Nu ştiu cum am ajuns la premierea filmului “Tanti”. De fapt ştiu cum, şi îi mulţumesc prietenei că a făcut rost de două invitaţii, pentru că din când în când un film prost îmi dă posibilitatea să îmi solicit latura critică a creierului până la supra-solicitare.

Am ajuns la Patria cu o oră mai devreme pentru că nu aveam loc pe bilet şi am ştiut că o să fie bătaie pe locurile bune. Cred că din acelaşi principiu a venit şi Serghei Mizil cu o oră mai devreme. Ne-am aşezat pe locurile indicate de oamenii de la intrare (foarte bune şi alea) şi am aşteptat să înceapă dezmăţul, care tot întârzia… şi întârzia… şi întârzia. Până să înceapă filmul mi-am procurat ceva de ale gurii, preţul fiind demn de AFI Mall, dar de, e film românes şi nu e făcut de Sergiu Nicolaescu. Poate merită investiţia pe chips-uri şi cico.

La ora 8 şi 15 minute au urcat pe scenă actorii, regizorul, scenaristul şi Ciutacu (?). Ciutacu a pus mâna pe microfon şi a început să vorbească în acelaşi ritm, stil şi culoare cum o face şi la televizor. Şi ştiu că o să vi se pară incredibil, dar a spus aceleaşi căcaturi pe care le debitează şi la TV. A început prin a spune că a fost ales să prezinte evenimentul (premiere film) şi apoi a continuat cu câteva glume anti-pupin-băsiste, câteva ironii politice pe care nu le-a gustat nimeni şi într-un final a spus că a fost profund mişcat de film. Bun. Pleacă Ciutacu (aliluia aliluia), spun vedetele din film câteva vorbe şi Să Înceapă Filmul!

Bla bla bla bla bla… bla bla bla… bla… După o oră şi 40 de minute reacţia este următoare:

Când vrei să şochezi, şi singurul tău scop este să şochezi, e mai mult decât clar că o să iasă un mare rahat. Atât de mult s-au chinuit oamenii ăia să sperie şi să arate latura neagră încât au dat-o în veşnicele replici proaste. Dar are şi părţi bune filmul. În primul rând se vede că nu e ieftin şi că nu e filmat cu o singură cameră, precum multe alte filme româneşti. Are şi muzica foarte bună, realizată de Cheloo. Cu o singură excepţie, unde Cheloo cântă cu gura lui aurită, toate piesele sunt bune. Dar despre Cheloo şi muzica lui “pacifistă” în altă postare. Deci muzică bună, imagine bună şi câţiva actori buni. Inclusiv Cosmina Păsărin care este o curvă plângăcioasă veritabilă şi finalul este printre puţinele de calitate la filmele româneşti.  De ce nu sunt toate astea motive bune ca să îmi placă filmul? Pentru că:

- îi place lui Ciutacu, şi asta te pune pe gânduri;

- pentru că multe replici sunt stupide, de un umor previzibil, şi acolo unde nu ai loc de o replică bună intră veşnica “pulă”;

- pentru că puştoaicele punk-rock-eriţe (sau ce dracului sunt) vorbesc ca nişte piţipoance ordinare;

- actorul principal se dezbracă în aproape 90% din scene;

- tipare: belgienii sunt pedofili, puştii drogaţi şi rebeli, femeile curve, etc.

- vocile. Nici până acum nu a fost rezolvată problema cu vocile. Minute întregi oamenii întrebau în sală “ce zice?”. Nu cred că actorii români nu au dicţie, dar nu se înţelege ce spun;

- povestea devine într-un punct foarte haotică şi ilogică;

Într-un final a meritat timpul pierdut la “Tanti” – pe gratis – între oameni de valoare precum Serghei Mizil, Wilmark şi una de a pozat în Playboy.

Într-o frază, e frumos, dar nu prea.

Popularity: 7%