Picioare @ Numa' de bine.eu

Aventuri din câmpul muncii: Băiatul de la Ruby Rose

January 04, 2012 Horhe No comments

La 16 ani ai vise, cerințe, dorințe. Vrei să îți cumperi lucruri pe care părinții tăi le văd complet nefolositoare. Așa cum mi-am dorit și eu la 16 ani o chitară electrică. Cică totuși trebuia să muncesc pentru asta. Și nu genul de job prestat acasă: un vas spălat = 1 leu. Nu! Treabă serioasă, cu trezit de dimineață, semnat un act, și tot tacâmul.

Piața muncii la 16 ani e mai degrabă buticul muncii. Ai de ales între împărțit pliante, domeniul vânzărilor și firma părinților. Am ales domeniul vânzărilor, o experiență nouă, plus că în anunț spunea că pot face și 2.000 de lei pe lună. Cine nu vrea 2.000 de lei pe lună, mai ales când scrie negru pe alb, sincer și onest, că atât o să câștigi?

Într-o casă înghesuită undeva pe la Piața Muncii (ironic, nu?), ne-am adunat 20 de tineri, 15-16-17 ani, toți cu dorința de a câștiga bani. Mulți. Nu 2.000 de lei, dar măcar 1.900. Cele două săptămâni de training au dus la următoarea concluzie: „fetele trebuie să poarte fuste scurte și băieții să mintă frumos”. Ce vindeam? Produse de îngrijire corporală și cosmetice. Pentru cine? Oricine aflat într-o bancă, farmacie, butic, gheretă, cașcarabetă. Nu aveam voie să deschidem geanta cu produse pe stradă, ci doar între patru pereți. Am primit harta cu zona pe care trebuia să merg două săptămâni, geanta neagră, produsele înghesuite în geantă și încurajări. Timp de opt ore pe zi, de luni până vineri, trebuia să bat la pas străzile din zona Gara de Nord. Să intru în benzinării, hoteluri, buticuri, tonete de ziare, covrigării, marochinării, sex shop-uri, etc. Mă descurcam bine. Știam că doamnelor cu buze groase trebuie să le recomand rujurile „pentru a evidenția frumusețea și senzualitatea gurii”, duduile cu ochi frumoși le vorbeam despre „rimelul cu aplicare ușoară”, iar bărbaților le recitam din memorie, timp de cinci minute, despre proprietățile săpunului lichid, când ei tot ce vroiau era o ojă pentru soție.

Produsele erau de la Ruby Rose, așa că în scurt timp am devenit cunoscut în zonă ca Băiatul de la Ruby Rose. Entuziasmant! Rapid mi-am dat seama că afacerea nu mergea. Fetele vindeau mai mult ca băieții și noi prezentam mai mult decât să vindem. Plus că la un calcul rapid, 10% din cât vândusem era aproape nimic. Acopeream transportul și mâncarea, deci profit zero. Am mai rezistat alte două săptămâni, zile presărate cu un leșin public la 44°C și un sprint olimpic de 400 de metri cu 10 câini turbați de căldură după mine. Într-un final am demisionat în condiții amiabile, mi-am primit salariul și un bonus de două creme și un gel de duș. Cremele le-am făcut cadou și gelul de duș mi-a provocat o epilare zdravănă pe picioare. Era gel de duș cu efect de epilare. Tot restul verii am avut picioarele galbene și fine, precum fotbaliștii metrosexuali.

Am învățat din această primă experiență. Banii se câștigă greu. Oamenii sunt naivi dacă le faci complimente. Tinerii sunt naivi dacă le arăți sume mari de bani. Dar într-un final părinții apreciază efortul, așa că am primit restul de bani pentru chitară. A mai rămas doar să îmi dau seama apoi că nu știu să cânt la ea.

Urmează un alt loc de muncă, bani pentru profesor…

Popularity: 9%

Întâlnirea culturilor de porumb

November 18, 2011 Horhe No comments

Întotdeauna m-am întrebat ce se întâmplă cu un suporter fanatic atunci când echipa lui de suflet nu mai există. Cum se reprofilează un hooligan dacă Steaua, Dinamo, Rapid, ș.a.m.d. nu mai există? Dacă de mâine echipa lui iubită, aia pentru care își abandonează femeia în Mall, pentru care bate alți cretini violenți ca el, ori pentru care își face un tatuaj hidos, retrogradează, ce o să facă frunte lată de galerie? Unde se duce? Se duce la handbal? Se duce la polo? La dans sportiv?

Bine, prima întrebare e de ce devin unii orbiți de fenomenul fotbal. Adică, de ce ai bate pe cineva doar pentru că „ține” (ce expresie cretină) cu altă echipă? Pentru că e un sport bărbătesc, ar spune cei cu IQ-ul invers proporțional cu mușchii. 1. Bărbăția la fotbal e să îl practici. 2. Femeile practică un fotbal mai bărbătesc decât majoritatea agaricilor cu două picioare și-o scobitoare. 3. Fotbaliștii buni nu sunt plăvanii ăia bărbați, ci metrosexualii rași pe copane și cu fente în manual. 4. Rugby, box, fotbal american, etc., astea sunt sporturi bărbătești.

Și cu toate astea, fenomenul fotbalului naște adevărați monștrii în tribune. Dacă te uiți uneori la galerii ai impresia că vezi o adunătură de frustrați, ținuți cu lanțul în casă, care au evadat la primul coș și vor să scoată animalul din ei. Bestia! Adevărul e că sunt niște papagali, asemenea celor care sponsorizează femeile doar pentru sex. Așa sunt și cretinii care se lasă călcați în picioare de patronii de club și se duc la meciuri, plătesc bani buni, pentru un orgasm numai de ei înțeles. Adică serios, țara asta e în colaps economic, social, moral, politic, ș.a.m.d., și pe tine te doare că X echipă pierde campionatul? Atât de redus ești?

Și ești atât de redus încât să crezi că nu sunt blaturi în fotbalul românesc? ALO! Becali e rudă cu Borcea. Adică, Steaua e cam surioară cu Dinamo. Ori vice-versa. Și tu te dai cu capul de bordură cu alți proști, ca să le bagi bani în buzunarul unor proști ca tine? Ești atât de inapt?

Și crezi că jucătorilor le pasă? Ar schimba echipele rivale cum schimbă politicienii doctrinele. 90%, dacă nu mai mulți, nu dau doi bani pe suporteri, culori, emblemă, palmares, etc. Ei vor banii, pentru soții, iubite, bombe, mașini.

Așa că, în încheiere, rog un sponsor al echipei X de fotbal, să îmi explice de ce ține așa de mult să își sacrifice timpul pentru echipa lui. De ce dă bani? Și eu mă uit la fotbal, și doar la cel românesc pentru că e balcanic, e țărănesc, îmi aduce aminte de curtea școlii, dar nu aș da mai mult de 50 de lei să văd niște agarici în izmene și un patron în fumuri. Mă uit de acasă, unde nu deranjez pe nimeni, nu mă deranjează nimeni și nu ma prostește nimeni.

Deci?

Popularity: 17%

Radu Groza a fost bătut la ceafa goală!

November 14, 2011 Horhe No comments

Supărată că iubitul se întoarce acasă în fiecare seară mirosind a studio și pseudo-cântărețe, Roxana Nemeș a hotărât să îl bată pe Radu Groza de față cu toată lumea bună. Așa că, în jurul orei 3:30, într-un club din București, Roxana Nemeș l-a pus pe tot Radu Groza pe picioarele ei și a început să îl pălmuiască la ceafa goală, de îi tremurau bojocii bietului impresar. Cei prezenți în club au rămas sidefați și nu și-au imaginat că Radu poate să iasă din casă la ora aia.

Roxana Nemeș a declarat imediat tabloidelor că: „nu e posibil așa ceva. Adică eu vin de la Cuca-Măcăii să mă fac cântăreață pentru el, suport luni bune de chirie prin București și acum el îmi face d-astea?! Lasă că vede el bătaie ardelenească. Păi dacă nu eram eu, el nu era cu mine!”

Radu Groza nu a dorit să comenteze evenimentul fiind pedepsit și trimis acasă. De asemenea, pe surse am aflat că Radu nu mai are voie să facă nici o cântăreață timp de 6 luni.

Vestea bună este că Roxana Nemeș mai lansează o piesă. Dacă vreți să o ascultați mergeți în bucătărie, spargeți toate vasele și urlați: „Hit the neck/ Hit the goiter/ You are sexy/ I am hotter”.

Mai jos avem dovada clară a bătăii aplicată de Roxana Nemeș:

Popularity: 4%

Sa te dai cu alifie. Pentru succes.

June 28, 2011 Horhe No comments

Când eram în primul an la Jurnalism (sunt pe final de studenţie şi devin emotiv) întrebam în stânga şi dreapta, timid şi ruşinos: “care e reţeta succesului?”. Am primit diverse răspunsuri, de la “muncă” la “noroc”, “pupat în fond” şi “ambiţie”, dar niciodată răspunsul ăsta:
Cred că aici am greşit eu, şi categoric părinţii mei. În primul rând, când am fost conceput, nu au respectat calendarul necesar să facă o fată. Nu ştiu ce lună plină a fost de am ieşit aşa mascul feroce, dar categoric, din start sunt dezavantajat. Cu toate astea, recunosc faptul că nu sunt ambiţios şi nu mă străduiesc deloc să arăt ca în reclama de mai sus. Pur şi simplu parcă nu dau impresia că vreau o schimbare de derier.

Acum mi-am învăţat lecţia şi cu sinceritate vă spun că în acest moment, da, chiar acum când scriu textul, mă masez cu Revicel pe ‘cilea şi pe ‘colea. Frec la piele de 10 minute că mi-am găsit şi tricoul cu Metallica, dar încă nu mi-am netezit drumul spre succes. Oare cei de la Revicel cât recomandă să te cremuieşti? Oare Daniela Crudu, Bianca Drăguşanu, etc. cât s-au alifit?

Dom’le, greu mai ajungi vedetă în România… muncă şi freacă, freacă şi învaţă…

Popularity: 9%

Fata de la pagina care nu se publică

June 19, 2011 Horhe No comments

Lumea îşi face mereu o părere greşită despre “fetele de la paginile 3,5,…,69″. Adică lumea e aşa individioasă încât crede că numai rudele fetelor se laudă cu apariţia în ziare. Greşit. Cunosc doi tractorişti şi un poliţist comunitar care numai pozele alea ştiu să le citească din ziar. Plus că aceste fete au multe de oferit ochiului şi societăţii. Altfel cum îţi explici faptul că aceste fete apar în preajma unor texte atât de moralizatoare precum cele ale lui Bichir The Panarame Hunter?

Mi-am făcut timp liber, aproximativ trei minute, şi am studiat un număr impresionant de “fete de pagină” astfel încât am ajuns la următoarea concluzie:

Majoritatea sunt românce şi provin din toate cele patru zări ale Grădinii Carpatice. Ca vârste am observat că sunt de la 18 până la 27-28 de ani, dar cele din urmă sunt deja bătrâne. “Fata de la pagină” este o fire complexă, şi îşi găseşte cu greu primele cuvinte. Uneori este doar o simplă studentă, doar cuplată, cu plată sau buticăreasă. Ironic, astăzi, pe un site cu “fete de pagină”, toate trei afişate sunt studente şi au iubit. Poate aşa e trendul.

Balanţa carierelor este de-a dreptul nebună. Moldoveanca vrea să fie Inginer Geodezic, Ardeleanca optează pentru o carieră de kinetoterapeut. Singura mai visătoare şi realistă e Munteaca. Ea ştie, şi vrea, să joace în filme. Nu spune ce filme, de accea spun că e realistă. Spectrul filmelor e larg. Intră ea undeva.

La caracterizarea fizică întâmpinăm reale probleme de orientare pe propriul corp. Una dintre duduiţe se laudă cu talia ei. Plină de colăcei. O alta se laudă cu derierul senzaţional. Cu toate astea, în poză i se vede doar faţa. Hm… Iar ultima ne incită imaginaţia cu picioarele ei lungi şi senzuale. Fiind pozată de la bust în sus.

Legat de viaţa sexuală, toate sunt virgine, indubitabil, doar că unele consideră sexul la prima întâlnire o provocare. Probabil provocarea e din partea masculului. În ciuda acestor homo femelas violatus, exemplele de astăzi (19 iunie) consideră amorul la prima întâlnire ca fiind inadmisibil. Bravo fetelor. O să pierdeţi concursul cu demnitate.

Şi “fetele de pagină” se distrează. Multe văd că pe muzică rock, dar după feţe par că ascultă “manele plus de toate”. Ultimul lucru interesant la ele şi această rubrică este modul în care pot fi cucerite. E clar nu? Bărbatul ideal trebuie să fie: inteligent, decent, modest, cu simţul umorului, să nu bea, să nu fumeze, să doneze sânge, să facă muncă voluntară, să gătească împreună cu ea, să îşi dorească maxim doi copii, să iubească natura, poezia, proza, romanele de dragoste, Dilema Veche, umorul sec, satira, berea fără alcool, ieşirile la bibliotecă, să fie atent, sensibil, să plângă la Titanic, să nu se uite la Bianca Drăguşanu, să nu iubească pentru corp ci pentru suflet, să fie student, poate chiar absolvent la trei facultăţi, salariu modest, dar mare, să nu conducă, dar dacă o face să fie un Hummer hibrid, eco şi electric. Dacă nu găsesc un tip cu toate aceste calităţi pariez că se mulţumesc şi cu cei doi tractorişti sau poliţistul comunitar de care vă spuneam la început.

P.S. – unde dintre concurente menţionează că atunci când merge în club consumă “Zombi”. Asta e o băutură sau aşa se spune acum când bei până te faci “fată de pagină”?

Fata de la pagina care nu se publică niciodată

Popularity: 10%

Unde şi cum să dormi. La muncă.

June 09, 2011 Horhe No comments

Un articol dintr-un ziar mi-a atras atenţia acum două zile. Cică e foarte sănătos să dormi la muncă. Cine nu ştie asta? Eu am descoperit asta acum ceva ani de zile, şi de atunci păstrez tradiţia asta sănătoasă peste tot. Câteva exemple de somn la muncă pentru cei care nu au altă treabă şi vor să mă copieze:

- dacă eşti comis-voiajor de produse cosmetice (da, sunt specialist în produse Ruby Rose) poţi să dormi pe o bancă într-un parc, cu geanta de produse sub cap;

- dacă lucrezi la benzinărie poţi să dormi în camera unde se ţin produsele. E înghesuită atmosfera dar sub cutii nu te vede nimeni. De asemenea, poţi să dormi în picioare rezemat de pompele de alimentare (dar obligatoriu cu spatele la casă) şi în frigider. Pentru cei care vor să doarmă în frigider am o recomandare de bun simţ. Geacă;

- la radio în Bucureşti obişnuiam să dorm pe masa din studio pentru că nu făceam eu butoanele. Era comod, dar nu se compara cu biroul în care îmi băgam picioarele (măsuţa specială de tastatură);

- la radio în Ploieşti a trebuit să învăţ tainele somnului la muncă de la un specialist, altfel şi acum dormeam pe scaunul incomod de lemn. Mulţumită lui Nicoară am aflat că se poate trage un pui de somn minunat pe mochetă, ori bureţii de antifonare;

- acum, la noul loc de muncă, dorm cu capul pe birou (ce fumat), dar am reuşit performanţa să adorm şi în picioare la toaletă. Deci se poate;

Pentru cei care lucrează de la domiciliu le recomand somnul în pat.

Oameni buni… servici uşorrrrr…zzzz…

Popularity: 9%

Am bocancii mei, sunt pionier!

November 23, 2010 Horhe 4 Comments

Nu obişnuiesc să mă laud pe blog (în general mă laud de fug oamenii de mine), dar a sosit momentul să mă ridic pe vărfuri şi să zâmbesc aşa cum îmi spune mereu Otto că o fac: “ai un zâmbet care te trădează nemernicule!“.

Astăzi, după aproape un an în care nu mi-am permis nici măcar o pereche de teneşi (mulţumesc sponsorilor principali Mama & Tata şi pentru ăia), am reuşit să îmi cumpăr ceva de încălţat. Şi nu orice chinezărie, ci tocmai nişte bocanci de toată frumuseţea de la Beauty Of Pain, de culoarea Burgundy (cum sună asta cu Burgundy, de tot luxul). Îmi doresc de mult o pereche de bocanci, şi de foarte mult o pereche aşa de mijto!

Acum mă gândesc la câte lucruri grozave pot face în bocancii ăştia:

- amor sălbatic în bocanci. Sătul de amor în izmene, frig şi şjlapi, m-am upgradat. Trebuie doar să îmi conving prietena că am devenit sado-maso şi îmi plac urmele de bocanci pe derier;

- jogging în bocanci. Când alergi cu 2 kilograme de fier, piele şi cauciuc în picioare o să faci gambe cât Oana Roman;

- să stau. Cei doi centimetri de talpă mă vor face să par mai înalt, deci pot să stau foarte sigur şi calm în mijlocul străzii fără să îmi pese de privirile altora. O să domin oamenii. Tot ce mai îmi trebuie sunt: o geacă bufantă, pantaloni largi, 3 izmene pe dedesupt, 2 pulovere groase de lână, o căciulă marca Axinte, barbă falsă, doi ochi injectaţi şi câteva kg de steroizi în mine;

- duş. Ca să nu mă ud la picioare. Şi oricum, cine vrea să se spele pe picioare când are nişte bocanci de culoarea Burgundy;

- să cânt piese ca: I`m forever blowing bubbles! şi Louie Louie;

Cam atâtea idei până acum, dacă mai îmi vin ceva idei vă anunţ. Toată lumea mânuţele sus şi să cântăm:

Pancăru Jică

Şi-a luat bocanci de pică

Burgundy ca focu`

Să-i surâdă norocu`!

Popularity: 7%

Noi muncim, nu glumim!

August 11, 2010 Horhe No comments

Sunt oameni care cred că munca într-un radio se rezumă doar la a spune “nişte” vorbe la microfon şi a ţine picioarele pe mixer (lucru despre care nu am nici un habar). Vreau să vă anunţ, pe aceia dintre voi care nu mă credeţi, că la radio se munceşte pe brânci: în primul rând trebuie să te trezeşti ca să vorbeşti la microfon. Poţi să conduci în somn (nu şi bine), dar nu poţi să vorbeşti la radio.

După ce te trezeşti trebuie să îţi faci o cafea. O faci tu singur. Tu freci nesu` de te apucă stresu`. La alte locuri de muncă ţi se freacă nesul de dimineaţă până seara. Aici îl freci singur.

Continuarea pe WWW.NebuniiDeLaRadio.Ro