Majoritatea fetelor spun că visează la ziua nunții de când sunt mici. Vor un restaurant frumos, decorațiuni superbe, toți prietenii la eveniment, rochie albă și mare, mâncare bună. Influența filmelor americane a mai schimbat puțin din dorințe: pajiște pe marginea unui lac, o rochie simplă și elegantă, invitați puțini dar importanți și de calitate, orchestră de cover-uri, valsul miresei. Cu toate astea, în general, ziua nunții devine un haos lăutăresc. Dar să începem cu începutul…
Când două persoane se căsătoresc, și își fac planul de nuntă, evident că trebuie să calculeze totul până la cel mai mic detaliu: locația, transportul, mâncarea, muzica, etc. Locația e destul de simplu de ales. Un restaurant în funcție de buget. Dar aici intervine problema. Al cui buget? Românii, și cei bogați și cei săraci, nu prea strâng ei bani de nuntă. Nu ajung să spună „iubita, hai să punem bani într-un cont pentru nunta aia de vis”, pentru că banii vin. Poate sunt eu exagerat, dar cum, CUM!?, să inviți o persoană la cea mai importantă petrecere din viața ta și să îi ceri bani de mâncare (tacâm)? Cum? De ce? Unde și când a apărut tradiția asta balcanică (am văzut că mai e specifică la bulgari și sârbi), în care tu mă chemi la petrecerea ta și mă pui să plătesc cinstea? Să nu se înțeleagă că sunt zgârcit, ceea ce sunt, dar nu mi se pare normal să inviți 200-300 de persoane (o să vorbesc și despre calitatea lor) ca să le ceri de 2-3 ori mai mulți bani pe tacâm (nu îmi spune mie că 2 fripturi, o farfurie cu măsline, sarmale, desert și tort costă 400-500-n-jpe lei). Așa îți scoți banii pe cheltuială. Păi e frumos? Ăsta nu e bijniss? Bine, mă pui să plătesc, te înțeleg, e criză, bani puțini, vrei nuntă. Dar serios, mă jecmănești pe mine, invitatul tău, prietenul tău?
În strânsă legătură cu problema tacâmului, invitații trebuie să fie mulți. Sunt cazuri în care nu sunt invitate toate rudele, pentru că nu o suporți pe X-uleasca, dar e neapărat nevoie să chemi tot poporul chinez, colegi de școală generală, liceu, facultate, colegi de muncă. Și nu e simplă treaba. Invitații vin cu partenere/parteneri, lucru normal. Dar și părinții tăi vor să aducă prieteni, colegi de muncă, etc. Și subit îți dai seama, spre satisfacția ta, că faci meleoane. Nunta ta e o petrecere țărănească la cort în care intră toată lumea. Am fost la astfel de evenimente unde nuntașii au primit oameni pe care nu i-au văzut niciodată. Dar ce mai contează. Dacă pun și dar…
Nu o să vorbesc despre valsul miresei, imediat după horă, de scosul jartierei sau furatul miresei. Tradiții. Totuși mă amuză un prieten ce mi-a spus verde în față: „bă, fără porcării cu furatul miresei și d-astea. Eu vreau să dansăm, să râdem, nu să alerg după tine și soție”. Și ce vrea hoțul la furatul miresei? Băutură. O singură persoană a cerut ceva original: o săptămână în casa cuplului căsătorit, pe cheltuiala lor. Un strop de originalitate într-o mare de alcool…
Și nunta continuă…
Popularity: 11%