau proşti. De unde e zi liberă, e vot bun, ban bun şi construcţii mari. Şi cum societatea din ziua de azi pare mai interesată de lene, câştiguri ilicite şi frecat menta creştineşte, să nu vă miraţi de ce vă curge salivă din colţul gurii.

În finalul acestei scrisori, am şi eu o dorinţă: să creşteţi mari şi proşti, să intraţi în Parlament şi acolo să propuneţi “Ziua Naţională pentru Citit”… dacă se poate cărţi. Aşa o să rămâneţi în istorie.

Vă pupă bunicul vostru criogenat.

P.S. – Anakin, scoate degetul din nas.

Popularity: 10%

Teo Trandafirul PDL-ului

Teodorei Trandafir nu îi place binele. Cel puţin asta deduc din ultimele ei declaraţii, menite să o scoată basma curată după ce a votat contra-PDL. După ce a fost aclamată de o ţară întreagă, îmbrăţişată în Parlament, după ce a făcut semnul victoriei/v-am tras-o după votare, după ce a invitat câţiva manelişti să… pardon, altă emisiune. Important e că Teo a vrut să arate că viaţa bate emisiunea în direct şi că nu toţi politicienii sunt la fel. Dar ca orice minune, totul a ţinut 24 de ore. După ce a realizat că şi-a băgat partidul în groapă, a început să se scuze lamentabil şi să pupe mâna care a plătit bani grei de campanie electorală.

Imediat după votare, când probabil a ieşit din transă, a declarat că în timpul votării avea 40 de grade la umbră, era obosită şi surmenată. De aici deducem că Teo nu ştie regulile de bază în Parlamentul României: se doarme la muncă. Dacă a văzut că nu ţine jmecheria cu surmenajul, acum dă vina pe o cădere de glicemie. Probabil a căzut în aşa hal glicemia că a confundat bilele, persoana de îmbrăţişat şi gestul: mi-am tras-o!

Cu toate că a primit destule cereri de transfer la alte partide, un lucru o ţine strâns legată de partidul pe care (încă) îl reprezintă. Nu vrea să se despartă de portocalii nici în ruptul capului chiar dacă conştientă/în proces de leşin nu se acomodează cu politica PDL.

Presimt că va continua.

P.S. – să îi scrie cineva lui Badea în emisiune despre subiectul ăsta, poate în corectitudinea lui dezbate şi problema de etică a prietenei Teo.

Popularity: 6%

Matematica te bagă în rahat

Pe când PD-L-ul se luptă cu ascensiunea dorobanţilor şi social-democraţii cu flăcările violete şi Sidoniile, liberalii au alte probleme. Două mari şi grave:

1. Matematica

Teodor Meleşcanu a schimbat voturile din parlament pentru că… nimeni nu ştie, dar el s-a scuzat pe motivul că “aşa a evitat un posibil scandal”, sau ceva de genul. E foarte simplu, cu mult bun simţ şi toate cele, liberalul Meleşcanu a adăugat la voturi în timpul alegerilor din Parlament. Păcat de ce vroia el să evite: “să nu ne facem de rahat”. Poftă bună.

2. Actorul Crin Antonescu

Actorul Mircea Diaconu a declarat acum puţin timp CĂ Crin Antonescu este un actor extraordinar şi a produs uimire prin aptitudinile actoriceşti. Scurt şi la obiect: cât de prost poate să sune faptul că un candidat la Prezidenţiale este un actor bun? De… d-aia a câştigat Băsescu. E “sincer şi din popor… nu joacă teatru”.

teodor melescanu

Popularity: 1%

Roldies but… de vară. Că am îngheţat!

Continui cu topul pieselor româneşti, demne de reamintit, măcar odată la 10 ani. Încă o retrospectivă la ce a fost cândva Industria Muzicală Românească.

I. Parlament – Vine vara

Ironic, piesa sună binişor. Dar trupa nu a avut continuitate, deci aşa şi prin urmare, pa! Solistul, cred, e acum la SPitalul de Urgenţă, mai puţin simpatic şi mai puţin inspirat la versuri. Parlament va rămâne mereu în istorie cu: “un meduz şi o meduză/ stau pe plajă/ buză-n buză!”.

II. Andra & Tiger One – Vreau sărutarea ta

Cechiraut cechiraut! Andra şi un american ce credea că face rahatul bici pe la noi, Tiger One. E mare. Şi ca gabarit şi ca talent, doar a dat autografe pe sâni şi fese când a călcat pământ românesc sub tălpi. Şi are talpa mare, ca să nu zic “laba mare”. Andra e la fel. Frumuşică, veşnic amorezată şi cu “uouoooooooo” în toate piesele. Apropo, numără de câte ori se aude “uouoăăăăăă” în piesă şi câştigi… respectul meu!

III. ASIA – O vară fierbinte

Până acum nu am postat nici o piesă a celor 4 afone, veşnic în schimbare. Sincer îmi e dor de trupa asta. Erau un motiv veşnic de inspiraţie şi “aşa nu”. Uite aşa se duc lucrurile dă valoare din ţara asta. Aceasta piesă este “olala” de asemănătoare şi proastă, ca întreaga lor carieră, dar măcar au produs isterie cu “Alege ASIA!”. Eu am ales VH1.

Popularity: 1%